Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2571/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia civilă nr 2571
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 7 decembrie 2009
CURTEA DIN:
PRESEDINTE: S -
JUDECĂTOR 1: Severin Daniel
JUDECĂTOR 2: Radu Ionel
GREFIER:
*************
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta - pârâtă OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ împotriva sentinței civile nr. 649din data de 28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă in dosarul nr. - in contradictoriu cu intimata - reclamantă -
Dezbaterile in fond și concluziile părților au avut loc in ședința publică din data de 30 noiembrie 2009, fiind consemnate in incheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera a amanat pronunțarea pentru astăzi 7 decembrie 2009, cand a hotarat următoarele.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița reclamanta - a solicitat, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ I anularea actelor prin care au fost stabilite în mod nelegal tarifele pentru cererile depuse în vederea întocmirii cărților funciare și obligarea la restituirea sumei de 21.991/14 lei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin actele atacate s-a stabilit tariful prevăzut la pct. 7,3 "intabulare sau înscriere provizorie" în condițiile în care cererea trebuia taxată doar ca o cerere de înființare carte funciară. În mod greșit s-a considerat că momentul dobândirii dreptului de proprietate coincide cu momentul pronunțării hotărârii prin care s-a constatat accesiunea.
Prin sentința civilă nr. 649/ 28.05.2009 Tribunalul Ialomițaa respins excepția lipsei procedurii prealabile,a admis cererea și a anulat facturile -/ 18.02.2009 și -/ 09.03.2009, obligând intimatul să calculeze tarifele în raport de anexa 1 pct. 7.1.1. din Ordinul 371/ 27.12.2007 și să restituie suma de 21.991,14 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta a formulat, în conformitate cu dispozițiile legale, cerere de reexaminare a tarifului și nu mai era necesară formularea unei alte plângeri prealabile.
Pe fond prima instanță a reținut că în mod greșit s-a aplicat, pe lângă tariful prevăzut de punctul 7.1.2 și tariful prevăzut de punctul 7.3.1. din ordinul 371/2007 considerându-se că bunul imobil ar fi fost dobândit printr-un act întocmit ulterior datei de 04.01.2008. În fapt actul întocmit ulterior acestei date este o hotărâre judecătorească ce are doar efect de recunoaștere a unei situații preexistente însă dreptul a fost dobândit anterior și solicitarea se referea la înființarea cărții funciare și prima intabulare a dreptului de proprietate. Prin ordinul 39/2009 echivocul existent în ordinul 371/2007 a fost înlăturat.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimata.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit s-a respins excepția lipsei procedurii prealabile în condițiile în care cererea de reexaminare formulată de reclamantă este o cale specială de atac și nu echivalează cu o plângere prealabilă în sensul art. 7 din legea 554/2004.
De asemenea, se arată că reclamanta a formulat o cerere de reexaminare a tarifului și cererea sa a fost admisă și s-a modificat în ca parte tariful astfel încât nu se mai justifică chemarea în judecată.
În opinia recurentei acțiunea vizează anularea intabulărilor (care, de fapt nu au fost contestate) întrucât doar actele de intabulare sunt acte propriu zise iar împotriva tarifării nu se poate formula o acțiune întrucât nu este vorba de acte distincte de cele de intabulare.
Recurenta mai arată că în mod greșit s-a făcut trimitere la ordinul 39/2009 întrucât legea nu poate retroactiva. În plus, se arată că reclamanta dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 448f/ 21.08.2008 fiind vorba de un drept extratabular pentru care nu exista un act prin care să se facă dovada dreptului anterior pronunțării hotărârilor judecătorești.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că recursul este nefondat.
În ceea ce privește plângerea prealabilă Curtea constată că potrivit art. 7 alin 1 din legea 554/2004 "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
În speță s-a formulat o cerere de reexaminare a tarifului întemeiată pe dispozițiile Ordinului 371/2007, cerere care întrunește, în același timp, și condițiile impuse de art.7 alin 1 din legea 554/2004 în sensul că este o cerere prin care se solicită emitentului revocarea în tot sau în parte a actului considerat vătămător. Interpretarea recurentei în sensul că ar fi necesară formularea distinctă a două cereri de reanalizare a tarifului, una întemeiată pe dispozițiile ordinului 371/2007 și una întemeiată pe art. 7 alin. 1 din legea 554/2004 este una excesiv de formalistă și nu corespunde intenției legiuitorului care, impunând condiția reglementată de art. 7 alin. 1 din legea 554/2004 nu a dorit decât să ofere posibilitatea autorității competente să își reanalizeze actul, prin luarea în considerare a argumentelor părții ce se consideră vătămată, în vederea evitării unui litigiu în instanță. Nimic nu justifică, însă, ca autorității să îi fie supusă spre analiză aceeași problemă prin două cereri distincte astfel încât, în măsura în care legea specială reglementează o cale specială de atac la autoritatea emitentă această cale de atac are și semnificația plângerii prealabile impuse de art. 7 alin. 1 din legea contenciosului administrativ.
În ceea ce privește actul atacat se apreciază în mod greșit de către recurentă că doar încheierea de intabulare are valoare de act și că tarifarea nu poate fi privită în mod distinct de actul de intabulare. Decizia de stabilirea a tarifului pentru intabulare reprezintă o manifestare de voință a autorității publice anterioară actului de intabulare (se observă că plata tarifului este o condiție prealabilă pentru intabulare) și această decizie este producătoare de efecte juridice specifice raporturilor de putere, în sensul că în sarcina celui care solicită intabularea se naște obligația de plată a acestui tarif.
Cum acest act nu este exceptat de la controlul instanței de contencios administrativ nu se poate afirma că persoana nemulțumită de această decizie nu poate să o conteste în fața instanței de judecată ci trebuie să limiteze la un recurs grațios, în fața organului emitent. Nu prezintă relevanță faptul că această decizie de stabilire a tarifului nu a îmbrăcat forma scrisă. Ceea ce prezintă relevanță este faptul că este o manifestare de voință făcută în regim de putere publică, și care produce prin ea însăși efecte juridice. Ar fi cu totul lipsit de sens ca partea nemulțumită de tariful stabilit să trebuiască să conteste încheierea de intabulare care nu produce, prin ea însăși, nici un efect vătămător părții.
În ceea ce privește aspectele de fond Curtea constată că soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Hotărârea nr. 448/ 21.08.2008 constată în temeiul art. 111 din raportat la art. 492 din codul civil că reclamanta este proprietara unor construcții. Fiind vorba de o acțiune în constatare prin care se constată dobândirea unui drept real prin accesiune nu se poate considera că dreptul de proprietate s-a dobândi prin hotărârea judecătorească. St vorba, dimpotrivă de un mod de dobândire originară a proprietății prin accesiune, data dobândirii fiind data edificării construcțiilor. Hotărârea judecătorească constată un drept preexistent. Este adevărat că anterior pronunțării hotărârii reclamanta nu avea un act prin care să își dovedească dreptul de proprietate însă acest lucru nu înseamnă că nu avea respectivul drept. Hotărârea judecătorească are o valoare recognitivă de drepturi nu o valoare constitutivă de drepturi.
Față de aceste considerente Curtea constată că în mod greșit s- apreciat de către intimat că dreptul ar fi fost dobândit, în cazul construcțiilor la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești menționate când, de fapt, dreptul a fost dobândit la data construirii imobilelor anterior momentului pronunțării hotărârii.
În aceste condiții, în raport de dispozițiile ordinului 371/2007 al MIRA nu se justifica plata tarifului prevăzut de punctul 7.3.1. ci doar a tarifului prevăzut de punctul 7.1.2 întrucât dobândirea dreptului nu s-a făcut în baza unui act juridic ulterior datei de 04.01.2008.
În ceea ce privește trimiterea pe care instanța de fond o face la dispozițiile ordinului 39/209 constată că tribunalul nu a impus aplicarea retroactivă a ordinului ci a invocat aceste dispoziții doar pentru a întări interpretarea pe care a dat-o ordinului 371/2007, arătând că echivocul existent în formularea ordinului aplicabil în speță a fost înlăturat de emitent prin actul nou în sensul dat de instanța de judecată. Poziția ulterioară a emitentului actului poate fi de natură să lămurească sensul unui act care la un moment dat conține dispoziții neclare.
Față de toate aceste considerente Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ I, împotriva sentinței civile nr. 649 din data de 28.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă in dosarul nr. -, in contradictoriu cu intimata - reclamantă -, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Ghica Alina
S
GREFIER
Red.DS
Tehnored. CB/ 2ex.
22.12.2009
Tribunalul București - 9
Judecător fond:
Președinte:Severin DanielJudecători:Severin Daniel, Radu Ionel, Ghica Alina
