Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2594/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2594
Ședința publică de la 07.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 2: Radu Constantin Daniel
JUDECĂTOR 3: Horațiu
GREFIER: - -
...
Pe rol se află spre soluționare, recursul formulat de recurenta-reclamantă SC COM 2000 SRL, împotriva sentinței civile nr.2200/12.06.2009, pronunțată în dosarul nr. 25875/3/CA/2008 de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă, prin consilier juridic, cu delegație pe care o depune în ședință publică, lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, depune la dosar întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că recurenta-reclamantă, deși legal citată, cu mențiunea de a depune taxă judiciară de timbru, în cuantum de 2 lei și timbru judiciar, în valoare de 0,15 lei, nu s-a conformat acestor dispoziții.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției și anularea recursului ca netimbrat.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2200/12.06.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamanta COM 2000 în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal la data de 02.07.2008, reclamanta Euro Com 2000, în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea măsurii de interzicerea desfășurării activității dispusă prin procesul - verbal de constatare nr. 980/07.04.2008 și suspendarea executării acestei măsuri în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În motivare, reclamanta a arătat că măsura de interzicere a desfășurării activității de depozitare și comercializare a produselor alimentare de origine animală are la bază constatările din partea a doua a procesului - verbal, care nu conțin referiri la calitatea produselor depozitate de societate. Mai mult, măsura dispusă de organul de control prin procesul - verbal de constatare nu îndeplinește una din condițiile cumulative prevăzute pentru valabilitatea unei măsuri administrative, respectiv, nu are un temei legal, în condițiile în care se invocă nerespectarea prevederilor Regulamentului nr. 852/2004/CE, care nu conține nicio sancțiune administrativă și nu stabilește organele competente să aplice sancțiunile administrative.
Reclamanta mai susține greșita aplicare a legislației interne și celei privind autorizarea funcționării agenților economici, întrucât activitatea pe care o desfășoară nu se încadrează în prevederile Ordinelor nr. 276/2006 și nr. 301/2006, nu necesită autorizare și nu implică nici obligația de înregistrare.
Cu privire la posibila interpretare a clauzelor din contractul de prestări servicii, referitoare la obligația reclamantei beneficiare de a deține toate autorizările necesare desfășurării activității comerciale, s-a arătat că autorizațiile invocate nu pot avea în vedere depozitul, pentru a cărui funcționare legală obligațiile cad în sarcina proprietarului depozitului.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. l din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării măsurii dispuse prin procesul verbal de constatare nr. 980/07.04.2008, în raport de dispozițiile art. 14 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 05.06.2009, reclamanta a învederat că nu mai înțelege să susțină cererea de suspendare a executării măsurii de interzicere a desfășurării activității dispusă prin procesul-verbal de constatare nr. 980/07.04.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut nefondată acțiunea, reținând următoarele:
Prin procesul - verbal de constatare nr. 980/07.04.2008, întocmit de Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, s-a dispus interzicerea activității de recepționare a produselor alimentare începând cu data de 08.04.2008 și de depozitare și comercializare a produselor alimentare începând cu data de 18.04.2008, dată până la care societatea are obligația de a lichida stocurile existente.
Cu privire la reglementările care stau la baza efectuării controlului și a măsurii administrative aplicate prin procesul - verbal, tribunalul a considerat că existența unor reglementări comunitare nu exclude aplicarea altor acte normative interne. Astfel, regulamentul, ca act normativ comunitar conține norme juridice lipsite de sancțiuni, care însă de identifică și se stabilesc de fiecare stat membru, prin legislația internă specifică fiecărui domeniu.
În speță, legiuitorul român a stabilit sancțiuni prin acte normative specifice domeniului, respectiv, Ordinul președintelui nr. 301/2006 care prevede măsurile și sancțiunile aplicabile în cazul constatării neîndeplinirii condițiilor legale de funcționare și Ordinul președintelui nr, 276/2006 pentru aprobarea normei sanitar veterinare privind procedura de autorizare sanitară veterinară a unităților care produc alimente de origine animală.
În cuprinsul procesului - verbal contestat s-a reținut de către agentul constatator că reclamanta nu a respectat prevederile Regulamentului nr. 852/2004 privind normele generale de igienă și urmare a acestui fapt, s-au aplicat măsurile administrative stabilite prin legislația internă specifică domeniului sanitare veterinar și pentru siguranța alimentelor.
Criticile reclamantei referitoare la lipsa de valabilitate a sancțiunii administrative aplicate sunt nefondate, întrucât, în virtutea calității sale de autoritate publică are dreptul să dispună măsuri administrative, iar în cuprinsul procesului - verbal sunt menționate actele normative avute în vedere la aplicarea sancțiunii.
Cu privire la aprobarea sanitară veterinară sau a înregistrării sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor, din înscrisurile depuse la doar rezultă că societatea reclamantă nu este înregistrată conform Ordinului președintelui nr. 301/2006.
Este de menționat că prin Ordinul nr. 276/2006 al președintelui, s-a abrogat în mod expres Ordinul nr. 139/2004 în baza căruia a Se. a deținut aprobare sanitar veterinară. Din coroborarea art. 22 alin. I și act. 4 alin. I din norma sanitară veterinară rezultă că o reevaluare privind activitatea de depozitare trebuie efectuată în baza solicitării scrise a societății comerciale interesate.
Prin contractul de prestări servicii încheiat cu Se., reclamanta și-a asumat obligații contractuale care privesc în mod direct spațiul închiriat din depozit, starea de funcționare a acestuia prezentând importanță pentru activitatea desfășurată de societate. Într-adevăr desfășurarea activității presupune asigurarea unui spațiu corespunzător dar activitatea unui agent economic nu poate fi condiționată de calitatea de proprietar al spațiului. Clauzele inserate în contractul de prestări servicii instituie răspunderea societății reclamante pentru activitatea desfășurată.
Pentru considerentele expuse, reținând că măsura administrativă aplicată de pârâtă prin procesul verbal de constatare nr. 980/07.04.2008 este legală și temeinică, instanța a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat recurs reclamanta COM 2000, criticând soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
Soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, reprezentând o greșită aplicare a legii, arătând aceasta se întemeiază pe o prezumția cum că actul administrativ este legal și sancțiunea administrativă este corect aplicată, corespunzând legislației naționale speciale, a Ordinului nr.301/2006.
Prezumția este nelegală, reprezentând o încălcare a legii, întrucât sancțiunea administrativă aplicată nu individualizează temeiurile sancțiunii în conformitate cu prevederile din legislația națională specifică, astfel hotărârea instanței de fond se întemeiază pe dispoziții generale, în sensul că petenta a încălcat prevederile din legislația națională specifică.
Pronunțând hotărârea, instanța de fond a săvârșit o gravă încălcare a prevederilor legale din domeniul sanitar veterinar și al siguranței alimentelor, în sensul că a validat o sancțiune administrativă pronunțată cu încălcarea competențelor legale de aplicare a acesteia.
În considerentele sentinței se reține că dispozițiile referitoare la competențele de aplicare a sancțiunii administrative au un caracter formal, prin actul normativ nefiind prevăzute sancțiuni pentru situația încălcării acestor competențe, astfel că instanța de fond a validat o sancțiune administrativă aplicată cu încălcarea competențelor legale de sancționare.
În drept, și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata-pârâtă Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Baf ormulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate ca legală și temeinică.
La termenul de judecată din data de 07.12.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului, având în vedere că obligația de plată a taxei de timbru și a timbrului judiciar este prioritară.
În temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997 care stabilește că taxele de timbru se plătesc anticipat, constatând la primirea cererii că taxa judiciară de timbru nu a fost plătită, Curtea a pus in vedere recurentei să achite suma datorată până la primul termen de judecată, fiind citată cu această mențiune conform art. 29 alin. 2 din Normele metodologice. Alineatul 3 din același text de lege prevede că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că s-a pus în vedere recurentei-reclamante COM 2000 să timbreze recursul cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 8 dosarului de recurs.
Drept urmare, pentru aceste considerente, potrivit art.20 pct.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare și art.9 alin.3 din nr.OUG32/1995 privind timbru judiciar, modificată și completată prin Legea nr.123/1997, Curtea urmează să admită excepția și să anuleze recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul formulat de recurenta-reclamantă SC COM 2000 SRL, împotriva sentinței civile nr.2200/12.06.2009, pronunțată în dosarul nr. 25875/3/CA/2008 de Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
--
Red.
Tehnodact. /2 ex./01.03.2010
B - S9 -
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor, Radu Constantin Daniel, Horațiu
