Anulare act administrativ fiscal. Sentința 246/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 28.01.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR.246
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.10.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
GREFIER:- -
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației formulată de contestatoarea " INTERNAȚIONAL" A împotriva intimaților DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ A, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B, și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 29.09.2008, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 02.10.2008, când, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei, azi 06.10.2008, parte integrantă din prezenta hotărâre, când,
CURTEA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la această instanță, reclamanta " INTERNAȚIONAL", a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția Regională Vamală T, Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, să se dispună anularea deciziei nr.316 din 29 decembrie 2006 emisă de pârâta precum și procesul verbal nr.12254 din 27 iulie 2006 încheiat de Direcția Regională Vamală A, ca nelegale.
Printr-o precizare ulterioară a acțiunii, reclamanta a solicitat în principal, anularea în partea a deciziei susmenționate, în privința măsurii de emitere a unei decizii de regularizare a situației și în totalitate a procesului - verbal de control, iar în subsidiar, obligarea pârâtei la soluționarea în fond a contestației.
În motivare reclamanta arată că prin procesul-verbal contestat a fost stabilită în sarcina acesteia obligația de plată a sumei totală de 1.994.007 RON reprezentând TVA suplimentară și obligați accesorii. Datorită nelegalității acestui proces-verbal, acesta a fost atacat pe calea contestației, înregistrată la organul vamal sub nr. 14003 din data de 24.08.2006.
Prin decizia de soluționare a contestației, a anulat măsurile stabilite prin actul contestat, dispunând însă emiterea unei decizi pentru regularizarea situației în temeiul constatărilor ce au stat la baza respectivelor măsuri.
Reclamanta arată că decizia de soluționare a contestației este lovită de nulitate pentru că, în primul rând, dispozitivul nu menționează nimic referitor la soluția adoptată de organul de soluționare, încălcându-se în mod flagrant prevederile art. 186 alin. 1 Cod procedură fiscală, conform căruia "prin decizie contestația va putea fi admisă, în totalitate sau în partea, ori respinsă".
În al doilea rând, stabilirea unor obligați fiscale prin alte acte decât cele prevăzute de lege nu reprezintă o excepție de procedură, ci un motiv de nulitate formală a procesului-verbal contestat. Excepțiile de procedură privesc cerințele pe care trebuie să le îndeplinească contestația, nu actul atacat. În acest sens, dacă în urma unei astfel de excepții contestația nu poate fi soluționată, în temeiul art. 183 alin.5 Cod procedură fiscală, organul competent are doar posibilitatea să respingă contestația fără a mai analiza pe fond motivele acesteia, ceea ce în mod cert nu s- întâmplat în speță. Identificarea unui motiv de nulitate formală a actului atacat nu îndreptățește astfel organul de soluționare să sisteze analiza pe fond a contestației întrucât, neexistând nici un temei legal în acest sens.
Totodată, actul atacat nu este motivat în drept că procesul verbal nu indică temeiul juridic al emiteri sale. Cu referire exclusiv la fondul obligației, nici unul din textele legale reprezentând motivarea în drept nu specifică posibilitatea organului vamal de a emite procese-verbale prin care să impună suplimentar obligați fiscale reprezentând taxa pe valoare adăugată.
Mai mult din motivarea din drept a actului lipsește și temeiul juridic al controlului care a condus la emiterea procesului-verbal contestat.
Sancțiunea nemotivării sau a insuficientei motivări este nulitatea totală a oricărui act administrativ fiscal, întrucât o privează pe reclamantă de posibilitatea exercitării corespunzătoare a dreptului la apărare, consacrat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În privința fondului cauzei, reclamanta precizează că și-a achitat obligația privind plata TVA, în sensul că TVA aferentă bunurilor comercializate a fost colectată și achitată, că obiectivul TVA este ca în fiecare stadiu al producției și comercializări taxa să se aplice asupra valori adăugate (plusvalori), în așa fel încât la finele ciclului parcurs de produsul respectiv sarcina fiscală totală care îl grevează să fie egală cu taxa calculată asupra prețului de vânzare final către consumator. Pentru a atinge acest obiectiv, sistemul deducerilor face ca, în toate stadiile circuitului, fiecare contribuabil să calculeze o taxă corespunzătoare prețului de vânzare pe care îl practică; contribuabilul plătește fiscului doar diferența dintre această sumă și taxa care s-a aplicat asupra tuturor materialelor și serviciilor pe care le-a cumpărat.
bunurilor a fost realizat cu respectarea în totalitate a prevederilor art. 157 alin. 5. fisc. aspect de necontestat, iar la momentul vânzări utilajelor către "", reclamanta a colectat și a virat la bugetul statului TVA aferentă valori de vânzare, care cuprinde și valoarea de achiziție și comisionul perceput conform contractului de comision nr. 825/15.04.2005.
Menținerea valabilității actului contestat ar avea drept consecință obligarea reclamantei la plata de două ori a taxei pe valoare adăugată aferentă valorii de achiziție, soluție care încalcă în mod flagrant regimul juridic al TVA.
Utilizarea mărfii nu este schimbată nici în prezent, "" are același obiect de activitate cu reclamanta. Cumpărătorul utilajelor le folosește în continuare în procesul de producție, deci utilizarea mărfurilor nu a fost schimbată prin comercializarea acestora. Mai mult dacă "" ar schimba destinația bunurilor, în calitate de beneficiar al importului, ar deveni singura persoană care ar putea încălca prevederile art. 144 lit. b) din Legea nr.141/1997.
În consecință, prin comercializarea utilajelor, reclamanta nu a încălcat nici o prevedere legală, indiferent de punctul de vedere de la care se pornește analiza.
Prin întâmpinare, pârâta, a solicitat respingerea acțiunii pentru că prin decizia nr. 316/29.12.2006 Direcția generală de Soluționare a Contestaților din cadrul în mod corect a dispus anularea măsurilor dispuse prin Procesul verbal nr. 12.254/27.07.2006 încheiat de A, urmând ca respectivele constatări care au stat la baza stabiliri acestor sume să fie valorificate prin emiterea unei decizi pentru regularizarea situației, conform legii.
Se susține că decizia nu este nulă în conformitate cu art. 186 al 1 Cod procedură fiscală, pentru că s-au respectat prevederile art. 183 al. 5 din același cod, în sensul că "organul de soluționare competent se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei". Față de aceste prevederi legale, pârâta apreciază că organul de soluționare a contestației nu avea posibilitatea soluționării pe fond a contestației.
Obligațiile bugetare în sumă de 1.994.007 lei au fost stabilite pe seama reclamantei prin procesul-verbal nr.12254/27.07.2006 și nu prin emiterea deciziei pentru regularizarea situației, conform legi.
Art. 78 din Ordinul Vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 7521/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior, publicat în Monitorul Oficial nr. 638/25.07.2006 prevede: "(1) Pe baza procesului-verbal de control și a notei de prezentare se emite documentul "Decizia pentru regularizarea situației". În conformitate cu prevederile art. 100 alin. 4 din Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal al României, modelul "Deciziei pentru regularizarea situației" și instrucțiunile de completare sunt cele prevăzute în anexa nr. 8. potrivit art. 100 alin. 8 din Legea nr.86/2006, acest document constituie titlu de creanță.
(2) Decizia pentru regularizarea situației, emisă în baza procesului-verbal de control, constituie temei pentru scoaterea din evidență a regimurilor vamale suspensive sau economice sub care au fost plasate mărfurile."
Art. 79 din Ordinul Vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 7521/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior, prevede că: "Decizia pentru regularizarea situației poate fi contestată conform proceduri prevăzute în titlul IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și instrucțiunile pentru aplicarea acesteia, aprobate prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 519/2005".
În concluzie pârâta susține că prin decizia de soluționare a contestației corect s-a dispus ca măsurile privind suma totală de 1.994.007 lei din care suma de 1.696.147 lei reprezintă taxa pe valoare adăugată, suma de 297.860 lei reprezintă majorări de întârziere/dobânzi aferente, stabilite suplimentar prin procesul verbal nr. 12254/27.07.2006, să fie anulate, iar respectivele constatări care au stat la baza stabilirii acestor sume să facă obiectul unei decizi pentru regularizarea situației.
Având în vedere că prin decizia de soluționare a contestației nu s-a soluționat pe fond contestația, pârâta apreciază că argumentele invocate prin acțiunea formulată referitoare la fondul cauzei nu au nici o relevanță, întrucât cu privire la fondul cauzei acțiunea în contencios administrativ apare ca prematură.
Prin sentința civilă nr. 109 din 17.04.2007 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Timișoaraa respins acțiunea precizată formulată de reclamanta " INTERNAȚIONAL" A, sentință care a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, prin decizia nr.4894 pronunțată în dosarul nr- de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În esență, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia susmenționată a reținut faptul că soluționând cauza pe baza unor excepții neinvocate de părți și nepuse în discuția lor contradictorie și prealabilă, curtea de apel a încălcat forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, de art.105 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Contrar celor reținute în sentință, din considerentele și dispozitivul deciziei nr.316/2006 emisă de pârâta, rezultă că nu s-a dat nici o rezolvare contestației formulată de societatea comercială împotriva măsurilor dispuse prin procesul - verbal de control nr.12254 din 27 iulie 2006. Mai precis, au fost anulate măsurile dispuse prin procesul - verbal de control, urmând ca respectivele constatări să fie valorificate prin emiterea unei decizii pentru regularizarea situației.
Ori, în conformitate cu dispozițiile art.186 alin.1 din Codul d e procedură fiscală, prin decizie, contestația va putea fi admisă în totalitate sau în parte, ori respinsă.
Potrivit normei conținute în alineatul 2 al aceluiași articol, în cazul admiterii contestației se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului atacat.
Incidența textelor legale precitate, a dispozițiilor art.176 alin.2 și art.183 alin.1 din același act normativ, a fost însă, ignorată de prima instanță, care a concluzionat în mod greșit că actele administrativ - fiscale contestate nu sunt producătoare de efecte juridice și nici nu pot avea caracter vătămător pentru reclamantă.
De fapt, prin invocarea unei pretinse excepții de procedură, autoritatea administrativ fiscală a evitat o examinare în fond a contestației în raport de susținerile părților, dispozițiile legale aplicabile și documentele existente în dosarul cauzei, dispunând, cu depășirea limitelor sesizării, o măsură pe care legea nu o permite în astfel de situații, adică valorificarea constatărilor inițiale prin emiterea unei decizii pentru regularizarea situației agentului economic.
Chiar și în această situație însă, curtea de apel trebuia să constate că acțiunea introdusă de reclamantă împotriva unor acte administrative fiscale prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale în valoare totală de 1.994.007 lei nu era inadmisibilă.
Examinând acțiunea precizată, Curtea urmează să o admită, pentru considerentele mai jos reținute.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, Curtea reține că în perioada decembrie - martie 2005, reclamanta " INTERNAȚIONAL" a efectuat un număr de 13 importuri, sens în care a beneficiat de exonerarea de la plata în vamă a TVA pentru importurile efectuate, potrivit art.157 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Cu prilejul unui control vamal ulterior, concretizat în procesul verbal nr.12254/27.07.2006 încheiat de Direcția Vamală A, s-a reținut în sarcina reclamantei un debit în sumă de1.994.007 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere, ca urmare a încălcării art.71 din Legea nr.141/1997, prin schimbarea destinației mărfurilor constând în vânzarea acestora către ""
În acest context Direcția Regională Vamală a emis decizia nr.2174/31.01.2007, privind regularizarea situației obligațiilor suplimentare stabilite de controlul vamal, decizie menținută prin decizia nr.102 din 23.04.2007 emisă de, prin respingerea contestației reclamantei, formulată în procedura prealabilă.
Cele două decizii, au fost însă anulate, prin sentința civilă nr.175 din 10.07.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.701 din 21 februarie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-, urmarea respingerii recursurilor declarate de pârâte.
În esență prin aceste hotărâri s-a constatat faptul că reclamanta " INTERNAȚIONAL" A, în mod legal a fost exonerată de la plata în vamă a TVA, în baza certificatelor de exonerare, conform art.157 alin.3 Cod fiscal, pentru operațiunile de import al unor utilaje destinate realizării de investiții.
Drept urmare, măsura dispusă de către pârâta prin decizia nr.316 din 29.12.2006 vizând emiterea unei decizii pentru regularizarea situației conform legii, apare ca fiind lovită de nulitate, atâta timp cât debitul stabilit prin procesul - verbal nr.12254/27.07.2007, nu reprezintă datorie vamală, aspect reținut prin hotărârile mai susmenționate, așa cum s-a mai arătat.
În consecință, în baza dispozițiilor art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, Curtea urmează să admită acțiunea precizată de reclamanta " INTERNAȚIONAL" A în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională Vamală T, Autoritatea Națională a Vămilor B și B - Serviciul de soluționare a contestațiilor și să anuleze în parte decizia nr.316 din 29.12.2006 emisă de în privința măsurii de emitere a unei decizii de regularizare a situației și să anuleze în totalitate procesul - verbal nr.12254 din 27 iulie 2006 încheiat de Direcția Regională Vamală
Văzând că nu s-au mai solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Internațional A, ulterior precizată, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională Vamală T, Autoritatea Națională a Vămilor B și B - Serviciul de soluționare a contestațiilor.
Anulează în parte decizia nr.316 din 29 decembrie 2006 emisă de B, în privința măsurii de emitere a unei decizii de regularizare și anulează în totalitate procesul verbal nr.12254 din 27 iulie 2006 încheiat de
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 6 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- LIBER - -
RED:/07.10.08
TEHNORED:/08.10.08
6.ex./SM/emis 4 com./
Se comunică:
- contestatoare - " INTERNAȚIONAL" A - A,-, jud.
- intimată 1 - DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ A prin DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ T, - T, str. C-tin nr.89, 45
- intimată 2 - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B - B,-, sector 1
- intimată 3 - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B - B,-, sector 5
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia
