Anulare act administrativ fiscal. Decizia 260/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.260
Ședința publică din data de 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtulINSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI P,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr.494 din data de 03 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamantul,domiciliat în P,-, - 4,.B,.4,.28, județul
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 februarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de astăzi, 15 februarie 2010, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a solicitat instanței să dispună anularea în parte a Anexei nr.2 înregistrată sub nr.314/P/23.06.2007 eliberata de IJP P și obligarea pârâtului să-i plătească suma de 3670 lei, reprezentând despăgubiri, precum și cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii, s-a arătat că la data de 23.06.2007, reclamantul a fost implicat într-un accident rutier, din care a rezultat vătămarea corporală a unei persoane și care a fost produs exclusiv din culpa numitului.
S-a mai arătat că reclamantul a depus la SC ASIGURARI SA - SUCURSALA P, cererea de despăgubire nr.94/24.02.2009 pentru suma de 7340 lei, însă aceasta i-a acordat doar 50 % din aceasta, întrucât prin anexa contestată pârâtul a informat societatea de asigurare că și reclamantul se face vinovat de producerea accidentului.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că anexa contestată nu este un act administrativ, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 3.11.2009, tribunalul a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât, pe care a respins-o, motivat de faptul că anexa contestată este un act administrativ - în sensul dispozițiilor art.2 alin.1 lit. din Legea 554/2004 -, întrucât este emisă de pârât (prin reprezentantul său) cu ocazia îndeplinirii atribuțiilor sale prevăzute de lege; precum și pentru că aceasta a produs efecte juridice - în conținutul său stabilindu-se vinovăția reclamantei în producerea accidentului, vinovăție valorificată cu ocazia stabilirii și achitării despăgubirilor de răspundere civila de către SC ASIGURARI SA - SUCURSALA P.
Prin sentința nr.494 din data de 3 noiembrie 2009, Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II, a admis acțiunea precizată formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul P, a anulat în parte Anexa nr. 2 înregistrată sub nr.314/P, emisă de pârât la data de 29.06. 2007 - în ce privește aspectul privind vinovăția reclamantului în producerea accidentului rutier și a obligat pârâtul să plătească reclamantului despăgubiri în suma de 3670 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la data de 23.06.2007, reclamantul a fost implicat într-un accident de circulație din care a rezultat avarierea a 3 autoturisme și vătămarea corporală a numitei .
Față de acest ultim aspect, reclamantul împreună cu numitul (celalalt conducător auto implicat și care a cauzat accidentul) au fost cercetați penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 184 al. 1 și 3 Cod procedură penală, iar prin rezoluția nr.314/P/2007 din 11.09.2007 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia.
Prin Anexa nr.2, înregistrată sub nr. 314/P/2009, pârâtul a comunicat SC ASIGURARI SA, printre altele, că vinovați de producerea accidentului sunt reclamantul și numitul.
Față de această împrejurare, având în vedere dispozițiile art. 16 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidentul de vehicule, societatea de asigurare a admis doar în parte cererea de despăgubire a reclamantului, în sensul că, din despăgubirea solicitată de 7340 lei, i-a acordat doar 50%, respectiv 3670 lei - având în vedere culpa comună celor doi conducători auto.
Tribunalul a reținut că, prin adresa nr. 20741/5.03.2009, pârâtul i-a comunicat reclamantului că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a numitului.
Tribunalul a mai reținut că, la solicitarea instanței generată de punctele de vedere diferite exprimate de pârât în această adresă și în anexa contestată, IJP Paa rătat că punctul de vedere exprimat în adresa nr. 20741/2009 este cel real și reprezintă rezultatul cercetărilor efectuate de organele de poliție.
Față de această împrejurare, tribunalul a apreciat că anexa nr.2 contestată este netemeinică, întrucât prezintă o vinovăție a reclamantului în producerea accidentului rutier care nu este reală (aspect stabilit, așa cum pârâtul a arătat, în urma cercetărilor), astfel că, față de dispozițiile art. 18 din Legea 554/2004, tribunalul a anulat în parte anexa contestată - în ce privește aspectul privind vinovăția reclamantului de producerea accidentului rutier din data de 23.06.2007.
Referitor la cererea de plată a despăgubirilor, tribunalul a reținut că reclamantul a adresat societății de asigurare cererea de despăgubiri în data de 24.02.2009, iar prin cererea nr. 21040/1.04.2009 a solicitat pârâtului să comunice societății de asigurare o nouă,Anexa 2, întrucât cea transmisă inițial (contestată în prezenta cauza ) nu corespunde adevărului și l- prejudiciat cu suma de 3670 lei, întrucât prin adresa nr. 144/2009 societatea de asigurare i-a comunicat că i s-au acordat doar 50 % din despăgubirile solicitate.
Tribunalul a reținut că pârâtul i-a comunicat reclamantului adresa nr. 21040/12.04.2009, refuzul de a reface anexa 2, punându-i în vedere să prezinte societății de asigurare ordonanța parchetului și să aibă în vedere dispozițiile art.48 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. -/2006.
Tribunalul a considerat că poziția pârâtului este nelegală și abuzivă, mai ales că, anterior comunicării acestui răspuns și exprimării exprese a refuzului refacerii Anexei nr.2 (în ce privește vinovăția conducătorilor auto în producerea accidentului rutier), îi comunicase expres reclamantului că nu este vinovat, respectiv că vinovăția revine exclusiv numitului .
Tribunalul a apreciat că, dacă în urma cercetărilor a rezultat o altă vinovăție decât cea indicata anterior, pârâtul trebuia din oficiu să comunice societății de asigurare o nouă,Anexa nr.2, cu vinovăția corectă, cu atât mai mult la solicitarea legitimă a reclamantului.
De asemenea, este cinică mențiunea făcută reclamantului (de a depune la societatea de asigurare ordonanța procurorului), câtă vreme prin aceasta nu s- stabilit nimic cu privire la vinovăție (părțile împăcându-se), - aspect cunoscut atât de pârât, cât și de societatea de asigurare, care fusese înștiințată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Totodată, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificată și recomandarea pârâtului - ca reclamanta să aibă în vedere dispozițiile art.48 din Ordinul -/2006, întrucât acestea privesc stabilirea despăgubirilor prin convenția dintre asigurați, persoane prejudiciate și asiguratori.
Or, de vreme ce doar numitul era vinovat de producerea accidentului - aspect comunicat expres de pârât - nu era necesară și posibilă nici o convenție, întrucât doar aceasta (prin asiguratorul său) trebuia să suporte despăgubirile.
In concluzie, tribunalul a considerat că refuzul pârâtului de a întocmi o nouă,Anexa 2, - corespunde adevărului, respectiv cu vinovăția reală stabilita în urma finalizării cercetărilor, este nelegală, precum și că acesta l-a prejudiciat pe petent, lipsindu-l de posibilitatea de a-și recupera integral despăgubirea pe care normele legale i-o acordase.
In concluzie, față de dispozițiile art.998, 999 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului, astfel că l-a obligat pe acesta să-i plătească reclamantului despăgubirile în suma de 3670 lei - reprezentând partea de despăgubiri civile, de care reclamantul a fost lipsit ca urmare a refuzului pârâtului de a comunica societății de asigurare un act cu vinovăția corectă -, cu mențiunea că pârâtul are acțiune în regres împotriva asiguratorului numitului pentru a-și recupera aceasta sumă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termenul legal pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului P, criticând-o pentru următoarele motive:
1). Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de recurentă în fața instanței de fond este întemeiată, motivat de faptul că anexa contestată nu se circumscrie obiectului de reglementare a legii contenciosului administrativ deși emană de la o autoritate publică, considerând că acest document reprezintă o operațiune tehnico-administrativă care nu a dat naștere prin ea însăși unui raport juridic de drept administrativ.
2). Nu poate fi de acord cu hotărârea instanței de fond în ceea ce privește obligarea sa la plata către reclamant a despăgubirilor în sumă de 3670 lei, atâta timp cât apreciază că numai societatea de asigurări este în măsură să excludă reclamantul din situația prevăzută de art.16 alin.1 din Ordinul nr.-/28.11.2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, în vigoare la data producerii evenimentului rutier, sens în care își menține poziția exprimată în fața instanței de fond, adusă și la cunoștința reclamantului prin adresa nr.21040/12.04.2009.
3). Propunerea societății de asigurare de a achita despăgubiri doar pentru 50% din daunele rezultate din accident la autoturismul reclamantului nu a avut în vedere celelalte documente care au fost emise după finalizarea cercetărilor ce au fost efectuate ca urmare a producerii accidentului rutier și nici dispozițiile art.46 alin.2 din Ordinul nr.-/2006 care stipulează că în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, dacă autoritățile publice nu au competența să constate și/sau să cerceteze accidentele de autovehicule ori nu au reținut elemente determinante cu privire la clauzele și la împrejurările producerii accidentului de autovehicule ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de probă.
4). Hotărârea instanței de fond este netemeinică și motivat de împrejurarea că, intervenind împăcarea părților, în dosarul aflat spre soluționare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nu a fost efectuată o expertiză privind dinamica producerii accidentului care să descrie amănunțit modul de producere al accidentului rutier și nici nu au fost stabilite vinovății urmare a faptului că părțile au înțeles să se împace, vina revenind reclamantului care nu a uzitat de posibilitățile legale, acesta nesolicitând continuarea cercetărilor sub aspectul stabilirii în mod expres a nevinovăției sale în ceea ce privește producerea accidentului rutier.
S-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Intimatul-reclamant a precizat că în mod temeinic instanța a constatat că Anexa 2 este act administrativ în sensul Legii nr.554/2004, art.2, alin.1 și nu operațiune tehnico-administrativă așa cum a apreciat pârâtul în apărarea sa, întrucât a fost emisă de IPJ P prin reprezentantul său cu ocazia îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege și pentru faptul că a produs efecte juridice deoarece în conținutul său a stabilit vinovăția sa în producerea accidentului, vinovăție valorificată de societatea de asigurări cu ocazia stabilirii și acordării despăgubirilor de răspundere civilă.
În aceste condiții, susține intimatul-reclamant, instanța de fond a constatat că Anexa 2 este netemeinică întrucât prezintă o vinovăție în sarcina sa care nu este reală, dispunând modificarea în parte a acesteia, în ceea ce privește vinovăția sa.
Referitor la solicitarea de plată a despăgubirilor, Tribunalul a reținut că pârâtul IPJ P, în mod nelegal și abuziv, a refuzat să refacă și să comunice către societatea de asigurări o altă Anexă 2, cu atât mai mult cu cât, din cercetări, a rezultat o altă vinovăție decât cea indicată anterior.
Astfel, susține intimatul-reclamant, în mod temeinic instanța a constatat că potrivit artt.998, 999 Cod procedură civilă sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului IPJ P, obligându-l să-i plătească despăgubiri în valoare de 3670 lei pentru repararea prejudiciului pe care actul administrativ Anexa 2 i l-a provocat în mod direct, pârâtul având posibilitatea unei acțiuni în regres pentru recuperarea sumei de la asiguratorul numitului.
Învederează intimatul-reclamant că pârâta IPJ P și-a argumentat aprecierea că hotărârea instanței de fond este netemeinică datorită împrejurării că intervenind împăcarea părților, acesta este vinovat că nu a solicitat continuarea cercetărilor sub aspectul stabilirii exprese de către organele de parchet a nevinovăției sale.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului dar și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
La data de 23.06.2007, în jurul orelor 19,45, pe DN 1 A, în extravilanul localității, la KM 117+300 m, a avut loc un accident de circulație în care au fost avariate 3 autoturisme, printre care și autoturismul cu numărul de înmatriculare -, proprietatea reclamantului.
Prin cererea nr.94/24.02.2009 înregistrată la SC Asigurări SA - Sucursala P, reclamantul a solicitat plata contravalorii reparațiilor la autoturismul proprietatea sa, respectiv suma de 7340 lei.
Prin adresa nr.144/17.03.2009, SC Asigurări SA - Sucursala Pac omunicat reclamantului că nivelul despăgubirilor a fost stabilit la suma de 3.670 lei reprezentând J din suma solicitată, având în vedere că prin adresa nr.314/P/29.06.2007 emisă de P - s-a reținut culpa comună în producerea accidentului, atât a reclamantului cât și a asiguratului, conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare -.
Prin adresa nr.314/ P/29.06.2007 emisă de P - s-a învederat că persoanele vinovate pentru producerea accidentului rutier sunt și, iar urmările accidentului constau în vătămarea corporală a numitei și avarierea celor trei autoturisme implicate.
Prin rezoluția nr.314/P/11.09.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștis -a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, față de numiții și, deoarece a intervenit împăcarea părților.
În conformitate cu dispozițiile art.46 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație, aprobat prin nr.-/2006, în vigoare la data producerii accidentului de circulație, stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoanele prejudiciate și asigurătorii se poate face în cazul în care, din constatarea amiabilă de accident ori din actele eliberate de persoane care au competență să constate accidentele de autovehicule, din înștiințarea sau din procesul verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului autovehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.
În conformitate cu aceleași dispoziții legale, în cazul avarierii sau distrugerii unor bunuri, dacă autoritățile publice nu au competența să constate sau să cerceteze accidentele de autovehicule ori nu au reținut elemente determinante cu privire la cauzele și la împrejurările producerii accidentului de circulație ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de probă.
Din interpretarea dispozițiilor legale aplicabile în materie rezultă că organele poliției rutiere au competența de a cerceta accidentele de circulație în situația săvârșirii unei contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, sau în situația săvârșirii unei infracțiuni, în cadrul urmăririi penale.
Aceste cercetări se finalizează prin încheierea unui proces verbal de contravenție sau prin trimiterea în judecată a persoanei considerată vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, urmată de pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care se stabilește vinovăția și se aplică sancțiunile prevăzute de lege.
În cazul de față adresa nr.314/P/29.06.2007 emisă de P - nu are caracterul unui act administrativ astfel cum este definit de dispozițiile art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
Astfel, actul administrativ este un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Adresa nr.314/P/29.06.2007 emisă de P - nu îndeplinește aceste condiții deoarece nu reprezintă un act emis în regim de putere publică și nu este de natură a da naștere unor raporturi juridice.
În materia cercetării accidentelor de circulație, numai procesul verbal de contravenție, rămas definitiv prin necontestarea sa de către persoanele îndreptățite, și hotărârile judecătorești definitive pot face dovada vinovăției unei persoane în comiterea unui accident de circulație.
Orice alte înscrisuri care emană de la organele de poliție nu sunt de natură a face dovada vinovăției în producerea unui accident de circulație astfel încât nu sunt apte de a da naștere unor raporturi juridice sub acest aspect.
Asigurătorul avea obligația de a stabili culpa fiecărui participant la producerea accidentului rutier, prin orice mijloc legal de probă iar numai în eventualitatea în care persoana prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului, putea reduce cuantumul despăgubirilor în conformitate cu dispozițiile art.16 alin.1 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație, aprobat prin nr.-/2006.
De altfel, din adresa nr.20741/05.03.2009 emisă de IJP P - rezultă că numitul a fost sancționat contravențional pentru producerea accidentului din 23.06.2007 în timp ce reclamantul nu a fost sancționat contravențional.
În conformitate cu dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, una din condițiile de admisibilitate ale acțiunii în contencios administrativ este reprezentată de caracterul administrativ al actului a cărui anulare se solicită.
În consecință, adresa nr.314/P/29.06.2007 emisă de P - nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerat un act administrativ deoarece nu este de natură a produce efecte juridice iar instanța de contencios administrativ nu poate dispune anularea acestuia.
Pe cale de consecință, nu este întemeiată nici cererea formulată de reclamant prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 3.670 lei reprezentând partea din despăgubiri pe care asigurătorul a refuzat să o plătească reclamantului.
Față de cele reținute, în baza art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea precizată ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtulINSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI P,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr.494 din data de 03 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamantul,domiciliat în P,-, - 4,.B,.4,.28, județul
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea precizată ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Red./CC
4 ex/10.03.2010
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
