Anulare act administrativ fiscal. Sentința 2813/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL
SECTIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 2813
Ședința publică de la 30.06.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Severin
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta Universitatea de C - C în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din această hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv la 16.06.2009, 23.06.2009 și la 30.06.2009, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției a V-a Comercială a Curții de Apel București la data de 08.10.2008 reclamanta Universitatea din C- Cas olicitat, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să se constate nulitatea Ordinului nr. 17/ 04.03.2008 și să fie obligat AVAS să emită un nou ordin pentru scutirea reclamantei de la plata tuturor obligațiilor bugetare restante la și preluate de către AVAS stabilite conform certificatului de obligații bugetare nr. 7426/ 22.11.2004 emis de ANAF-DGFP O incluzând și suma de 94.396 li reprezentând contribuție asigurați, în temeiul art. 221din legea 147/2004 modificat prin OUG 94/2004.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 20.12.2004Universitatea din Cap reluat prin absorbție Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă C care, potrivit art. 221din legea 147/2004 beneficia de scutire de la plata datoriilor către stat. Pentru acordarea scutirii a fost eliberat de către DGFP O certificatul de obligații bugetare nr. 7426/ 22.11.2004 în baza căruia au fost aprobate sumele pentru scutirea la plată acestea fiind: total buget de stat- 24.417.834.405 lei; total AVAB (în prezent AVAS)- 3.467.311.313 lei, total general 27.885.145.718 lei.
Cu toate acestea AVAS a refuzat să emită la data preluării ordin de scutire de la plata acestor restanțe și a trecut la executarea lor silită. În urma unei contestații la executare formele de executare au fost anulate iar ulterior AVAS a procedat la emiterea ordinului atacat prin care a dispus scutirea doar în parte a datoriilor reclamantei invocând dispozițiile OUG 29/2005.
În opinia reclamantei acest ordin este nelegal și se impune anularea lui și obligarea la emiterea unui nou ordin întrucât scutirea nu putea să fie una parțială întrucât dispozițiile OUG 29/2005 nu îi erau aplicabile în condițiile în care preluarea s-a realizat la data de 20.12.2004. Dimpotrivă, se impunea emiterea unui ordin de scutire integrală de la plata datoriilor întrucât dispozițiile aplicabile sunt art. 221din legea 147/2004.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea întâmpinării se arată că scutirea de la plata datoriilor preluate de AVAS nu a făcut obiectul legii 147/2004 ci doar a OUG 29/2005. De asemenea, se arată că reorganizarea a avut loc după termenul de 2 luni prev. de legea nr. 147/2004 iar prin art. 7 din HG nr. 2155/2004 se prevede că instituțiile de învățământ superior de stat preiau toate drepturile și obligațiile unităților de cercetare-dezvoltare, cu respectarea prevederilorart. 22^2din Legea nr. 290/2002 cu modificările și completările ulterioare. Așadar legiuitorul nu a făcut trimitere doar la legea 147/2004 ci la toate modificările și completările ulterioare ale legii 290/2002 între care se numără și OUG 29/2005. Intimatul mai arată că nu putea la data acordării scutirii să aplice un text de lege abrogat ci s-a aplicat textul de lege care era în vigoare la data respectivă.
Prin încheierea de ședință din data de 29.10.2008 dată în dosarul - Secția Comercială a Curții de Apel Bucureștia trimis dosarul secției de contencios administrativ a aceleiași instanțe constatând că actul atacat este un act administrativ fiscal iar emitentul este o autoritate publică centrală.
Printr-o cerere precizatoare reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei să restituie suma de 94.396,51 lei întrucât această sumă a fost executată silit.
Față de această completare intimatul a formulat o nouă întâmpinare prin care invocă următoarele excepții:
-Excepția necompetenței funcționale în temeiul dispozițiilor art. 44. 45 din 51/1998, art. 1 din OUG 95/2003 și art. 1 din lega 554/2004;
-excepția inadmisibilității cererii de restituire a sumei de 94.396,51 lei, întoarcerea executării putând să se facă doar prin procedura stabilită de OUG 51/1998.
-prescripția dreptului material la acțiune întrucât nu s-a respectat termenul de 6 luni impus atât de art. 49 alin 1 din OUG 51/1998 cât și de art. 7 alin 1 din lega 554/2004;
-excepția lipsei procedurii prealabile prevăzut atât de art. 46 alin 1 din OUG nr. 51/1998 cât și de art. 7 alin. 7 din legea 554/2004 (iar față de depunerea plângerii prealabile la data de 20.08.2008 se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
La dosar s-au depus actul atacat și actele care au stat la baza emiterii lui.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată următoarele:
Obiectul acțiunii îl constituie un act emis de o autoritate publică centrală prin care aceasta a dispus scutirea parțială de la plata datoriilor reclamantei. Este vorba, în speță, de un act de autoritate prin care s-a dispus scutirea la plata unor datorii nu un act menit să ducă la executarea sau valorificarea acestor datorii.
În aceste condiții competența aparține instanței de contencios administrativ, fiind incident art. 1 din legea 554/2004.
În ceea ce privește cererea de restituire a sumei executate silit, Cutea constată că potrivit art. 1 din legea 554/2004 Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitimși repararea pagubei ce i-a fost cauzată ().
În același sens, art. 18 alin. 3 din același text de leg prevede că "În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru."
Cum capetele principale de cerere se referă la emiterea unui act nelegal prin care s-a procedat la scutirea parțială de la datoriile față de intimată și la emiterea unui act legal prin care să se procedeze la scutirea integrală de la plată, rezultă că cererea de restituire a sumelor executat apare ca o procedură de repararea a prejudiciului cauzat prin emiterea actului nelegal și neemiterea actului legal astfel încât cererea de restituire nu poate fi respinsă ca inadmisibilă.
În ceea ce privește prescripția Curtea constată că față de obiectul acțiunii sunt aplicabile dispozițiile legii 554/2004. Sub acest aspect se constată că art. 11 alin 1 din legea 554/2004 prevede că "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut laart. 2alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative."
În speță reclamanta a formulat plângere prealabilă la data de 08.08.2009 prin care contestă faptul că s-a acordat doar o scutire parțială astfel încât termenul de prescripție urmează să fie calculat în raport cu această cerere.
Or în raport cu această cerere acțiunea introdusă la data de 08.10.2008 apare ca fiind făcută în termen de 6 luni de la data de care a expirat termenul de soluționare a plângerii prealabile. Cât privește prematuritatea, se constată că la data formulării acțiunii expirase termenul de 30 de zile pentru soluționarea plângerii prealabile.
Pe fondul cauzei curtea constată următoarele:
Potrivit art. 222din legea 147/2004, invocat de reclamantăUnitățile de cercetare-dezvoltare, reorganizate ca institute naționale sau ca instituții publice în baza prezentei ordonanțe de urgență, cuprinse înanexele nr. 1a),1b),2,4,5și6, (între care apare, la poziția 7 și C,.) beneficiază de scutire de la plata obligațiilor bugetare neachitate, precum și a majorărilor de întârziere, a penalităților și dobânzilor aferente la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență. Sumele respective sunt cele stabilite în certificatele de obligații eliberate de organele fiscale competente pe baza controlului de fond. Aceste prevederi se aplică și obligațiilor bugetare reeșalonate la plată, pentru fiecare unitate în parte, potrivit legii.
Textul s referă la toate obligațiile bugetare restante neputându-se susține că obligațiile de natura CAS nu ar intra la această categorie. De asemenea, textul nu conține nici o condiționare privind nepreluarea datoriei de către AVAS.
Față de acest text de lege rezultă în mod evident că și datoriile preluate de către autoritatea de valorificare a activelor statului intră sub incidența acestui text de lege.
Faptul că ulterior momentului reorganizării reclamantei au fost adoptate noi acte normativ nu prezintă relevanță în speță. Dreptul reclamantei de a fi scutită de la plata datoriilor bugetare, drept consfințit de art. 222din legea 147/2004 nu este unul revocabil și apariția unor acte normative ulterioare nu puteau avea drept consecință diminuarea acestui drept.
Faptul că AVAS nu a procedat în termen la emiterea actului prin care să recunoască scutirea reclamantei de la toate datoriile bugetare așa cum au fost ele evidențiate în certificatul de obligații eliberat de organul fiscal competent nu poate avea drept consecință posibilitatea aplicării unor acte normative ulterioare, mai favorabile AVAS. De fapt intimata, invocând faptul că la data emiterii ordinului atacat erau în vigoare alte dispoziții legale referitoare la facilitățile fiscale ce se acordă unităților reorganizate, nu face altceva decât să își invoce propria culpă decurgând din soluționarea cu întârziere a cererii reclamantei de scutire la plata datoriilor bugetare.
Față de aceste considerente Curtea va admite acțiunea așa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate ca neîntemeiate.
Admite acțiunea formulată de reclamanta Universitatea de C -, cu sediul în C,-, județul O, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str. -. -. nr. 50, sector 1.
Anulează Ordinul nr. 17/04.03.2008 și obligă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită un nou ordin de scutire la plata tuturor obligațiilor bugetare restante la. și preluate de stabilite conform certificatului de obligații bugetare restante nr. 7426/22.11.2004 emis de
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.DS
Tehnored.CB/ 4 ex.
22.10.2009
Președinte:Daniel SeverinJudecători:Daniel Severin
