Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2518/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2518
Ședința publică de la 30.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR 2: Severin Daniel S -
JUDECĂTOR 3: Radu
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.979/11.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 16.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, Curtea pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și a delibera, a amânat pronunțarea la 23.11.2009, apoi la 30.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că prin sentința civilă nr. 979 din 11.03.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a anulat Decizia 2270/14.11.2008 emisă de pârâtă și a luat act de renunțarea reclamantei la celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr.3197 din 8.11.2006, emisă de Comisia Județeană C de aplicare a Legii 9/1998, au fost acordate reclamantei compensații în valoare totală de 74.716,77 lei, pentru 1,574 ha. teren agricol, 3,50 ha. porumb, 0,25 ha. soarelui și pentru locuință și dependențe.
Prin Decizia nr.103 din 13.01.2009, a fost validată hotărârea menționată, iar prin Decizia nr.2270 din 14.11.2008, a fost respinsă contestația reclamantei, reținându-se că autorul său a fost recolonizat și s-a dispus acordarea de despăgubiri doar pentru diferența dintre bunurile abandonate și bunurile primite la recolonizare, reținându-se că în baza contractului de vânzare-cumpărare, autorul a fost recolonizat și i s-au acordat despăgubiri.
S-a arătat că prin Decretul nr.553/1953 s-a dispus anularea sumelor care nu au fost achitate de coloniști, dar care erau datorate statului român de către persoanele evacuate din D de Sud drept preț pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate în baza Legii 766/1941.
A reținut tribunalul că autorul reclamantei a fost scutit, așadar, să mai achite ratele datorate prin contractul de vânzare cumpărare până la împlinirea celor 10 ani, stabiliți potrivit contractului, dar, în ceea ce privește ratele deja achitate s- apreciat că din acest punct de vedere nu se poate reține existența unei compensări pentru bunurile abandonate în statul, pentru a justifica diminuarea compensațiilor de către pârâtă.
În consecință, prima instanță a apreciat că se impune anularea deciziei nr.2270 din 14.11.2008, în considerarea caracterului său de act nelegal, emis cu exces de putere prin încălcarea dreptului de proprietate al autorului reclamantei, întrucât actul de vânzare cumpărare al unor imobile după colonizare, nu este un act de acordare de compensații din partea statului român pentru bunurile abandonate de autorul reclamantei în ia, care să ducă la diminuarea compensațiilor prevăzute de art.1 din Legea 9/1998.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât din contractul de recolonizare încheiat în anul 1948, între statul român și colonistul ( autorul reclamantei) reies drepturile și obligațiile ce revin părților contractante, astfel încât diminuarea despăgubirilor dispusă prin hotărârea contestată este legală, având în vedere și dispozițiile art.1 din decretul nr.553/1953 în care se prevede anularea, în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț de coloniștii evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia, potrivit contractelor încheiate în baza Legii 766/1941.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile Legii 9/1998, Legea 403/2006, HG 753/1998, HG 1277/2007.
Intimata reclamantă a depus la dosarul cauzei înscrisuri și practică judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.3 din Legea 9/1998, în situația în care cei îndreptățiți la plata compensațiilor au fost despăgubiți parțial în bani sau în natură pentru prejudiciile suferite în urma Tratatului dintre România și ia din 1940, aceștia au dreptul la compensație, proporțional pentru prejudiciul rămas neacoperit.
Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții legale în raport de probatoriul administrat în cauză, actul de vânzare-cumpărare încheiat de autorul intimatei reclamante, fiind în mod evident un act cu titlu oneros, neputându-se astfel susține că prin respectivul contract statul l-a despăgubit pentru bunurile abandonate pe teritoriul statului și în consecință nu ar mai avea dreptul la compensațiile prevăzute de lege pentru acestea.
În consecință, Curtea apreciază că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că Hotărârea prin care a fost respinsă contestația intimei reclamante este nelegală, în cauză neexistând nicio dovadă prin care să rezulte că autorul intimatei reclamante ar fi beneficiat de o despăgubire totală sau parțială pentru bunurile abandonate pe teritoriul statului, în urma aplicării Tratatului d l Craiova.
În consecință, în baza art-312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.979/11.03.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - S - -
GREFIER,
Red.
Tehnored./2 ex.
13.01.2010
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu
