Anulare act administrativ fiscal. Decizia 291/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.291/CA
Ședința publică de la 11mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de, cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinet avocat, în I,-,bloc 308,.B,.4,.19, județul I, în contradictoriu cu intimații:, Consiliul Local I, Primăria municipiului I, Autoritatea de Sănătate Publică I, împotriva deciziei nr. 424/ din 06.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, sunt lipsă reprezentanții părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 4 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 11 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin decizia 424/CA/6.10.2008 a Curții de APEL IAȘI, au fost respinse recursurile declarate de Consiliul Local al Municipiului I, Primăria municipiului I, și Autoritatea de Sănătate Publică I, contra sentinței civile 373/Ca/14.03.2009 a Tribunalului Iași care a fost menținută.
A reținut instanța de recurs că situația de fapt ce a condus la emiterea actelor administrative din litigiu, rezultată din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, și reținută de prima instanță, atestă fără putință de tăgadă, existența încălcării procedurii legale privind organizarea cabinetului medical al cărui titular era recurentul, încălcări de natură a atrage nulitatea absolută a actelor administrative astfel emise.
Ori, însăși recurenta I recunoaște că "dovada spațiului" deținut de recurentul în vederea înregistrării în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale, o reprezintă doar "repartiția" nr. 14414/18.10.2005 pe care ea însăși i-o emisese, contrar disp. art. 20 al. 1 din Normele metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea cabinetelor medicale din 26.02.2003, care fac vorbire la lit. c) de "dovada deținerii legale a spațiului în care să funcționeze cabinetul medical", dovadă ce implica existența unui contract valabil încheiat pentru un astfel de spațiu.
Chiar mai mult, la data emiterii acestei "repartiții", recurentul nu îndeplinea nici condiția de exercitare a profesiei de medic stomatolog pe cont propriu, la 1.11.2005 acesta având doar calitatea de medic stagiar, fără drept de liberă practică, din moment ce Autorizația de Liberă Practică poartă data de 16.01.2006.
În atari condiții, nu putea fi îndreptățit la atribuirea contractului de concesiune nr. 8895/23.11.2005 "până la ocuparea prin concurs a postului, întrucât pe de o parte la acea dată nu deținea dreptul la liberă practică, iar condiția câștigării concursului este oricum, prealabilă, iar nu ulterioară perfectării contractului de concesiune pentru spațiul medical.
Totodată, nu se poate reține susținerea recurentei I că în speță recurentul avea nevoie doar de avizul Colegiului Județean al Medicilor Dentiști I pentru înscrierea cabinetului său medical în Registrul Unic, atât timp cât lit. d) a art. 20 al. 1 din Normele Metodologice din 26.02.2003 prevăd expres condiția existenței avizului Colegiului Medicilor din România, iar la dosar nu a fost probată nici existența prealabilă a unui aviz din partea Colegiului Județean al Medicilor Dentiști I invocat, ci doar avizul Colegiului Medicilor I, emis însă ulterior înscrierii în Registrul Unic a recurentului.
Motivația invocată de recurenta I, privitoare la pretinsa asigurare a unei continuități a actului medical în zona în care se află situat spațiul în litigiu, nu poate constitui însă un argument pentru încălcarea flagrantă a procedurii legale de asigurare a unui act medical corespunzător, respectiv de un medic stomatolog cu documente de liberă practică emise în condițiile legii, în caz contrar actul medical putând conduce dimpotrivă, la vătămarea interesului public, constând în prestarea unor servicii medicale de calitate.
Ori, prin conduita adoptată de I, de eludare a procedurii prevăzute de HG884/2004, s-a ajuns tocmai la efectul contrar în raport cu dezideratul sus menționat, întrucât așa cum se arată în recursul pârâtului, spațiul în litigiu nu a mai fost folosit efectiv pentru servicii medicale, de la data împlinirii reclamantei a vârstei de pensionare, și până în prezent, întrucât pe parcursul soluționării acțiunilor sale cu caracter civil și penal, aceasta a refuzat eliberarea spațiului pentru care îl deținuse anterior perfectării contractului în litigiu.
Cum în speță contractul de concesiune 88951/23.11.2005 ce reprezintă dovada spațiului în care urma să se desfășoare activitatea medicală independentă de recurentul, a fost încheiat cu înfrângerea dispozițiilor legale imperative prevăzute expres și cumulativ în art. 20 al.1 din Normele Metodologice din 26.02.2003, când instanța de fond a procedat la constatarea nulității absolute, o dată cu nulitatea actului depus în cadrul documentației aferente perfectării acestui contract, respectiv Certificatul de înregistrare a Cabinetului Dr. în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale nr. -/24.10.2005 emis de
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, curtea a procedat la menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile 373/CA/2008 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondate a cererilor de recurs promovate de pârâți.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire pârâtul în motivarea căreia arată că prin decizia supusă revizuirii, instanța dispus radierea certificatului de înregistrare a numitului nr. -/24.10.2005, deși acesta nu mai era în ființă la data soluționării pricinii, astfel că sunt întrunite prevederile art. 322 pct. 3 Cod procedură civilă, precum și pct. 5, întrucât instanța de recurs i-a respins cererea de depunere acte, astfel încât a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa a le depune la dosar.
Printre aceste înscrisuri se afla și cererea sa adresată I de modificare a sediului Cabinet medical din strada - în, cerere admisă și în baza căreia i-a fost eliberat un nou certificat de înregistrare, astfel că la data judecării recursului cabinetul nu mai funcționa în baza certificatului anulat, impunându-se admiterea recursului și respingerea acestui capăt din acțiunea reclamantului, precum și a celui de nulitate a contractului de concesiune, ce și-a produs efecte doar până la data mutării sediului social.
Revizuenta procedează de asemenea la reiterarea susținerilor sale din cererea de recurs, privind împiedicarea sa de reclamant la folosința cabinetului în litigiu, astfel încât, nefiind îndeplinită condiția de funcționare a cabinetului său în acel spațiu, contractul de concesiune nu era valabil încheiat, fiind încălcate prevederile art. 3 alin 3 din Hotărârea 884/2004.
Arată revizuenta că în mod greșit instanța de fond a reținut că se poate dispune radierea cabinetului medical pentru lipsa sediului social, deși înregistrarea acestuia are loc pe baza autorizației de liberă practică, iar la momentul înregistrării propriu-zise, contractul de concesiune era în vigoare, astfel că se putea proceda la înregistrarea a cabinetului.
Așa fiind, eronat s-a reținut de instanța de rejudecare, existența unui motiv de nulitate absolută a contractului, deși acesta se încadra în prevederile legale la momentul perfectării lui.
Greșit a reținut instanța de rejudecare și nulitatea absolută a certificatului de înregistrare nr. -/24.10.2005, motivat de inexistența documentației prevăzute de lege necesară emiterii actului administrativ, deși la acea dată existau o serie de avize favorabile, chiar dacă forma lor definitivă a fost obținută abia în ianuarie 2006, dispozițiile HG884/2004 urmărind acordarea unui drept de preferință medicilor ce funcționează în spațiile concesionate, nicidecum obstrucționarea lor într-un astfel de demers, iar la data încheierii contractului de concesiune cererea sa era singura înregistrată legal privind spațiul în litigiu.
Mai mult, prevederile sentinței civile 4684/C/13 octombrie 2006 pe care dorea să o depună la dosar, rămasă irevocabilă, reclamantului i s-a respins solicitarea de obligare a Consiliului Local I privind prelungirea contractului de concesiune, astfel că singura cerere de concesionare valabilă era cea a revizuentului, motive pentru care solicită admiterea acestei căi extraordinare de atac, cu modificarea deciziei 424/2008 în sensul celor de mai sus.
Intimatele Consiliul Local I, Primăria prin întâmpinare, consideră că prin decizie supusă revizuirii, curtea a interpretat eronat prevederile HG884/2004 privind concesionarea unor spații cu destinația de spații medicale, întrucât cererea reclamantului de prelungire a contractului de concesiune ce expira la 1.05.2005 nu fusese aprobată de Consiliul Local I, care se afla astfel în drept a-l concesiona către revizuent, acțiunea reclamantului fiind în realitate lipsită de interes privind acest spațiu, din moment ce ulterior pensionării își putea desfășura activitatea doar în cabinete private, astfel că solicită admiterea cererii de revizuire formulată în cauză.
Prin precizările sale depuse la dosar, pârâta Autoritatea de Sănătate Publică invocă lipsirea sa de drept de a se apăra în fața instanței de recurs ce a pronunțat decizia 424/CA/2008, situație ce se constituie ca motiv de revizuire pentru ca prin adresa de la fila 50 dosar să invoce și faptul că decizia de mai sus cuprinde dispoziții potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire, în sensul art. 322 Cod procedură civilă, instanțele apreciind eronat că s-ar fi comis ilegalități la înregistrarea cabinetului medical al revizuentului, iar la această dată acesta nu depusese o cerere de schimbare a sediului (din 18.03.2008) pentru care i s-a emis certificatul -/2008, astfel că nu se poate dispune radierea cabinetului medical al acestuia.
Apreciază intimata că și asupra constatării nulității absolute a contractului de concesiune dintre Consiliul Local I și revizuent, instanța de recurs a fost în eroare asupra aprecierii interesului reclamantului în promovarea unei acțiuni ce viza un spațiu pentru care nu mai avea nici un drept, nici această dispoziție nemaiputând fi adusă la îndeplinire, din moment ce însuși revizuentul a solicitat radierea cabinetului său din- altuia în.
Reclamantul a depus întâmpinare și precizări ulterioare, prin care solicită respingerea cererii de revizuire, întrucât și la această dată obiectul pricinii, costând în certificatul nr. -/2005, se află în ființă, faptul că revizuientul si-ar fi înscris legal în registrul unic al cabinetelor medicale un alt cabinet cu o adresă diferită, neavând relevanță în cauză asupra inexistenței unui cabinet medical legal la data introducerii acțiunii sale. În realitate, revizuientul urmărește să se sustragă de la plata taxei aferente înființării unui cabinet medical nou și să procedeze la schimbarea doar a sediului, cerere ce i-a fost admisă de pârâta
Cât privesc înscrisurile pretins doveditoare, ce nu ar fi putut fi înfățișate instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, arată reclamantul intimat că nimic nu-l împiedica pe revizuent să le atașeze cererii sale de recurs, ori în intervalul 7.07.2008 - 29.09.2008 cât dosarul de recurs s- aflat pe rol.
Susținerea I privind pretinsa imposibilitate punerii în executare a deciziei supuse revizuirii apare de asemenea ca total nefondată, în realitate motivația sa conducând la concluzia că cererea de revizuire este lipsită de obiect la această dată, din moment ce revizuientul a formulat deja cerere de schimbare a sediului cabinetului său medical din spațiul litigios, însă în realitate se încearcă înscrierea unui cabinet medical nou la poziția din Registrul unic înscrisă ilegal, pentru evitarea cheltuielilor aferente acestei operațiuni, sub pretinsa schimbarea a sediului unui cabinet inexistent în fapt, astfel că solicită respingerea ca nefondată a cererii de revizuire formulată în cauză.
Curtea, verificând prioritar condițiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac a revizuirii în lumina prevederilor art. 322 Cod procedură civilă și a situației evocate de revizuent, constată că în speță nu-și găsesc incidența ipotezele prevăzute de text la alin. 3 și 5 din art. 322 evocat ca temei de drept al cererii.
Astfel, art. 322 Cod procedură civilă prevede expres că "revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: "3) dacă obiectul pricinii nu se află în ființă, 5) dacă, după darea hotărârii s-a descoperit înscrisuri doveditoare noi reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr- împrejurare mai presus de voința părții".
Ori, înscrisurile pretins noi și de natură a influența soluția de recurs puteau fi depuse de recurent chiar de la data promovării recursului ori în termenul de pronunțare din moment ce el constă într- cerere pe care el însuși a formulat-o, pentru schimbarea sediului cabinetului său medical, în condițiile în care oricum actul privea o situație ulterioară celei supuse spre verificare instanței în prezenta cauză.
Celelalte motive, reiterate din cererea de recurs, nu pot fi analizate însă în această fază procesuală, din moment ce actul pretins nou nu este de natură a modifica situația de fapt reținută de instanța de recurs.
Cât privește ipoteza prevăzută de alin. 3 al art. 322 privind faptul că "obiectul" pricinii nu s-ar mai afla în ființă, curtea constată că nici acesta nu-și găsește incidența în cauză, în realitate "obiectul" acțiunii constituindu- actele administrative emise de pârâte, și care nu se mai află în ființă tocmai urmare admiterii acțiunii reclamantului privind anularea lor, iar nu datorită demersurilor întreprinse de revizuent ulterior, în dorința de a obține alte acte administrative care să respecte legislația aplicabilă în materia înființării și funcționării cabinetelor medicale.
Concluzionând, raportat celor arătate în cele ce preced, curtea va proceda la menținerea deciziei 424/CA/2008 a acestei instanțe, cu respingerea cererii de revizuire promovate de pârâtul ca neîntrunind condițiile de admisibilitate raportat prevederilor art. 322 pct. 3 și 5 pe care a fost întemeiată în drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire introdusă de pârâtul-recurent împotriva deciziei civile nr. 424/CA/ 6.10.2008 a Curții de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR GREFIER,
G - - - - -
-
Red.
Tehnored.
02 ex./ 07.06.2009
Curtea de APEL IAȘI
Jud. G -
Jud. - - -
Jud.
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Dan
