Anulare act administrativ fiscal. Sentința 2977/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2977
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.09.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că reclamanții au depus la dosar la data de 22.09.2009 un set de înscrisuri și că pârâtul a depus la data de 31.08.2009 note de ședință.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat și având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 03.02.2009, și, au chemat în judecată pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE solicitând anularea Ordinului nr.2896/2008 emis de pârât prin care le-au fost respinse contestațiile formulate împotriva Ordinului nr.2339/2008 emis de pârât, obligarea pârâtului la recalcularea indemnizațiilor de încadrare brută lunară în concordanță cu legea de salarizare și cu hotărârile judecătorești a căror executare s-a început deja în luna octombrie 2008.
Reclamanții au solicitat ca la stabilirea indemnizațiilor și a celorlalte drepturi salariale să se aibă în vedere aplicarea sentinței civile nr.792/05.03.2008 Tribunalului Buzău privind indexarea valorii sectoriale de referința cu 5% din 01.01.2007, 2% din 01.04.2007 și 4% din 01.10.2007, precum și indexarea legală a aceleiași valori sectoriale de referință survenite în cursul anului 2008, cu 4,5% din 01.04.2008 și cu 5,5% din 01.10.2008.
De asemenea, au solicitat ca pârâtul să fie obligat a menționa în ordinul de stabilire a retribuției și celelalte drepturi salariale -sporul de vechime în muncă, sporul pentru condiții vătămătoare și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% conform sentinței civile nr.17/2008 a Tribunalului Buzău și să le plătească lunar drepturile astfel stabilite și să înscrie în carnetul de muncă drepturile câștigate potrivit hotărârilor judecătorești.
În motivarea acțiunii au arătat că ordinul nr.2339/30.10.2008 nu a avut în vedere sentința civilă nr.792/2008 a Tribunalului Buzău și nu a menționat nici celelalte sporuri care li se cuveneau.
În motivarea ordinului nr.2896/2008 prin care le-au fost respinse contestațiile se reține că drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătorești au fost eșalonate prin OUG 75/2008 în trei tranșe.
Reclamanții au apreciat că pârâtul confundă recunoașterea și stabilirea drepturilor cu acordarea și executarea acestora, stabilirea indemnizației și menționarea sporurilor în ordin neputând fi condiționată de calendarul de eșalonare și de posibilitățile de executare.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii întrucât Ordinul nr.2339/2008 a fost emis conform OG 13/2008 care prevede majorarea valorii de referință sectorială de la 01.10.2008, neavând ca obiect acordarea unor drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești. Sporurile prevăzute de lege sau obținute prin hotărâri judecătorești se calculează la salariul de bază și nu fac parte din acesta.
Titlurile executorii invocate de petenți intră sub incidența OG nr.22/2002, urmând să fie pus în executare conform OUG 75/208.
Neincluderea indexărilor nu reprezintă o neexecutare, întrucât pentru stabilirea unei grile de salarizare corespunzătoare celor dispuse prin titlul executor este necesar ca în bugetul ordonatorului de credite să existe resurse pentru onorarea obligațiilor de plată.
Prin sentința civilă nr.128/14.04.2009, Curtea de Apel Ploieștia declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Reclamanții au depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: ordinele contestate, sentința civilă nr.192/05.03.2008 și sentința civilă nr.17/16.01.2008 ale Tribunalului Buzău - Secția Civilă.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține în fapt că prin Ordinul nr.2339/30.10.2008 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă a fost stabilită, începând cu data de 01.10.2008 indemnizația de încadrare brută lunară pentru procurorii menționați în anexele nr.1 - 15 la ordin.
Reclamanții au formulat contestație împotriva acestui ordin pentru motivele care au fost arătate în prezenta plângere, contestație care a fost respinsă prin Ordinul nr.2896/19.12.2008, apreciindu-se că aplicarea indexărilor în cursul anului 2008 și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, nu se poate face în raport de disp. art.III alin.1 din OUG nr.75/2008, obligațiile financiare care incumbă Parchetului de pe lângă fiind onorate în intervalul de timp prevăzut de lege.
Curtea reține că prin sentința civilă nr.192/05.03.2008 a Tribunalului Buzău - Secția Civilă au fost obligați pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița să acorde reclamanților, și, majorările salariale de 5% începând cu 01.01.2007, raportat la salariul din luna decembrie 2006, de la 2% începând cu 01.04.2007 în raport cu salariul din martie 2007, de 11% de la 01.10.2007 în raport cu nivelul salariilor din septembrie 2007, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata dobânzilor legale.
De asemenea, prin sentința civilă nr.17/16.01.2008 pronunțată de aceeași instanță au fost obligați aceeași pârâți să plătească reclamanților, și sporul de stres de 50% calculat la salariul de bază brut lunar pe perioada 01.06.2004 la zi, respingând cererea de obligare de plată pentru viitor.
Curtea constată că Ordinul nr.2339/2008 a fost emis în temeiul art.1 alin.2 din OG 13/2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008, conform căruia începând cu data de 1.10.2008, creșterea valorii de referință sectoriale este de 2% față de valoarea din luna septembrie 2008.
Astfel, el a avut ca obiect stabilirea indemnizațiilor de încadrare brută lunară de la data de 1.10.2008, aceasta stabilindu-se potrivit art.3 alin.1 din OUG 27/2006, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prev. în anexa care face parte integrantă din ordonanță.
Curtea apreciază că la emiterea ordinului contestat trebuiau avute în vedere dispozițiile hotărârii judecătorești prin care a fost recunoscut dreptul reclamanților, și de a beneficia de indexările reglementate pentru anul 2007, întrucât aplicarea acestor indexări a avut drept consecință majorarea valorii de referință sectorială.
Fiecare dintre indexări determină creșterea valorii de referință sectorială și se aplică la valoarea acesteia care include și indexările precedente, astfel încât la data de 1.10.2008, valoarea de referință sectorială ce urma a fi majorată cu 2% față de valoarea din luna septembrie 2008, includea toate indexările anterioare a căror aplicare a fost recunoscută de instanțele judecătorești.
Majorarea valorii de referință sectorială și implicit a indemnizației de încadrare brută lunară ca urmare a aplicării indexărilor are caracter definitiv, pârâtul neputându-se raporta la data de 1.10.2008 la valoarea de referință sectorială existentă anterior intrării în vigoare a actului normativ ce reglementa indexările pentru anul 2007.
În condițiile în care rațiunea indexărilor este acoperirea ratei inflației, scopul acordării acestora este majorarea indemnizației de încadrare brută lunară cu caracter de permanență, neputând fi luată în calcul la momentul emiterii ordinului contestat, valoarea de referință sectorială în cuantumul prevăzut înainte de acordarea indexărilor ce au făcut obiectul litigiului soluționat prin hotărârea judecătorească invocată de reclamanți.
Într-adevăr, așa cum susține pârâtul, ordinul nu are ca obiect acordarea unor drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, ci creșteri salariale conform OG 13/2008, dar aceste creșteri trebuie să se raporteze la majorările anterioare ale valorii de referință sectoriale rezultate în urma aplicării indexărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești irevocabile.
A mai susținut pârâtul că neincluderea, în ordinul de salarizare, a creșterilor salariale dispuse de instanță nu reprezintă o neexecutare, susținere care este neîntemeiată întrucât punerea în executare a hotărârilor judecătorești presupune nu doar plata efectivă a diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor, ci și luarea în considerare la stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară a acestor majorări succesive ale valorii de referință sectorială care au un caracter permanent.
Deși a fost recunoscut dreptul la majorarea acestei indemnizații, pârâtul, prin emiterea ordinului contestat a procedat, în fapt, la o diminuare a indemnizației ca urmare a luării în calcul a unei valori de referință sectorială mai mică decât cea rezultată din aplicarea indexărilor.
Cu privire la celelalte solicitări ale reclamanților, și privind modul de calcul a indemnizației de încadrare brută lunară, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Reclamanții nu au obținut hotărâri judecătorești prin care să le fie recunoscut dreptul de a beneficia de indexările valorii de referință sectorială în anul 2008 cu 4,5% de la 01.04.2008 și cu 5,5% de la 01.10.2008 prevăzute pentru alte categorii de personal bugetar.
Susținerea că la stabilirea drepturilor salariale se impunea a fi luate în calcul sporul de vechime în muncă, sporul pentru condiții vătămătoare și sporul de risc și suprasolicitare de 50% este neîntemeiată întrucât ordinul contestat a fost emis exclusiv în scopul stabilirii indemnizației de încadrare brută lunară pe baza indexării valorii de referință sectorială începând cu 01.01.2008.
Sporurile enumerate de reclamanți nu sunt luate în considerare la calcularea acestei indemnizații care se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare ele calculându-se la salariul de bază nefăcând parte din acesta.
Din acest motiv nu a fost avută în vedere de către pârât sentința civilă nr.17/16.01.2008 a Tribunalului Buzău privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Procedura reglementată de art.36 din OUG 27/2006 este o procedură specială ce vizează exclusiv verificarea modului de stabilire a drepturilor salariale, solicitarea de a se dispune înscrierea în carnetul de muncă a drepturilor câștigate potrivit hotărârilor judecătorești neputând face obiectul analizei instanței învestită cu plângerea întemeiată pe disp. legale sus menționate.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art.36 alin.2 din OUG 27/2006, Curtea va admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, va anula parțial ordinul nr.2896/2008 și parțial, ordinul nr.2339/2008 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă, în ceea ce privește stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară a acestor reclamanți.
Curtea va obliga pârâtul să emită un nou ordin de salarizare a celor trei reclamanți prin luarea în considerare, la stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară a indexărilor salariale acordate prin sentința civilă nr.192/05.03.2008 a Tribunalului Buzău -Secția Civilă, urmând să respingă ca neîntemeiate celelalte capete ale acțiunii reclamanților, și.
În ceea ce privește acțiunile formulate de reclamanții, și, acestea vor fi respinse în întregime, având în vedere considerentele reținute pentru admiterea în parte a acțiunilor formulate de ceilalți trei reclamanți, cât și împrejurarea că nu au făcut dovada obținerii unor hotărâri judecătorești prin care să le fie recunoscut dreptul de a beneficia de indexările salariale pe anul 2007.
În dosarul soluționat prin sentința civilă nr.192/2008 a Tribunalului Buzău, aceștia nu au avut calitatea de reclamanți, nefiind stabilită de către instanță obligația pârâtului de a le acorda majorările salariale pentru anul 2007.
În consecință, în mod corect pârâtul nu a avut în vedere această hotărâre judecătorească pentru stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară a reclamanților, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Anulează parțial Ordinul nr.2896/2008 și parțial, Ordinul nr.2339/2008 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă, în ceea ce privește stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară a acestor reclamanți.
Obligă pârâtul să emită un nou ordin de salarizare a reclamanților, și, prin luarea în considerare la stabilirea indemnizației de încadrare brută lunară, a indexărilor salariale acordate prin sentința civilă nr.192/05.03.2008 a Tribunalului Buzău - Secția Civilă.
Respinge, ca neîntemeiate, celelalte capete ale acțiunii formulate de acești trei reclamanți, precum și acțiunile formulate de reclamanții, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.09.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Gh./2 ex.
09.10.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
