Obligare emitere act administrativ. Decizia 238/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.238
Ședința publică din data de 12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantaCOM IMPORT EXPORTprin reprezentanții săi legali, cu sediul în comuna, sat, județul D și Târgoviște,-, județul D împotriva sentinței nr.617 din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâțiiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, - Domnească, nr.166, județul D,DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște,.G nr.100, județul D șiADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, sector 5.
Cererea de recurs este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru, conform ordinului de plată nr.- din data de 2.02.2010 și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, legal timbrat, prin intermediul serviciului registratură al instanței Administrația Națională a Finanțelor Publice, prin DGFP Dad epus la dosar întâmpinare, purtând viza nr.1818/05.02.2010, prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Bad epus la dosar întâmpinare, purtând viza nr.2202/11.02.2010, prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, iar recurenta-reclamantă - Com Import Export SRL a depus la dosarul cauzei o cerere, purtând viza nr.2192/11.02.2010, prin care a solicitat amânarea judecării cauzei pentru comunicarea întâmpinării și pregătirii apărării, după care:
Curtea respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de recurenta-reclamantă apreciind-o ca neîntemeiată față de motivele invocate și, față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI la data de 5.08.2008, reclamanta - Com Import Export SRL a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, pentru pronunțarea unei hotărâri prin care, ca efect al constatării aprobării tacite, să fie obligată pârâta să elibereze reclamantei autorizația de utilizator final pentru fabricarea produsului "soluție concentrată pentru curățat parbrize".
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat la punctul 1 că a formulat cererea nr.3702/21.01.2005, în temeiul art.226 - 226 ind. 1 Cod fiscal, însoțită de documentația cerută de dispozițiile pct. 22 alin. 7 din Norma metodologică de aplicare a Codului fiscal, aprobată prin HG nr. 44/2004, prin care a solicitat pârâtei emiterea autorizației de utilizator final pentru fabricarea produsului "soluție concentrată pentru curățat parbrize", însă pârâta nu a dat răspunsul prevăzut de art. 11 ( 1 ) din OUG nr. 27/2003, până la promovarea acțiunii, și nu a făcut notificarea cerută de art. 6 ( 4 ) din acest act normativ.
La punctul 2 al acțiunii, reclamanta a arătat că prin scrisoarea datată de ea la 10.01.2008, având în vedere că prin decizia nr. 141/20.04.2005 i-a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal, a solicitat pârâtei acordul pentru denaturarea cantității de băuturi alcoolice existente în stoc la data revocării, pentru a realiza aceeași destinație precizată prin cererea de emitere a autorizației de utilizator final, pârâta refuzând prin decizia nr. 1/12.02.2008 și această modalitate de valorificare a acelei cantități de băuturi alcoolice.
Reclamanta a precizat la punctul 3 din acțiune că prin scrisoarea cu nr. 2497/31.01.2008, pârâta confirmă că i-a sesizat verbal anumite neregularități ale documentației, dar acest fapt este nedovedit și oricum, el nu poate fi probat prin simple susțineri, notificarea respectivă nefiind făcută în modalitatea și termenele prevăzute la art. 6 ( 4 ) din OUG nr. 27/2003.
Spre dovedire, reclamanta a depus la dosar copii de pe următoarele acte: cererea nr. 3702/21.01.2005, prin care a solicitat pârâtei DGFP D emiterea Autorizației de utilizator final pentru fabricarea produsului " soluție concentrată pentru curățat parbrize ", notă de fundamentare, necesar achiziție materie primă, act constitutiv împreună cu act adițional, certificat constatator și certificat de atestare fiscală - toate privind societatea reclamantă, listă consumuri pentru fabricarea produsului " soluție concentrată pentru curățat parbrize ", memoriul tehnic, contract de închiriere, cereri și specificații privind acordarea autorizației de utilizator final pentru 300.000., 150.000., 60.000. cererea din 10.01.2008 adresată pârâtei DGFP D și decizia nr. 01/12.02.2008 emisă de aceasta cât și răspunsul nr. 1497/31.01.2008, decizia nr. 141/20.04.2005 a Comisiei pentru Autorizarea Fiscale
În conformitate cu sentința nr. 224/31.10.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, instanța a introdus în cauză în calitate de pârâtă Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D, în subordinea căreia au fost transferate de la DGFP D atribuțiile ce interesează pe reclamantă, iar la termenul din 28.05.2009 a fost introdusă în cauză ca pârâtă și ANAF
Prin întâmpinarea formulată, pârâta DGFP Dai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că începând cu data de 1.05.2008 au fost transferate competențele și atribuțiile privind administrarea accizei către Autoritatea Națională a Vămilor, în speță, către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Totodată, pârâta a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, întrucât au trecut mai mult de 3 ani, ca termen general de prescripție, de la data la care reclamanta pretinde că a solicitat eliberarea autorizației de utilizator final și până la data introducerii acțiunii.
Pentru pârâta Daf ormulat întâmpinare Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, prin care a invocat excepțiile privind tardivitatea acțiunii reclamantei, inadmisibilitatea acestei acțiuni cât și privind lipsa calității procesuale pasive.
În fond, pârâtele au susținut în esență că autorizația de utilizator final privește numai achiziționarea unui produs în scutiere de la plata accizelor ( art. 200 pct.14 Cod fiscal și pct. 5 ind. 1.3. din de aplicare a art. 175 ind. 4 Cod fiscal ) și nu fabricarea acestuia, care, așa cum o prezintă reclamanta, constituie o denaturare a unui produs în vederea obținerii soluției de curățat parbrize, produs ce trebuie să fie obligatoriu alcool etilic rafinat, iar denaturarea să se realizeze numai în fiscale ( art. 22 alin. 6 din NM de aplicare a art. 200 Cod fiscal ).
Au mai susținut pârâtele că nu are reglementare juridică sintagma "valorificare prin denaturare"că poate fi vorba ori de denaturare ori de valorificare (vânzare) și că aprobarea (și nu autorizarea) pentru valorificarea stocurilor existente în antrepozitul fiscal la data revocării autorizației este reglementată prin art. 185 alin. 12 Cod procedură fiscală.
La data de 26.03.2009, reclamanta și-a precizat acțiunea, susținând că din cuprinsul cererii introductive rezultă fără echivoc că se solicită atât autorizația de utilizator final, pentru fabricarea produsului " soluție concentrată pentru curățat parbrize ", cât și autorizația de valorificare prin denaturare a cantității de alcool etilic aflată în stoc la revocarea autorizației de antrepozit fiscal prin decizia nr. 141/20.04.2005, în condițiile în care Codul fiscal nu condiționează valorificarea prin denaturare de existența autorizației de antrepozit fiscal, de vreme ce posibilitatea acestei valorificări este prevăzută pentru situația revocării autorizației.
Este subînțeles, susține reclamanta, că autorizarea valorificării prin denaturare prevăzută de lege pentru stocul de alcool etilic de la data revocării autorizației de antrepozit fiscal, înseamnă, totodată, o autorizare temporară de funcționare a antrepozitului fiscal, și cum la data solicitării autorizației competența aparținea DGFP D, nu poate fi primită apărarea în sensul declinării competenței în favoarea Ministerului Finanțelor.
Prin sentința nr.617 din data de 15 octombrie 2009 Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale și a respins ca tardiv introdusă acțiunea formulată de reclamanta Com Import Export în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D și ANAF
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că după ce a solicitat pârâtei DGFP D prin cererea nr.3702/21.01.2005 (fila 9 - dosar nr-), emiterea autorizației de utilizator final pentru fabricarea produsului "soluție concentrată pentru curățat parbrize", reclamanta a revenit cu cererea din 10.01.2008 (fila 57) prin care a solicitat emiterea acordului și autorizației de utilizator final pentru fabricarea produsului "soluție concentrată pentru curățat parbrize", prin valorificarea cantității de alcool existent în stoc la data de 21.01.2005 și la data revocării autorizației de antrepozit fiscal, cu menționarea și a unei cereri din 22.02.2005.
Întrucât aceste cereri nu au fost soluționate în termenul legal de 30 de zile, se invocă prevederile art. 7 (2) din OUG nr.27/2003 pentru a se constata că a intervenit acceptarea tacită.
A reținut tribunalul că reclamanta și-a întemeiat cererea din 10.01.2008 și pe prevederile art.185 (12) Cod procedură fiscală, solicitând totodată, ca o cerere nouă să se constate că este îndreptățită la valorificarea materiei prime aflate în stoc la data revocării autorizației de antrepozit fiscal, dispusă prin decizia nr. 141/20.04.2005 emisă de ANAF.
Tribunalul a reținut că în cadrul procesului, reclamanta nu a mai insistat cu privire la valorificarea (vânzarea) acestui stoc, arătând că din cuprinsul cererii introductive rezultă fără echivoc că se solicită atât autorizația de utilizator final, pentru fabricarea produsului "soluție concentrată pentru curățat parbrize", cât și autorizația de valorificare prin denaturare a cantității de alcool etilic aflată în stoc la revocarea autorizației de antrepozit fiscal.
S-a mai reținut că în privința acestei noi cereri, pârâta DGFP Dar ăspuns reclamantei cu numărul 2497/31.01.2008 (filele 62 - 64), fiind emisă și decizia nr.1/12.02.2008 (fila 61), prin care i-a fost respinsă cererea de emitere a acordului de valorificare a stocurilor înregistrate la data revocării autorizației de antrepozit fiscal.
Este drept, această decizie este motivată prin faptul că cererea nu este însoțită de documentele justificative cu privire la structura stocurilor de produse existente la data revocării autorizației, pentru care se solicită acordul de valorificare (denumire, cantitate, concentrație alcoolică, etc.), deși prin cererea din 10.01.2008 reclamanta face trimitere la Raportul de inspecție fiscală din 22.10.2007 care aplică acciza asupra acestui stoc.
Potrivit art.185 pct. 12 alin. 8 din NM de aplicare a Codului d e procedură fiscală, aprobate prin HG nr. 44/2004, în redactarea dată prin HG nr. 1579/19.12.2007, antrepozitarii autorizați a căror autorizație a fost suspendată, revocată sau anulată pot să valorifice produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite, numai cu acordul autorității fiscale teritoriale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a antrepozitarului autorizat, prin emiterea unei decizii în acest sens.
Prin urmare, sub acest aspect tribunalul a apreciat că sunt aplicabile prevederile art.11 alin.1 din OUG nr.27/2003.
de analizat cererea reclamantei întemeiată pe prevederile art. 11 alin. 2 din OUG nr. 27/2003, de obligare a pârâtelor la emiterea autorizației de utilizator final pentru fabricarea produsului "soluție concentrată pentru curățat parbrize", ca efect al constatării aprobării tacite și pentru emiterea autorizației de "valorificare din denaturare" pentru a realiza aceeași destinație precizată prin cererea de emitere a autorizației de utilizator final, tribunalul a reținut că reclamanta a formulat această cerere la data de 21.01.2005 și a introdus acțiunea la 5.08.2008.
Este adevărat că termenul general de prescripție de 3 ani este prevăzut prin Decretul nr. 167/1958 pentru exercitarea dreptului la o acțiune ce are un obiect patrimonial, pârâtele precizând ulterior că înțeleg să invoce tardivitatea acțiunii reclamantei în raport de prevederile Legii nr. 554/2004, în contextul în care art. 9 alin. 2 din OUG nr. 27/2003 prevede că "cererea de chemare în judecată a autorității administrației publice având ca obiect constatarea aprobării tacite se introduce la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă".
Prin urmare, nefiind reglementată soluționarea unei asemenea cereri de către instanța de drept comun (ca o excepție prevăzută pentru unele acte administrative), s-a apreciat că judecata ei este supusă Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, în sistemul căreia o acțiune la instanță poate fi introdusă nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz.
Așa fiind, cum de la data de 21.01.2005 a cererii adresate de reclamantă pârâtei DGFP D cu nr. 3702, pe care se întemeiază acțiunea de față, și până la data de 5.08.2008 a promovării acțiunii la Curtea de APEL PLOIEȘTI, a fost depășit termenul de un an prevăzut de Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis excepția invocată de pârâte cu privire la tardivitatea acțiunii reclamantei și a respins acțiunea ca tardiv introdusă.
Față de această soluție, tribunalul a apreciat că nu se mai impune analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtele DGFP D și B, a excepțiilor privind inadmisibilitatea și prematuritatea acțiunii invocate de această pârâtă și nici dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 7 și 8 din OUG nr. 27/2003 pentru obligarea pârâtelor la eliberarea documentului oficial prin care se permite desfășurarea unei activități, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termenul legal reclamanta - Com Import Export SRL, criticând-o pentru următoarele motive:
1). Hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale interesând prescripția extinctivă.
Susține recurenta-reclamantă că împrejurarea că, potrivit prevederilor art.9 alin.2 din OUG nr.27/2003 privind procedura acceptării tacite, "cererea de chemare în judecată a autorității administrației publice având ca obiect constatarea aprobării tacite se introduce la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă", nu este definitorie, în sensul că procedura instanței de contencios administrativ include, pentru această cerere, și faza plângerii prealabile.
Nu se poate socoti că deferirea competenței unei instanțe de o anumită specialitate, atrage aplicarea întregii proceduri pentru materiile de judecată ale acelei instanțe.
Precizează recurenta-reclamantă faptul că este remarcabil că reglementarea citată dă norme de procedură diferite de cele concepute de Legea contenciosului administrativ și că plângerea prealabilă nu este obligatorie, de vreme ce reglementarea specială sancționează tocmai tăcerea autorității administrative.
Așa fiind, susține recurenta-reclamantă, cererea de față nu putea fi respinsă decât pentru situația că nu mai prezenta interes, ori devenise caducă.
De altfel, susține recurenta-reclamantă, la 31 ianuarie 2008, abia, autoritatea administrativă - pârât, a răspuns la cererea de autorizare în discuție, iar la 12 februarie 2008, a dat o decizie de respingere, în ambele situații, după expirarea termenului de soluționare care, potrivit OUG nr.27/2003, echivalează cu acceptarea tacită.
2). Chiar dacă în speță opera termenul de 6 luni prevăzut de Legea contenciosului administrativ, cererea sa era în termen în raport cu răspunsul dat de autoritatea - pârât prin scrisoarea editată sub nr.2497/31.01.2008 și cu decizia nr.01 din 12.02.2008, tardivă, de respingere a cererii de autorizare în litigiu.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru antamarea fondului.
Intimatele-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Direcția Generală a Finanțelor Publice D au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.
Au susținut intimatele-pârâte că la data de 23.12.2009, recurenta a formulat cerere de declanșare a procedurii insolvenței, înregistrată sub nr-, cerere admisă de Tribunalul Dâmbovița, la data de 25.01.2010.
La cererea debitoarei, recurentei din prezenta cauză, a fost desemnat și administrator judiciar Activ, cu sediul în Târgoviște, - 13,.6,.16, județul D, care urmează să fie citată în calitate de reprezentant legal al recurentei reclamante.
De asemenea, susțin intimatele-pârâte, față de situația juridică nouă a recurentei, solicită instanței să se dea eficiență dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006, potrivit cărora de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau a bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor.
Drept urmare, intimatele-pârâte solicită suspendarea judecății cauzei, în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006, iar în cazul în care se va trece peste aceste dispoziții legale, pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, considerând că instanța de fond în mod corect a reținut că acțiunea este tardiv formulată, având în vedere că între momentul formulării cererii nr.3702/21.01.2005 și data formulării celei de-a doua cerere - 10.01.2008 sau data introducerii acțiunii în instanță - 05.08.2008, a trecut mai mult de un an, termen prevăzut de Legea nr.544/2004.
Precizează intimatele-pârâte că cererea nr.3702/21.01.2005 nu a fost soluționată de DGFP D, întrucât documentele care o însoțeau nu erau complete. Organul fiscal a solicitat, într-adevăr, verbal, completarea actelor. Că este așa și în sprijinul acestei afirmații stau documentele comunicate ulterior, în luna februarie 2005, dar și acestea incomplete. Începând cu această dată, recurenta-reclamantă a rămas în pasivitate, nu un an ci mai mult de 3 ani, motiv pentru care susține că acțiunea adresată instanței este tardivă, iar soluția pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este legală și temeinică și urmează a fi menținută prin respingerea recursului.
Intimata-pârâtă Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința recurată fiind temeinică și legală, întrucât prima instanță a reținut în mod corect faptul că în speță sunt aplicabile dispozițiile ce guvernează materia contenciosului administrativ și anume Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, dispoziții care se aplică cererilor înainte instanțelor de contencios administrativ.
Prin urmare, susține intimata-pârâtă, cum cererea recurentei nr.3702 a fost înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice D la data de 21.01.2005 și până la data de 05.08.2008 când a promovat acțiunea, a trecut mai mult de un an așa cum este imperativ prevăzut de dispozițiile art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, în mod temeinic și legal a fost reținută ca tardiv introdusă cererea recurentei.
S-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea sentinței nr.617/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca fiind temeinică și legală.
În ședința publică din data de 12 februarie 2010, Curtea a invocat din oficiu inadmisibilitatea recursului.
În conformitate cu dispozițiile art.11 alin.3 din nr.OUG27/2003, cu modificările ulterioare, hotărârile având ca obiect constatarea aprobării tacite sunt irevocabile.
Potrivit art.377 alin.2 Cod procedură civilă, sunt considerate hotărâri irevocabile acele hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Față de cele reținute, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamantaCOM IMPORT EXPORTprin reprezentanții săi legali,cu sediul în comuna, sat, județul D și Târgoviște,-, județul D împotriva sentinței nr.617 din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâțiiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște, - Domnească, nr.166, județul D,DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Târgoviște,.G nr.100, județul D șiADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red./CC
6 ex/10.03.2010
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
