Anulare act administrativ fiscal. Sentința 2517/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2517
Ședința publică de la 30.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel S -
JUDECĂTOR 3: Radu
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" B, împotriva sentinței civile nr.746/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MUNICIPIUL G, prin PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 16.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, Curtea pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și a delibera, a amânat pronunțarea la 23.11.2009, apoi la 30.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că prin sentința civilă nr.746 din 24.02.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională de Ferate "CFR "SA B în contradictoriu cu pârâții Municipiul G prin Primar și Primarul Municipiului
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat pârâților să semneze procesul verbal de vecinătate pentru amplasamentul sediul Regionala CFR G din- G și-
Refuzul pârâților de a da curs solicitării reclamantei, întrucât terenul este inclus în domeniul privat al municipiului G, iar reclamanta nu a prezentat un titlu de proprietate asupra imobilului respectiv, a fost apreciat de prima instanță ca justificat.
S-a arătat că decizia nr.3549/2007 a are valoarea unui titlu de proprietate al reclamantei doar pentru imobilul din-, iar reclamanta nu a administrat vreun alt mijloc de probă din care să reiasă că este proprietara întregului imobil.
Refuzul pârâților de a semna procesul verbal de vecinătate nu îmbracă forma unui exces de putere, ci este motivat pe disputa asupra proprietății bunului, iar reclamanta avea posibilitatea soluționării pe cale civilă a unei acțiuni în constatarea dreptului său de proprietate înainte de a introduce acțiune în fața instanței de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.8 Cod procedură civilă, în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe art.1 din HG 134/1991, privitoare la procedura obținerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, raportat la criteriile nr.2635 din 28.02.1992 și art.3 alin.1 din HG 581/1998.
Se arată că refuzul primăriei de a semna procesul verbal de vecinătate a fost justificat prin faptul că recurentei nu i-ar fi aplicabile prevederile HG 834/1991.
Ori, instanța de fond nu a analizat sub nici o formă solicitarea recurentei în sensul constatării vocației sale, de a beneficia de prevederile HG 834/1991.
Prima instanță a interpretat eronat prevederile art.1 din HG 834/1991, coroborat cu art.5 și 20 din Legea 5/1990, apreciind că recurenta avea deschisă calea unei acțiuni în constatarea dreptului de proprietate.
Susține recurenta că singura cale de realizare a dreptului asupra terenului, este procedura administrativă prevăzută de HG 834/1991 privind obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, ori în situația în care pârâta refuză semnarea procesului verbal de vecinătate pe motiv că reclamanta nu face parte din categoria celor care pot uza de prevederile 834/1991, recurenta se va afla în imposibilitate perpetuă de a obține certificat de atestate pentru terenul de la sediul din- și - nr.6.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 Cod procedură civilă.
În dovedire, recurenta a depus la dosarul cauzei planul de situație al sediului Regionalei CFR și procesul verbal de vecinătate semnat de ceilalți vecini.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, apreciind că HG 834/1991, nu este aplicabilă recurentei reclamante.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recurenta reclamantă solicită obligarea pârâtei la semnarea procesului verbal de vecinătate, pentru întocmirea documentației topo-cadastrale, pentru stabilirea și evaluarea terenurilor, conform HG 834/1991, obiect al cererii de chemare în judecată, pe care prima instanță l-a analizat în raport de motivele cuprinse în acțiune și de temeiurile de drept invocate de reclamant.
În consecință, motivul de recurs referitor la încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.304 pct.8 Cod procedură civilă, este neîntemeiat, hotărârea recurată cuprinzând motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe, în ceea ce privește cererea dedusă judecății.
În ceea ce privește caracterul nejustificat al refuzului pârâților intimați de a semna procesul verbal de vecinătate, Curtea reține că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reiese că recurenta reclamantă este proprietara imobilului situat în G,-, iar imobilul din G,- și terenul aferent acestuia aparțin domeniului privat al municipiului
Recurenta reclamantă a fost înființată ca societate comercială în baza HG 588/1999, având în folosință terenurile aferente imobilelor menționate, drept de folosință care nu conferă însă și atributul proprietății asupra acestor terenuri.
În consecință, în mod corect a reținut prima instanță că refuzul pârâților intimați de a semna procesul de vecinătate cu recurenta reclamantă, nu reprezintă un exces de putere în condițiile în care acesta poate fi semnat doar între titularii unor drepturi de proprietate.
Ori în cauză, reclamanta este titulara dreptului de proprietate doar asupra imobilului din- și doar în ipoteza în care ar opune pârâților intimați un titlu de proprietate și asupra imobilului din- s-ar putea constata existența caracterului nejustificat al refuzului pârâților intimați de a semna actul menționat.
În consecință, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar în considerarea celor expuse anterior, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" B, împotriva sentinței civile nr.746/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MUNICIPIUL G, prin PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI G, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - S - -
GREFIER,
Red.
Tehnored./2 ex.
13.01.2010
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu
