Anulare act administrativ fiscal. Sentința 260/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA NR.260

Ședința publică din data de 7 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată, potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamanții,, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria P, județul B, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - cu sediul în B, sector 5,-,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 7 decembrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:

CURTEA

Deliberând asupra prezentei acțiuni, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr.761/42/28.08.2009, reclamanții și, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria P, județul B și, fost procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria au chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, solicitând să se constate nelegalitatea Ordinului nr.1472 din 2.07.2009 și a actului nr.1512/C/1875/2009 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, admiterea plângerii, anularea (desființare) ordinului și a actului sus-menționate, deoarece sunt nelegale și chiar neconstituționale; de asemenea, reclamanții au solicitat obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în solidar, să le plătească în continuare, lunar, dreptul salarial constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația de bază așa cum este prevăzut de lege; cum s-a dispus prin sentința civilă nr.315/2008 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă și irevocabilă, și cum s-a dispus prin Ordinul nr.526/3.03.2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea plângerii, aceștia învederează că prin Ordinul nr.1472/2.07.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, s-a dispus ca începând cu data de 1.06.2009 să se suspende aplicarea Ordinului nr.526/3.03.2009, privind plata dreptului salarial constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de bază, drept salarial prevăzut de lege, dar stabilit prin sentința civilă nr.315/5.03.2008 a Tribunalului Dâmbovița definitivă și irevocabilă.

De asemenea, reclamanții au formulat plângere și împotriva actului nr.1512/C/1867/2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ICCJ, adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și înregistrat sub nr.4884/VI/13/30.07.2009 și prin care li s-a adus la cunoștință că s-a respins contestația formulată împotriva Ordinului nr.1472/2009.

În motivarea plângerii, aceștia învederează că, în baza legii, a deciziei în interesul legii a ÎCCJ și a sentinței nr.315/2008 a Tribunalului Dâmbovița li s-a recunoscut ca drept salarial sporul de 50% lunar calculat la indemnizația de bază pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Acestea au fost puse în executare de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ la data de 3.03.2009 prin Ordinul nr.526 al Procurorului General, prin care s-a dispus ca începând cu 1.04.2009 sporul de risc și suprasolicitare să fie achitat lunar, ca drept salarial calculat la indemnizația de bază.

Mai arată reclamanții că la data de 2.07.2009, prin Ordinul nr.1472, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ a dispus vădit nelegal și neconstituțional ca retroactiv, începând cu data de 1.06.2009, să nu se mai achite sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare, au formulat contestație și prin adresa nr.1516/C/1875/4.08.2009 au fost încunoștiințați că li s-a respins ca neîntemeiată contestația.

Reclamanții arată că nelegalitatea celor două acte împotriva cărora au formulat plângere rezidă din interpretarea și aplicarea greșită a Legii nr.303/2004, dar și a art.3 din OUG nr.71/17.06.2009 și a prevederilor Constituției, în ceea ce privește supremația legii și situațiile în care drepturile salariale pot fi suspendate, precum și prin caracterul retroactiv.

Astfel, aceștia precizează că așa cum este redactat textul art.3 din OUG nr.71/2009, se înțelege că art.1 și 2 ale ordonanței sunt aplicabile doar plăților restante din sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidența prevederilor OUG nr.75/2008, ori este evident că plata sporului de 50% plătit lunar procurorilor cu luna aprilie 2009, sunt plăți curente.

De asemenea, se precizează că acest spor este un drept salarial al magistraților și pentru a putea fi suspendat era necesară modificarea și completarea prevederilor Legii nr.303/2004 și nu prin altă modalitate, iar Ordinul nr.1472/2009 nu este în concordanță cu legea și Constituția.

De altfel, atât OUG nr.71/2009, cât și Ordinul nr.1472/2009 a Procurorului General încalcă și prevederile Constituției (art. I alin.5 care prevede supremația legilor și obligativitatea lor; art.21 privind accesul la justiție; art.44 alin.1 care prevede faptul că, creanțele statului sunt garantate; art.51,52 (1) și art.53 care prevede că drepturile nu pot fi restrânse pentru condițiile invocate de Guvern în preambulul la OUG nr.71/2009, ci doar pentru apărarea securității naționale, prevenirea consecințelor unei calamități, ale unui dezastru).

Pe de altă parte, suspendarea executării acestor drepturi nu se poate face decât pe baza unei hotărâri judecătorești, deoarece statul și Ministerul Public nu pot decide singuri să suspende un drept pe care sunt obligați să-l respecte și pentru a nu se anula ideea statului de drept.

Ca atare, potrivit art.53 din Constituție, art. 74(2) din Legea nr.303/2004 și art.3 din OUG nr.71/2009, reclamanții solicită a se constata că, dreptul salarial reprezentând sporul de risc și suprasolicitare nu poate fi în mod legal restrâns sau suspendat, iar menținerea acestui ordin ar fi o dovadă a lipsei de independență a magistraților.

Totodată, reclamanții motivează că instanța ( Curtea de Apel București ) a anulat Ordinul MJ prin care s-a dispus suspendarea plății sporului de 50% către judecătorii ÎCCJ, hotărâre deja pusă în executare, iar președintele ICCJ și președintele Consiliului Superior al Magistraturii nu au emis ordine prin care să fi suspendat dreptul salarial privind sporul de 50% în aceste instituții.

În sprijinul acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acțiunii față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Având în vedere obiectul acțiunii, respectiv solicitarea de anulare a Ordinului nr.1472/2009/2.07.2009 și a actului nr.1512/C/1867/200, ambele emise de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pârâta precizează că invocă excepția de mai sus, deși are calitatea de ordonator secundar de credite, conform art.93 din Legea nr.304/2004, în speță, nefiind emitentul actelor a căror anulare se solicită, nu poate răspunde în calitate de pârât.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată față de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, având în vedere că cele două acte sunt emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind înaintate în vederea aducerii la cunoștință a acestora, personalului propriu.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Baf ormulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în temeiul art.60-63 Cod procedură civilă.

În motivarea întâmpinării, pârâtul precizează că ordinul supus controlului de legalitate din prezenta acțiune a fost emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în urma adresei nr.293.378/18.06.2009 a Ministerului Finanțelor Publice, prin care li s-a comunicat că plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică va fi suspendată la data intrării în vigoare a OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Astfel, în lipsa fondurilor alocate de Ministerul Finanțelor Publice cu această destinație, Ministerul Public se află în imposibilitate obiectivă de a plăti în continuare sporul vizat și în aceste condiții nu se poate reține că emiterea ordinului atacat reprezintă un exces de putere din partea autorității emitente, așa cum este definit de art.2(1) lit.n din Legea nr.554/2004.

Mai arată pârâtul că nu se poate invoca nici încălcarea dispozițiilor art.72(2) din Legea nr.303/2004, cât timp, actul administrativ atacat nu dispune asupra existenței sau inexistenței dreptului reclamanților de a primi sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, ci doar suspendă temporar plata acestui spor, din motive strict financiare, iar dreptul în sine nu este pus în discuție.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% în continuare s-a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, deoarece prin adresa nr.1049/C/2009 Ministerul Publica solicitat majorarea fondurilor destinate achitării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% cu suma de 64.000 lei pentru semestrul II al anului 2009 și Ministerul Finanțelor Publice a comunicat prin adresa nr.-/18.06.2009 că plata acestor sporuri va fi suspendată la data intrării în vigoare a OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute cu titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

În final, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, fiind evident că Ministerul Publica solicitat Ministerului Finanțelor Publice deschiderea de credite pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu numai pentru luna iunie 2009, dar și în continuare.

Prin cererea de chemare în garanție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților să se dispună ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.

În motivarea cererii, se învederează că potrivit HG nr.736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar art. 131 pct.1 din Legea nr.304/2004 R - privind organizarea judiciară, stipulează același aspect.

De asemenea, și art.3 din OG nr.22/2002 - privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, stipulează că, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.

Direcția Generală a Finanțelor Publice P, în numele Ministerului Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, motivând că nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând raporturi de muncă cu aceștia.

De asemenea, a motivat că nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte ministere și nu repartizează sume de la buget acestora, acestea fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat.

S-a solicitat respingerea cererii formulată, deoarece Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a corectat indemnizațiile cuvenite reclamanților, iar Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare, stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.

Curtea analizând actele și lucrările dosarului, motivele invocate și dispozițiile legale în vigoare, urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, să admită în parte acțiunea și să admită cererea de chemare în garanție.

Potrivit art.137 din Codul d e procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

În cauza de față s-a invocat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești excepția de mai sus, pe motiv că nu este emitentul actelor ce se cer anulate.

Cu toate acestea, pârâtul are calitate procesuală pasivă, cât timp este ordonator secundar de credite, conform art.93 din Legea nr. 304/2004.

Pe fondul cererii, Curtea va proceda la anularea Ordinului nr.1472/2.07.2009 a - - Procurorul General și va respinge capetele de cerere privind constatarea nelegalității Ordinului nr.1472/2.07.2009 și a actului nr.1516/C/1875/2009 Procurorului General, ca inadmisibile.

Va obliga pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, începând cu 1.06.2009 și până la 12.11.2009, de asemenea, va obliga MFP să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților, pentru următoarele considerente:

Prin sentința nr.315/5.03.2008 a Tribunalului Dâmbovița, s-a admis în parte acțiunea reclamanților, în calitate de procurori, în contradictoriu cu pârâții Statul Român - reprezentat de MFP, MP - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și s-a dispus obligarea acestuia la plata diferențelor salariale cu titlu de sporuri de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pe perioada 8.08.2004 indexate cu rata inflației până la achitarea efectivă a sumei și în continuare, cu menționarea corespunzătoare în carnetul de muncă.

Urmare pronunțării mai multor hotărâri judecătorești, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ a emis Ordinul nr.526/3.03.2009 prin care a dispus ca începând cu 01.03.2009 procurorii și personalul auxiliar de specialitate să beneficieze de acest spor.

La data de 2.07.2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ emite Ordinul 1472, prin care dispune ca începând cu 1.06.2009 să se suspende aplicarea Ordinului nr.526 din 3.03.2009, în baza adresei nr.293.378/2009 MFP.

Prin această adresă se transmite că solicitarea Ministerului Public de plată în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% este suspendată.

Plata acestor drepturi bănești a fost însă reglementată prin OUG nr.71/17.06.2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii, având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, făcându-se referire la titlurile devenite executorii la data de 31.12.2009 și pentru care s-a emis un grafic.

Potrivit art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, drepturile acestora nu pot fi diminuate sau suspendate, decât în cazurile prevăzute de lege, salarizarea fiind reglementată prin lege specială. Or, ordinul în discuție nu conține nicio referire care să justifice suspendarea plății sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50%, astfel că

prin emiterea acestui ordin, reclamanților li s-au restrâns, prin suspendare (neprecizându-se perioada suspendării) drepturi salariale.

Potrivit art.53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății și a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenești.

Pe de altă parte, ordinul contestat este emis la 2.07.2009, însă s-a dispus suspendarea sporului retroactiv, cu 1.06.2009, încălcându-se principiul neretroactivității.

Ca atare, încălcându-se dispozițiile constituționale de mai sus, cele ale Legii nr.303/2004, Curtea văzând și disp.art.1,8,18 din Legea nr.554/2004 va dispune anularea Ordinului nr.1472/2009 a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Procurorul General.

Referitor la capetele de cerere privind constatarea nelegalității aceluiași ordin și a actului nr.1516/C/I 875/2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea le va respinge ca inadmisibile.

Astfel, prezenta acțiune este formulată în baza Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, iar potrivit acestei legi, solicitarea constatării nelegalității unui act administrativ unilateral cu caracter individual, se face în baza art. 4 din lege prin, invocarea excepției de nelegalitate.

Reclamanții, însă nu au invocat această excepție, solicitând însă anularea ordinului, motiv pentru care acest capăt de cerere, așa cum este formulat, este inadmisibil.

De asemenea, inadmisibil este și capătul de cerere privind constatarea nelegalității actului nr.1516/C/1875/2009 al Procurorului General pentru motivele de mai sus, iar pe de altă parte, pentru că această adresă prin care li s-a adus la cunoștință că s-a respins contestația ca neîntemeiată, nu reprezintă act administrativ în sensul Legii nr.554/2004, respectiv art.2 lit.c, care să dea naștere, să modifice sau să raporturi juridice, ci o simplă înștiințare.

Cu privire la cererea de chemare în garanție a MFP, instanța constată că este întemeiată, deoarece MP - P ÎCCJ, cât și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, deși sunt ordonatori principali și secundari de credite, nu au cum să facă plățile respective, cât timp nu au resursele necesare.

Potrivit art. 19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, MFP coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.

În acest context, Curtea văzând și dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă va obliga MFP să adopte un proiect de rectificare al bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să cuprindă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților, pentru ca Ministerul Public, respectiv

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, să fie în măsură să plătească acestora sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, începând cu luna iunie 2009 și până la 12 noiembrie 2009, data intrării în vigoare a noii legi de salarizare.

Așa fiind, față de situația de fapt și de drept supusă judecății, Curtea va espinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, va admite în parte acțiunea, va dispune anularea Ordinului nr.1472/2.07.2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Procurorul General, va respinge capetele de cerere privind constatarea nelegalității Ordinului nr.1472/2.07.2009, a actului nr.1516/C/1875/2009 a Procurorului General, ca inadmisibile și va obliga pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu luna iunie 2009 (01.06.) și până la 12 noiembrie 2009.

Va admite cererea de chemare în garanție și va obliga Ministerul Finanțelor Publice să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții,,, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria P, județul B, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - cu sediul în B, sector 5,-,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.

Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Anulează Ordinul nr.1472/2.07.2009 a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Procurorul General.

Respinge capetele de cerere privind constatarea nelegalității Ordinului nr.1472/2.07.2009, a actului nr.1516/C/1875/2009 a Procurorului General, ca inadmisibile.

Obligă pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% începând cu 1iunie 2009 și până la 12 noiembrie 2009.

Obligă Ministerul Finanțelor Publice să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2009.

Președinte,

- -

Grefier,

- -

Fiind în concediu de odihnă,

se semnează de

grefier șef secție

Red.DR

Tehnored.MA/DL

7 ex./04.01.2010

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Președinte:Duboșaru Rodica
Judecători:Duboșaru Rodica

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Sentința 260/2009. Curtea de Apel Ploiesti