Anulare act administrativ fiscal. Decizia 243/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.243
Ședința publică din data de 12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtaAGENȚIA PENTRU PRESTAȚII SOCIALE A JUDEȚULUI B,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, str.-,.11 D-E, județul B, împotriva sentinței nr.1657 din data de 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamanta,domiciliată în B, B-dul -, - 9,.3, județul
Cererea de recurs este netimbrată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, netimbrat, recurenta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, prin intermediul serviciului registratură al instanței intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, purtând viza nr.1809/05.02.2010, după care:
Față de împrejurarea că procedura de citare este legal îndeplinită iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea invocă din oficiu excepția netimbrării recursului și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr.4932/2009, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Prestații Sociale a Județului B, anularea deciziei nr.5175/17.08.2006 și obligarea pârâtei la achitarea sumei de 800 lei pentru fiecare din cei 2 copii, și începând cu 13.07.2006 și până la împlinirea vârstei de 2 ani.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 1.06.2006 s-au născut minorii și, pârâta acordându-i indemnizație lunară în temeiul OUG nr.148/2005 doar pentru 1 minor, în perioada 13.07.2006 și până la 1.06.2008.
Prin adresa nr. 4268/14.10.2009 reclamanta a contestat decizia emisă de pârâtă, dar aceasta i-a comunicat că nu-i poate rezolva favorabil cererea.
A apreciat reclamanta că interpretarea dată de pârâtă prevederilor OUG nr.148/2005 este eronată deoarece indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri, situație în care se află și reclamanta.
Pârâta deși citată pentru termenul din 24.11.2009 nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține apărarea.
Prin sentința nr.1657/24 noiembrie 2009, Tribunalul Buzăua admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Prestații Sociale a Județului B, a dispus anularea deciziei nr.5175/2006 și a obligat pârâta la achitarea sumei de 800 lei pentru fiecare dintre cei doi copii și până la împlinirea vârstei de 2 ani.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că reclamanta, pentru nașterea celor 2 minori și a solicitat pârâtei acordarea de indemnizație lunară de 800 lei, potrivit deciziei nr.5175/17.08.2006 acordându-i-se reclamantei suma de 800 lei pentru naștere.
Tribunalul a constatat că pârâta, atât prin decizia emisă cât și prin răspunsul dat reclamantei, fila 8, a apreciat greșit dispozițiile art.6 din OUG nr.148/2005 în sensul acordării indemnizației la numărul nașterilor și nu la numărul copiilor născuți, interpretarea dată fiind consecința adoptării normelor metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005 care sunt nelegale, asupra nelegalității lor pronunțându-se Înalta Curte de Casație și Justiție - decizia nr.3386/9.10.2008, potrivit căreia definiția dată nașterii prin art.3 alin.1 din HG nr.1025/2006 încalcă prevederile art.16 alin.1, art.49 al.1 și 2 din Constituția României, principiul egalității de tratament și instituie discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între cei proveniți dintr-o naștere concomitentă și cei rezultați dintr-o naștere simplă.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea deciziei nr.5175/2006 și a obligat pârâta la achitarea sumei de 800 lei pentru fiecare dintre cei doi copii și până la împlinirea vârstei de 2 ani.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția pentru Prestații Sociale a județului B, susținând că indemnizația este un drept care se acordă părintelui și nu copilului și nu trebuie raportată la numărul copiilor rezultați dintr-o naștere.
Susține recurenta că potrivit art.5 alin.1 din OUG nr.148/2005, de indemnizația și stimulentul prevăzute de prezenta ordonanță de urgență beneficiază opțional, oricare dintre părinții firești ai copilului.
Indemnizația este acordată părintelui, ca măsură de asistență socială pentru a substitui faptul că părintele în această perioadă nu realizează venituri, acest drept este facultativ, nu obligatoriu, rămânând la aprecierea părintelui dacă dorește să beneficieze de acest concediu și, implicit, de indemnizație.
Susține recurenta că de acest drept beneficiază numai mamele angajate, ceea ce demonstrează că indemnizația acordată a avut în vedere persoana mamei, sau tatălui și nu are legătură cu copilul direct. În acest caz, contractul de muncă se suspendă din inițiativa angajatorului pe o durată de 2 sau 3 ani în cazul copilului cu handicap, perioada în care primește indemnizația prevăzută de OUG nr.148/2005 ca un substituit al salariului ce l-ar fi încasat dacă nu întrerupea activitatea.
Pe de altă parte, susține recurenta, părintele mai primește în numele copiilor și alocația de stat pentru copii, reglementată de Legea nr.61/1993, conform art.4 lit.a din nr.OUG148/2005, care este un drept al copilului, așa cum precizează clar dispozițiile art.3 alin.2 din Legea nr.61/1993 și, ca atare, trebuie făcută distincția între alocația de stat destinată acoperirii nevoilor copilului, acesta fiind motivul pentru care se acordă pentru fiecare copil separate, deci nediscriminatoriu, și indemnizația pentru creșterea copilului care este un substituit al venitului pe care îl putea realizeze dacă părintele nu își lua concediul pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani sau până la 3 ani în cazul copilului cu handicap.
Susține recurenta că dacă indemnizația și alocația ar fi fost destinate copilului, atunci nu ar mai fi avut reglementări separate.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței nr.1657/24.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și pe fond respingerea cererii de anulare a actului administrativ și menținerea deciziei nr.5175/17.08.2006 a SB.
În temeiul dispozițiilor art.308 alin.2 Cod procedură civilă, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței nr.1657/2411.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău ca fiind temeinică și legală.
La termenul de judecată din data de 12 februarie 2010, Curtea a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului formulat de pârâta Agenția pentru Prestații Sociale a Județului B, motivat de faptul că deși a fost citată cu mențiunea de a timbra recursul, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Având în vedere că, declarând recursul de față, recurenta-pârâtă Agenția pentru Prestații Sociale a Județului B nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și 0,15 lei timbru judiciar, deși a fost citată cu mențiunea referitoare la timbraj, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 10 dosar, Curtea va admite excepția netimbrării, invocată din oficiu, și va anula recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Prestații Sociale a Județului B ca netimbrat, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.9 din Ordonanța Guvernului nr.32/1995 și art.20 din Legea nr.146/1997 cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor înainte de a fi îndeplinite cerințele referitoare la timbraj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării
Anulează recursul formulat de pârâtaAGENȚIA PENTRU PRESTAȚII SOCIALE A JUDEȚULUI B,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, str.-,.11 D-E, județul B, împotriva sentinței nr.1657 din data de 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamanta,domiciliată în B, B-dul -, - 9,.3, județul B, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.CC
4 ex/08.03.2010
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
