Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2961/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2961
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 336 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL MUNCII FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, INSPECȚIA, și
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurentul reclamant, consilier juridic - pentru intimata pârâtă INSPECȚIA și consilier juridic pentru intimatul pârât ITM D, lipsind intimatul pârât MINISTERUL MUNCII FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează întâmpinările depuse la dosar de către intimații pârâți INSPECȚIA, și
Recurentul reclamant arată că nu solicită termen pentru observarea întâmpinărilor depuse.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, anularea deciziei nr.233/16.10.2008 emisă de ITM D și obligarea pârâtului ITM D la restituirea sumei de 725 lei reținută conform deciziei menționate, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective pentru motivele arătate în cererea de recurs și concluziile scrise pe care le depune la care este anexată și practică judiciară.
Consilier juridic - pentru intimata pârâtă INSPECȚIA și consilier juridic pentru intimatul pârât ITM D, pe rând având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat pentru cele arătate în întâmpinările depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 336 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL MUNCII Familiei Și Egalității De Șanse, Inspecția și
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 18.11.2008 reclamantul, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL MUNCII FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, pârât INSPECȚIA, pârât D, prin cererea de chemare în judecată solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună suspendarea deciziei nr. 233/16.10.2008 emisă de ITM D, anularea acestei decizii ca netemeinică și nelegală,obligarea pârâților Ș și Inspecția să modifice Ștatul de funcții al ITM D, în sensul menținerii și pentru viitor sporului de confidențialitate și sporului de mobilitate în cuantumul stabilit de instanța de judecată,rămasă definitivă și irevocabilă, precum și obligarea pârâtului ITM D la restituirea sumelor reținute prin decizia de imputare 233/16.10.2008,actualizate la zi cu indicele de inflație calculat la data plății efective.
în motivare, arată că prin Decizia 233/2008 se dispune încetarea acordării sporului de confidențialitate de 15% și a sporul de mobilitate de 10% clin salariul de bază începând cu data de 05.11,2007. Prin aceeași decizie se dispune imputarea sumei de 725 lei reprezentând sporurile menționate acordate în perioada 05.11.2007 - 31.12.2007.
Consideră că decizia atacată încalcă flagrant mai multe prevederi legale și principii de drept art. 15, alin 2 din Constituția României consacră principiul neretroactivității legii, potrivit căruia legea prevede numai pentru viitor, iar dreptul la acordarea sporului de confidențialitate și a sporului de mobilitate a fost câștigat de reclamant prin Sentința nr.148/30.01.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în 3/2006 hotărâre rămasă definitivă si irevocabila prin Decizia nr. 2119/16.05.2007 a Curții de APEL CRAIOVA, existând în speță autoritate de lucru judecat. In aceste condiții Decizia nr. LXXVIII (78) din 05 noiembrie a înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în nr. 553/22.07.2008, decizie invocată în preambulul actului administrativ pe care îl atac, nu poate prevede decât pentru viitor și deci, nu poate avea efect asupra hotărârilor deja rămase definitive și irevocabile și nici asupra drepturilor deja obținute.
Mai arată că, potrivit art. 270 și următoarele din Codul Muncii,ca și dispoz. art. art. 84 din Legea nr.188/1999 actualizată,care reglementează cadrul răspunderii patrimoniale salariații răspund pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar în decizia a cărei anulare o solicită, nu se face nici o referire la vreo pagubă pe care ar fi produs-o din vina și în legătura cu munca pe care o desfășoară în cadru! pârâtului ITM
De asemenea, precizează că decizia de imputare nu îndeplinește nici cele mai elementare condiții pentru valabilitatea sa, astfel, nu există nici o notă de constatare a pagubei materiale, nu se menționează temeiul de drept și de fapt care a angajat răspunderea materială pentru suma imputată, fapt care conduce cu certitudine la concluzia că decizia atacată nu are nici un temei legal.
Consideră că,prin decizia atacată.autoritatea publică în cadrul căreia își desfășoară activitatea i-a vătămat dreptul legitim la salariul stabilit prin raportul de serviciu și printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului MINISTERUL MUNCII Familiei și Egalității de Șanse, în calitatea sa de ordonator principal de credite, de a modifica statul de funcții al ITM D în sensul menținerii sporului de confidențialitate și a sporului de mobilitate obținute prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Reclamantul precizează că,statul de funcțiuni inițial cuprindea pentru cei doi consilieri juridici încadrați în I.M D și sporurile de confidențialitate și mobilitate iar în acest sens sunt și adresele nr.- emisă de ANFP și nr.10295/13.03.2008 emisă de pârâtul adrese pe care le depune anexat în copie xerox, iar, prin adresa nr. 1129/05.11.2008 însuși pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse arată că pârâtul ITM Dap rocedat în mod greșit atunci când întocmit decizii de imputare.
Precizează că sentința nr. 148/30.01.2007 emisă de Tribunalul Dolj stabilește cu claritate obligația pârâtului M D de a acorda sporul de confidențialitate și sporul de mobilitate începând cu data de 27.08.2004, fără a stabili o dată anume până la care aceste sporuri se vor acorda, astfel încât este evident că ele au fost acordate pe toată durata raportului de serviciu stabilit între consilierul juridic și angajator.
In susținerea cererii depun anexat în copie xerox următoarele înscrisuri: Decizia de imputare nr.233/16.10.2008 emisă de pârâtul ITM D, dresa nr. 1108/MB/06.10.2008 emisă de Inspecția; adresa nr. 1129 MB /05.11.2008 a și Inspecției; adresa nr. 10295/13.03.2008 a; adresa nr. 645/MB/07.08.2007 a Inspecției; certificatul nr. 845/21.05.2007 emis de Curtea de APEL CRAIOVA decizia nr. 78/05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată în nr. 553/22.07.2008.
La data de 08.12.2008 pârâtul Inspecția depune întâmpinare, prin care solicitat respingerea acțiunii.
La data de 11.12.2008 pârâtul ITM s depus întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii.
Analizând cu precădere excepția lipsei procedurii prealabile si excepția lipsei calității procesual pasive a Inspecției, instanța urmează a le respinge pentru următoarele considerente:
Reclamantul a făcut dovada respectării dispozițiilor art.7 din lg.554/2004, in sensul ca s-a adresat Inspecției cu recurs administrativ, dovada aflându-se la dosar(fila9).
De asemenea, excepția lipsei calității procesual pasive invocata de parata Inspecția este neîntemeiata având in vedere ca este autoritatea emitenta a actului administrativ atacat si ordonatorul principal de credite in ceea ce privește pretențiile bănești ale reclamantului.
Pe fondul cauzei, instanța constata ca acțiunea nu este întemeiata, urmând a fi respinsa
Astfel, prin decizia contestata a încetat acordarea si plata sporului de confidențialitate si mobilitate, imputându-i-se suma de 725 lei reprezentând aceste sporuri pentru perioada in care nu mai avea dreptul la acordarea acestora, respectiv 05.11.2007-31.12.2007.
Prin decizia nr. LXXVIII din 05.11.2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție s-a statuat ca nu beneficiază de prestații suplimentare in bani reprezentând clauza de mobilitate si confidențialitate consilierii juridici cu statut de funcționari publici.
Rezulta, așadar, ca din momentul pronunțării acestei decizii consilierii juridici nu mai pot beneficia prin intermediul hotărârilor judecătorești de acest spor, decizia neafectând, insa, sentințele pronunțate de către instanțe pana la acel moment si intrate in puterea autorității de lucru judecat.
Reclamantul a beneficiat de plata acestor sporuri urmare a admiterii acțiunii promovate in fata instanței de judecata, prin sentința nr.148/2007 a Tribunalului Dolj, irevocabilă prin decizia nr. 2119/2007 a Curții de APEL CRAIOVA.
Aceasta hotărâre a acordat drepturile respective așa cum au fost solicitate de însuși reclamantul, începând cu data de 27.08.2004, fără a face mențiunea ca aceste sporuri vor fi acordate si pentru viitor.
Nici nu se putea face aceasta mențiune, având in vedere ca prejudiciul suportat de reclamant, pentru viitor nu era actual, nici cert si nici sigur in vederea întinderii si producerii sale, dovada fiind interpretarea data ulterior pronunțării acestei sentințe de către Înalta Curte de Casație si Justiție.
Având in vedere ca decizia contestata este legala si temeinica, făcând aplicarea unei hotărâri judecătorești, instanța va respinge acțiunea formulata.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, în termen și motivat, criticând - o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-au arătat următoarele: "Primul motiv invocat de instanță încalcă prevederile art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.potrivit căruia soluțiile pronunțate de ÎCCJ nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese și deci,cu atât mai puțin asupra soluțiilor rămase definitive și irevocabile înainte de pronunțarea instanței supreme.
Hotărârea instanței de fond încalcă principiul autorității de lucru judecat precum și principiul securității raporturilor juridice civile. Astfel, așa cum a remarcat și instanța de fond sporul de confidențialitate și sporul de mobilitate mi-au fost acordate printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă începând cu data de 27.08.2004 fără a se face nici o mențiune cu privire la data până la care acestea vor fi acordate; Aceasta înseamnă că sporurile au fost acordate pe toată durata raportului de serviciu existent între subsemnatul și
Stabilind acum că drepturile respective sunt limitate numai până la pronunțarea deciziei ÎCCJ nr. 78/ 05.11.2007 se dă o nouă interpretare sentinței nr. 148/30.01.2007 a Tribunalului Dolj și se încalcă astfel principiul autorității de lucru judecat.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la motivul invocat de mine pe fond cu privire la încălcarea prin decizia de imputare emisă de intimat a prevederilor art. 170 din Codul Muncii coroborat cu art. 84 din Legea nr. 188/1999 actualizată, în sensul că nu s-a făcut nicio referire la vreun prejudiciu pe care subsemnatul l-aș fi produs din vina și în legătură cu munca de consilier juridic pe care o desfășor în cadrul ITM De asemenea,nu s-a depus la dosarul cauzei nici un document din care să rezulte întinderea si temeinicia răspunderii mele materiale pentru suma de 725 lei.
Cu privire la Sentința nr. 148 /30.01.2007 menționez că, am formulat o cerere de lămurire a întinderii dispozitivului acestei hotărâri, cerere care mi-a fost admisă in recurs de către Curtea de APEL CRAIOVA prin Decizia nr. 1423/25.03.2009. Prin hotărârea respectivă Curtea de APEL CRAIOVAa lămurit dispozitivul Sentinței nr. 148/30.01.2007 a Tribunalului Dolj, în sensul că sporurile de mobilitate și confidențialitate la care a fost obligat pârâtul D se acordă în mod continuu începând cu data de 07.08.2004.
Intimatul-pârât Dad epus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală. In fapt, instanța de fond în mod corect a respins cererea inițială reținând că, suma de 725 lei imputată reclamantului recurent prin Decizia nr. 233/16.10.2008 reprezentând sporul de mobilitate și sporul de confidențialitate plătite de instituție în perioada 05.11.2007-31.12.2007 a fost o sumă pe care acesta a primit-o fără a avea dreptul.Instanța a mai reținut că prin Decizia nr. LXXVIII (78) din data de 05.11.2007 a înaltei Curții de Casație și Justiție, prestațiile suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate exced drepturilor funcționarilor publici încadrați pe funcția de consilieri juridici. Astfel din momentul pronunțării deciziei ÎCCJ consilierii juridici care au calitatea de funcționari publici nu mai pot beneficia de hotărârile judecătorești prin care li s-a acordat cele două sporuri, cu atât mai mult cu cât hotărârea de care s-a prevalat reclamantul,nu menționa că aceste două sporuri vor fi acordate și pentru viitor
Motivația instanței potrivit căreia prejudiciul suportat de reclamant, nu era cert,nici actual și nici sigur în vederea întinderii și producerii sale este o motivație pertinentă astfel încât hotărârea dată de instanța de fond este întemeiată.
Cu privire la motivele invocate de recurent considerăm că prin pronunțarea Deciziei de către ÎCCJ nu se dă o nouă interpretare a Sentinței nr. 148/30.01.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj întrucât așa cum am arătat mai sus această hotărâre nu făcea nici o referire la acordarea și pe viitor a celor două sporuri.
Cu privire la faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra motivului invocat de reclamant în sensul că nu s-a arătat prejudiciul pe care acesta l-ar fi produs din vina și în legătură cu munca sa considerăm că în mod corect a fost emisă decizia de imputare întrucât sumele primite de către reclamantul recurent au fost încasate fără drept.
Un alt motiv pentru care sumele respective au fost recuperate prin decizia de imputare îl constituie și faptul că MINISTERUL MUNCII Familiei și Egalității de Șanse, în calitatea sa de ordonator principal de credite nu a prevăzut în Statul de Funcțiuni comunicat instituției noastre cele două sporuri. Cum MINISTERUL MUNCII Familiei și Egalității de Șanse nu a prevăzut în bugetul aferent cheltuielilor salariale sumele de bani reprezentând corespondentul celor două sporuri salariale obținute prin Sentința nr. 148 /30.01.2007 a Tribunalului Dolj.rezultă că suma de 725 lei a fost recuperată în mod corect ca urmare a Deciziei de imputare nr. 233/16.10.2008.
Intimatul-pârât MINISTERUL MUNCII FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
Intimata-pârâtă INSPECȚIA, a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
S-a susținut că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea recurentului-reclamant, în cauză aplicându-se Decizia nr. LXXVIII din 05.11.2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că nu beneficiază de prestații suplimentare în bani reprezentând sporul de mobilitate și confidențialitate consilierii juridici cu statut de funcționari publici.
Totodată, în mod corect, instanța de fond a reținut și faptul că sporul de mobilitate și cel de confidențialitate acordate prin Sentința nr. 148/2007 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 2119/2007 a Curții de APEL CRAIOVA, nu au fost acordate și pentru viitor. Prin urmare, prejudiciul produs și la care face referire reclamantul-recurent, este presupus și este constituit din sumele plătite în continuare de ITM D, dar la care reclamantul-recurent nu avea dreptul.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. constată că recursul este fondat și urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin Decizia nr. 1423/25.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAa fost lămurit dispozitivul Sentinței nr. 148/30.01.2007 a Tribunalului Dolj, în sensul că sporurile de mobilitate și confidențialitate la care a fost obligat pârâtul D se acordă în mod continuu începând cu data de 07.08.2004.
În motivare se arată că prin sentința nr.148/30.01.2007 a Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul și a fost obligat pârâtul ITM D să-i acorde acestuia sporul de confidențialitate în cuantum de 15% și sporul de mobilitate în cuantum de 10% aplicabile la salariul de încadrare, începând cu data înscrierii în Colegiul Consilierilor Juridici D, respectiv, data de 27.08.2004.
Ulterior, prin încheierea din Camera de Consiliu din 20.01.2009, aceeași instanță a respins cererea reclamantului de lămurire a dispozitivului.
Această soluție este însă greșită.
Atât din cuprinsul dispozitivului sentinței nr. 148/30.01.2007 cât și din considerentele acesteia rezultă că instanța recunoaște un drept cuvenit reclamantului, începând cu 27.08.2004, fără a face vreo referire la data până la care acesta este datorat.
A stabili o astfel de limită printr-o hotărâre ulterioară, conduce la încălcarea principiului autorității de lucru judecat și al securității raporturilor juridice civile.
Chiar dacă instanța, cu ocazia soluționării unei cereri ulterioare de lămurire a dispozitivului, apreciază că a pronunțat o soluție greșită, nu o mai poate remedia prin indicații cuprinse în considerentele sentinței lămuritoare.
Pe de altă parte, cât timp un drept a fost recunoscut reclamantului și cât timp raporturile juridice dintre părți și cadrul legislativ aplicabil nu s-au modificat, nu se justifică refuzul de a lămuri și aplica dispozitivul unei sentințe ce prezintă autoritate de lucru judecat.
În consecință, văzând cele expuse, dar și faptul că în considerentele și dispozitivul sentinței nr. 148/30.01.2007 a Tribunalului Dolj nu a fost precizată o durată limitată în timp în vederea acordării sporului solicitat, Curtea apreciază cererea reclamantului fondată, urmând să o admită.
Ca atare, în raport de această situație de fapt consfințită în mod irevocabil prin hotărârile judecătorești susmenționate, recurentul-reclamant, este îndreptățit la obținerea sporurilor respective, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a acordării acestora.
Decizia nr. LXXVIII(78) a ICCJ din 05.11.2007 a ICCJ nu reprezintă o astfel de cauză legală deoarece, aceasta stabilește pentru viitor modul de aplicare a dispozițiilor legale în cauzele cu același obiect și nu poate influența hotărârile soluționate anterior pronunțării acestei decizii.
Prin urmare, suma de 725 lei imputată reclamantului recurent prin Decizia nr. 233/16.10.2008 reprezentând sporul de mobilitate și sporul de confidențialitate plătite de instituție în perioada 05.11.2007-31.12.2007 reprezintă o sumă la care acesta avea dreptul, astfel că decizia de imputare este nelegală, motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 - 4 Cod procedură civilă urmează a fi admis recursul declarat de reclamant și se va modifica sentința recurată în sensul că, se va admite acțiunea precizată, va fi anulată decizia nr. 233/16.10.2008 emisă de D și va obliga pe pârâtul D să restituie suma de 725 lei reținută conform deciziei menționate, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, luându-se act de renunțarea reclamantului la cererea de suspendare a deciziei 233/16.10.2008 emisă de D și la cererea de modificare a statului de funcțiuni al
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 336 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL MUNCII FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, INSPECȚIA, și
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea precizată.
Anulează decizia nr. 233/16.10.2008 emisă de D și obligă pe pârâtul D să restituie suma de 725 lei reținută conform deciziei menționate, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Ia act de renunțarea reclamantului la cererea de suspendare a deciziei 233/16.10.2008 emisă de D și la cererea de modificare a statului de funcțiuni al
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.. -/2ex.
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
