Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2609/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2609
Ședința publică de la 10.12.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Patrașn Bianca Laura
JUDECĂTOR 2: Stâișor Denisa Angelica
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 899 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 04.03.2009 în dosarul nr.45550/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâții ADMINITRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, lipsind recurenta - reclamantă precum și intimata - pârâtă ADMINITRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 07.12.2009, din partea recurentei - reclamante, o cerere de amânare, pentru lipsă de apărare, în vederea angajării unui apărător, întrucât postul de consilier juridic a devenit vacant. S-a anexat la cerere și chitanță de plată a taxei de timbru în cuantum de 19,50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe cererea de recurs, astfel cum i s-a pus în vedere prin citație emisă.
Reprezentantul intimatei - pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, având cuvântul pe cererea de amânare depusă la dosar din partea recurentei - reclamante, lasă la aprecierea instanței.
Curtea, deliberând asupra cererii de amânare depusă la dosar din partea recurentei - reclamante, o respinge, apreciind că motivul invocat nu este temeinic justificat, în conformitate cu dispozițiile art. 156.pr.civ. având în vedere și data declarării recursului 16.07.2009 și termenul fixat pentru judecata cauzei - 10.12.2009.
Reprezentantul intimatei - pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimatei - pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii de fond, ca fiind legală și temeinică. Astfel cum în mod corect a constatat și instanța de fond scutirea de taxe operează doar pentru perioada în care debitorul s-a aflat în imposibilitate reală de plată, astfel că în cazul de față reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 71 din OG 92/2003, Codul d e procedură fiscală, ce reglementează cazul fortuit.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată introdusă la prezenta instanță la data de 27.11.2008, sub nr-, reclamanta a formulat acțiune în anulare în contradictoriu cu ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 3 și cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, pentru anularea actului administrativ unilateral Decizie - referitoare la obligațiile de plată accesorii în valoare de 67.322 lei reprezentând majorări de întârziere aferente obligațiilor fiscale, calculate pentru perioada 31.12.2007-31.03.2008, emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 3 la data de 17.04.2008, nr. înregistrare 84377, precum și a Deciziei nr. 248 din 23.07.2008 privind soluționarea contestației formulată de, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului
In motivarea cererii s-a arătat că prin Decizia nr. 248 din 23.07.2008, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Bar espins contestația societății reclamante la Decizia nr. 84377/17.04.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 3, referitoare la obligații de plată accesorii în sumă de 67.322 lei. S-a reținut, în principal, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B că, organele fiscale nu au competența de a califica împrejurările menționate în justificarea neachitării în termen a obligațiilor, ca fiind caz fortuit, și că, urmează ca petenta să se adreseze instanțelor judecătorești, singurele în măsură să facă aprecieri asupra situației de caz fortuit invocată în contestația la Decizia nr. 84377/17.04.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 3, pentru suma de 67.322 lei reprezentând obligații de plată accesorii. S-a reținut de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B că, nu s-ar fi prezentat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată de instanța judecătorească, sigura autoritate competentă să facă aprecieri cu privire la cazul fortuit.
Într-adevăr, societatea a fost în imposibilitate obiectivă de a-și achita obligațiile fiscale în termen datorită unui caz fortuit, astfel cum este el prevăzut de art. 71(1) Cod procedură fiscală.
În dovedirea cazului fortuit și pentru exonerarea de la plata sumei de 67.322 lei se precizează de către petentă că, începând cu anul 2003, a fost obligată să facă față unor abuzuri și presiuni ale autorităților statului român (, în prezent, prin ministru privatizării, Ministerul Public, prin procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, și Ministerul Justiției, prin ministrul ), care prin influența exercitată asupra Instanței Supreme, a condus la pronunțarea unei hotărâri judecătorești nelegală și neîntemeiată.
În fapt, în baza sentinței judecătorești nr. 690/31.01.2001 a Tribunalului București, Secția Comercială, definitivă prin decizia nr. 667/30.04.2001 a Curții de Apel București, Secția Comercială și irevocabilă prin decizia nr. 6273/6.11.2001 a Curții Supreme de Justiție, Secția Comercială a executat silit, în prezent, pentru suma totală de 22.279.999.386 lei vechi, cu titlu de despăgubiri civile, dobândă și cheltuieli.
Împotriva sentinței nr. 690/31.01.2001, definitivă și irevocabilă prin deciziile precizate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare.
Curtea Supremă de Justiție, completul de 9 judecători, prin decizia nr. 29/17.02.2003, pronunțată în dos. 164/2002, a admis recursul în anulare și a casat sentința nr. 690/31.01.2001 a Tribunalului București, Secția Comercială, definitivă și irevocabilă, prin deciziile Curții de Apel București, Secția Comercială și a Curții Supreme de Justiție - Secția Comercială, mai susmenționate.
Pe fond, s-a respins acțiunea formulată de împotriva, restabilind situația anterioară executării silite și s-a dispus întoarcerea executării.
În baza deciziei nr.29/17.02.2003 a Curții Supreme de Justiție - Completul de 9 judecători, Biroul de executări judecătorești " & ", cu scrisoarea din 12.06.2003, anexată în copie, a înștiințat reclamanta că asupra conturilor sale bancare, deschise la toate băncile din B, s-au instituit măsura popririi, actuală și în prezent, reclamanta fiind în imposibilitate absolută, să își desfășoare activitatea curentă de export, import, cu consecința blocării totale începând cu iunie 2003 efectuării oricărei operațiuni comerciale.
Cu toate că a fost blocată activitatea curentă prin instituirea popririi conturilor bancare, din operațiunile comerciale realizate în parte a anului 2003, efectuat plăți la bugetul statului în perioada iunie-decembrie 2003, în sumă totală de 11.107.181.522 rol, iar în anii 2004-septembrie 2006, plăți în sumă totală de 4.005.985.962 rol, sume ce pot fi atestate de Administrația Finanțelor Publice Sector 3.
Împotriva deciziei nr. 29/17.02.2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, completul de 9 judecători, în dos. Nr. 164/2002, a înaintat, sub nr. 1317/9.07.2003, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Consiliul Europei Strasbourg - Franța, cerere pentru o reparație echitabilă și despăgubiri.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Secția a Treia, prin Hotărârea din 01 decembrie 2005, definitivă la 1 martie 2006, în cauza Societatea Comercială INDUSTRIAL (în prezent ) împotriva României, în unanimitate declară cererea admisibilă, hotărăște că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, hotărăște că a avut loc o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1, hotărăște că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de 3 luni, începând din ziua în care hotărârea va deveni definitivă, în conformitate cu art. 44 alin. 2 din Convenție 5000 euro, pentru prejudiciul moral; plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit; că, începând de la expirarea respectivului termen și până la plată, această sumă va fi majorată cu o dobândă simplă având o egală cu cea a facilitării de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, aplicabil în timpul acestei perioade, majorată cu trei procente (suma a fost încasată);
Urmare hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului a promovat, în conformitate cu art. 322 alin. 1 pct. 9.proc. civ. cerere de revizuire împotriva deciziei nr.29/17.02.2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, completul de 9 judecători, în dos. Nr. 164/2002.
Prin decizia nr. 556 din 27 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători - în dosar nr-, anexată în copie, a fost admisă cererea de revizuire formulată de societate și s-a schimbat în tot decizia nr. 29 din 17 februarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 164/2002 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători, în sensul că s-a respins recursul în anulare ca inadmisibil.
Acesta este cazul fortuit, în opinia reclamantei, la care aceasta a făcut referire pe larg și a fost confirmat, așa cum a solicitat Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv Decizia Civilă nr. 1418 R din 8.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosar nr-, anexată în copie.
Este adevărat că accesoriile în valoare de 67.322 lei au fost calculate pentru perioada 31.12.2007-31.03.2008 dar, aceste obligații accesorii au fost calculate ca o consecință pentru întârzierea la plata obligațiilor principale fiscale aferente perioadei 23.01.2004-24.10.2007, decizii de la nr. --- anexate la Decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr. 84377/17.04.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 3. Or așa cum s-a arătat și cum rezultă și din Decizia Civilă nr. 1418 R pronunțată la data de 8.09.2008 de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosar nr- - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă - societatea nu a putut efectua plăți în perioada 2003.10.10.2007 datorită unui caz fortuit, astfel cum este prevăzut de art. 71(1) Cod procedură fiscală, sens în care se solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
S-au invocat în drept dispozițiile art.71 alin.1 și art.218 alin.2 Cod Proc. Fiscală, raportate la art.8 și 10 din Lg. nr.554/2004 și s-au atașat acțiunii înscrisuri referitoare la aspectele menționate în cererea de chemare în judecată.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Baf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, având în vedere că prevederile referitoare la neperceperea de majorări de întârziere pentru obligațiile fiscale neîndeplinite în caz de forță majoră sau caz fortuit au fost introduse sub forma art. 68 ind. 2 (actualmente art. 71 conform ultimei republicări) prin art. I pct. 8 din OG nr. 35/2006 pentru modificarea și completarea OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, întrată în vigoare la 30 de zile de la publicarea ordonanței în Monitorul Oficial, Partea L, nr. 675 din 7 august 2006.
Ca urmare, împrejurarea invocată de reclamantă nu poate fi considerată ca reprezentând un caz fortuit, întrucât această situație a apărut anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 68 ind. 2 (actualmente art. 71) din Codul d e procedură fiscală și având în vedere principiul aplicării legii în timp și efectul dispozițiilor de modificare și completare a actelor normative, aceste dispoziții legale au început să-și producă efecte pentru prezent și viitor, de la data stabilită ca moment de intrare în vigoare, și nu se aplică pentru situațiile apărute anterior momentului intrării în vigoare, ci numai împrejurărilor ivite imediat după intrarea în vigoare.
Rezultă că, în cazul de față, împrejurarea invocată de cu privire la imposibilitatea achitării obligațiilor fiscale din cauza blocării abuzive a conturilor bancare începând cu anul 2003, în urma admiterii recursului în anulare promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, nu poate fi considerată ca reprezentând un caz fortuit, în condițiile în care această situație apărut anterior intrării în vigoare a dispozițiilor OG nr. 35/2006 pentru modificarea și completarea OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
În speță, nu a formulat o cerere de chemare în judecată prin care să solicite instanței să se pronunțe dacă situația ivită reprezintă sau nu un caz fortuit; dosarul nr-, aflat în fond pe rolul Judecătoriei Sector 3 și în recurs pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, la care face trimitere reclamanta, a avut ca obiect o contestație la executare împotriva unei somații și a unor titluri executorii emise de către Administrația Finanțelor Publice Sector 3.
Prin urmare, în situația în care neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor fiscale este urmare a unui caz de forță majoră sau a unui caz fortuit, contribuabilul debitor nu este obligat la plata majorărilor de întârziere aferente, dacă obligațiile fiscale respective nu sunt executate în termen de 60 de zile de la încetarea unui astfel de eveniment.
Reclamanta a invocat în apărarea sa sentința civilă nr. 1037/31.01.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1418R/8.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă din care rezultă că aceasta "a fost în imposibilitate de a achita sumele pe care le datora, având în vedere că i-au fost blocate conturile începând cu anul 2003, până la data de 10.10.2007.", însă avea posibilitatea de a-și îndeplini obligațiile fiscale în termen de 60 de zile de la încetarea cazului fortuit, respectiv de la data de 10.10.2007, fără perceperea de majorări de întârziere sau aplicarea de sancțiuni prevăzute de lege.
Pentru a putea beneficia de efectul exonerator al cazului fortuit invocat în ceea ce privește majorările de întârziere, reclamanta trebuia să-și achite obligațiile fiscale în termen de 60 de zile de la dispariția cazului fortuit, respectiv până la data de 10.12.2007.
Majorările de întârziere au fost calculate pentru o perioadă ulterioară datei de 10.12.2007, respectiv pentru perioada 31.12.2007-31.03.2008.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 Baf ormulat întâmpinare împotriva acțiunii reclamantei, solicitând, de asemenea, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, pentru că, cu privire la aplicarea prevederilor referitoare la cazurile de forță majoră și cazurile fortuite, s-a adresat Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția de Îndrumare și Asistență a Contribuabililor, care prin adresa nr. -/10.04.2007 a comunicat petentei următoarele: "Referitor la termenele de plată - vă facem cunoscut că, organele fiscale nu au competența de a clarifica împrejurările descrise sau invocate de către societățile debitoare ca fiind cazuri de forță majoră și /sau cazuri fortuite."
În consecință, se apreciază că pentru aplicarea dispozițiilor legale menționate, trebuie să se depună documente care să ateste momentul începerii, cât și al încetării împrejurărilor respective, eliberate de instituțiile publice competente a clarifica acea împrejurare - Camera de Comerț și Industrie a României.
De asemenea cu adresa nr. -/20.12.2007 Direcția Generală Juridică din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a comunicat următoarele: "Precizăm că, așa cum se menționează și în adresa nr. -/2007 a Direcției de Îndrumare și Asistență a Contribuabililor comunicată societății debitoare, Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate nu au competența de a clarifica împrejurările descrise sau invocate de către societățile debitoare ca fiind cazuri de forță majoră și/sau cazuri fortuite, chiar dacă debitorul depune documente care atestă împrejurarea."
Astfel, societățile trebuie să depună documente care să certifice existența cazului de forță majoră sau fortuit în situația descrisă, din cuprinsul cărora să se poată determina cu precizie momentul începerii și încetării împrejurării respective. Documentele care atestă doar existența împrejurării fără însă a califica această împrejurare nu au relevanță juridică.
Având în vedere principiul aplicării legii în timp și efectul dispozițiilor de modificare și completare a actelor normative, pârâta apreciază că dispozițiile art. 71 din Codul d e procedură fiscală, republicat, au început să-și producă efectele pentru prezent și viitor, de la data stabilită ca moment de intrare în vigoare, și nu se aplică pentru situațiile apărute anterior momentului intrării în vigoare, ci numai împrejurărilor ivite imediat după intrarea în vigoare.
Rezultă că, în cazul de față, împrejurarea invocată de cu privire la imposibilitatea achitării obligațiile fiscale din cauza blocării abuzive a conturilor bancare, în urmare admiterii recursului în anulare promovat de procurorul general la Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, nu poate fi considerat ca reprezentând un caz fortuit, în condițiile în care această situație a apărut anterior intrării în vigoare a dispozițiilor OG nr. 35/2006 pentru modificarea și completarea OG nr. 92/2003 privind Codul d procedură fiscală, sens în care se solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
S-au atașat întâmpinării înscrisuri privitoare la aspectele menționate în întâmpinare.
S-a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri, respectiv actele care au stat la baza emiterii deciziilor contestate - filele 97 - 235 dosar fond.
Prin sentința civilă nr.899/2009 Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că reclamanta a invocat o cauză de împiedicare respectiv cazul fortuit pentru a justifica neachitarea obligațiilor fiscale aferente unei perioade în care cazul fortuit nu-și mai producea efectele.
În cauză, instanța de fond a apreciat că reclamanta a beneficiat de cele 60 de zile de la momentul încetării cauzei de împiedicare, iar majorările stabilite prin decizia nr.84377/17.09.2008, privesc sume neachitate de la încetarea producerii efectelor cazului fortuit.
Instanța de fond a luat în considerare susținerea reclamantei, considerând-o întemeiată și a plecat în raționamentul juridic chiar de la această premisă, anume că prin sentința civilă nr.1037/31.01.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B s-a stabilit irevocabil că petenta contestatoare a fost în imposibilitate de a achita sumele cuprinse în somația de plată contestată, întrucât conturile sale au fost blocate dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, începând cu anul 2003 până la 10.10.2007, împrejurare ce se încadrează în disp. art.71 din OG 92/2003.
După 10.10.2007 acționează acel termen de grație când obligațiile fiscale nu sunt producătoare de accesorii pentru interzicere, deci pentru obligațiile datorate bugetului de stat consolidat exigibile până la data de 09.12.2007, reclamanta nu datora majorări.
Administrația Finanțelor Publice Sector 3 Bac alculat prin Decizia nr.84377/17.04.2008 taxe, contribuții datorate pentru perioada ulterioară datei de 09.12.2007, astfel că în mod corect prin Decizia nr.248/23.07.2008 a Serviciului de Soluționare Contestații din cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Baf ost respinsă contestația reclamantei.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive:
- instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probelor, respectiv a deciziilor și a titlurilor executorii la care se referă acestea, reținând că sumele pentru care au fost emise aceste titluri se referă la perioadă în care a operat cazul fortuit, iar pe de altă parte sumele respective sunt obligații fiscale principale și care au generat obligațiile fiscale accesorii în sumă de 67.322 lei;
- instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, în sensul că s-a reținut că reclamanta ar fi invocat aplicarea cazului fortuit pentru o perioadă ulterioară datei de 10.10.2007, în realitate reclamanta arătând că aceste obligații de plată ulterioare au fost generate de neplata unor obligații fiscale din perioada în care a operat cazul fortuit (12.06.2003 - 10.10.2007).
Examinând sentința prin prisma motivelor invocate ce se încadrează în disp. art.304 pct.8, 9 și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Actele fiscale contestate în prezenta cauză vizează obligații fiscale ale reclamantei în sumă de 67.322 lei reprezentând majorări de întârziere calculate pentru perioada 31.12.2007 - 31.03.2008 aferente obligațiilor fiscale: impozite, taxe și contribuții datorate și neachitate la bugetul general consolidat al statului în perioada ianuarie 2004 - ianuarie 2008.
Potrivit disp. art.71 alin.1 și 2 din OG 92/2003 privind Cod procedură fiscală în situația în care neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor fiscale este urmarea unui caz de forță majoră sau caz fortuit, contribuabilul - debitor nu este obligat la plata majorărilor de întârziere aferente, dacă obligațiile fiscale respective sunt executare în termen de 60 de zile de la încetarea unui astfel de eveniment.
Prin sentința civilă nr.1037/31.01.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B s-a stabilit irevocabil că petenta a fost în imposibilitate de a achita sumele cuprinse în somația de plată contestată, întrucât conturile sale au fost blocate dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, începând cu anul 2003, până la 10.10.2007, împrejurare ce se încadrează în disp. art. 71 OG 92/2003.
Așadar, cazul fortuit a acționat începând cu anul 2003 până la 10.10.2007, în acest caz momentul încetării evenimentelor de care vorbește art.71 alin.2 OG nr.92/2003 fiind 10.10.2007, moment de la care se calculează termenul de 60 zile, când obligațiile fiscale nu sunt generatoare de accesorii de întârziere, respectiv până la data de 09.12.2007.
Or, așa cum am mai arătat actele fiscale contestate în prezenta cauză privesc obligații fiscale aferente perioadei ulterioare datei de 31.12.2007, deci ulterior încheierii termenului de 60 de zile de la încetarea evenimentului prev. de art.71 din OG 92/2003, la data de 09.12.2007.
Împrejurarea că aceste penalități și majorări de întârziere sunt calculație pentru o perioadă ulterioară încetării cazului fortuit, însă sunt aferente unor obligații fiscale născute în perioada în care a intervenit acest eveniment, este lipsită de relevanță în cauză, întrucât intervenirea cazului fortuit are ca efect suspendarea termenelor prevăzute de lege pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale și nu înlăturarea plății acestor obligații.
2 al art.71 din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală arată că aceste obligații fiscale se consideră a fi îndeplinite în termen, fără perceperea de majorări de întârziere sau aplicarea de sancțiuni prevăzute de lege, dacă se execută în termen de 60 de zile de la încetarea evenimentelor prev. la alin.1.
Cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că evenimentul (cazul fortuit) a încetat la data de 10.10.2007 (sentința civilă nr.1037/31.01.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B), în mod corect organul fiscal a calculat accesoriile aferente obligațiilor fiscale a căror plată a fost suspendată, pentru perioada ulterioară încetării evenimentului prev. de art.71 din OG 92/2003.
În consecință, potrivit disp. art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 899 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 04.03.2009 în dosarul nr.45550/3/CA/2008, în contradictoriu cu pârâții ADMINITRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
18.02.2010
1 |
Judecători:Patrașn Bianca Laura, Stâișor Denisa Angelica
