Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 2976/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRAT-
SENTINTA CIVILA NR.2976
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.09.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții G, -, OG, în contradictoriu cu pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pârâtul a depus la dosar la data de 25.09.2009 întâmpinare.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și reține cauza în vederea soluționării excepției invocate și a excepțiilor inadmisibilității și lipsei de interes invocate de pârât prin întâmpinare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.07.2009, reclamanții G, -, OG, au chemat în judecată pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, solicitând suspendarea executării actului administrativ emis de pârât sub nr.76602/03.07.2007.
În motivarea cererii, întemeiată în drept pe disp. art.14 din Legea nr.554/2004, reclamanții au arătat că prin acest act administrativ s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, această modalitate de calcul urmând a se păstra și pentru viitor.
Reclamanții au apreciat că prin plata acestui spor în lunile anterioare, acesta a devenit un drept salarial asupra căruia ministrul nu mai poate dispune, iar actul administrativ încalcă disp.art.15 alin.2 din Constituție, art.164 din Codul Muncii, art.8 alin.1 din Convenția organizației internaționale a muncii privind protecția salariatului, nr.95/1949.
s-a pronunțat în mod constant în sensul că neplata drepturilor salariale constituie o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție.
Reclamanții au mai susținut că schimbarea modalității de plată a salariului eșalonat, fără acordul lor contravine principiilor reglementate de art.161 alin.1 din Codul Muncii.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii întrucât adresa a cărei revocare se solicită nu constituie un act administrativ, ci o măsură stabilită de ordonatorul principal de credite în sarcina celorlalți ordonatori din sistem. Fiind o simplă operațiune de încunoștințare realizată ca urmare a intrării în vigoare a unui act normativ nou -OUG nr.71/2009 și nu o manifestare de voință unilaterală a unității emitente, nu poate face obiectul unei cereri de anulare sau de suspendare întemeiată pe disp, Legii nr.554/2004.
S-a mai invocat faptul că efectele acestei adrese au fost suspendate de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr- și de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-,astfel încât acțiunea este lipsită de interes.
Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate cele două excepții invocate de pârât, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Potrivit art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Adresa nr.76.602/03.07.2009 prin care pârâtul aduce la cunoștința ordonatorilor secundari și terțiari de credite că la data de 10.07.2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, îndeplinește condițiile pentru a fi considerat un act administrativ în sensul dispozițiilor legale sus menționate.
Nu este o simplă operațiune tehnico - materială de încunoștințare a ordonatorilor de credite, ci un act emis în regim de putere publică ce modifică raporturile juridice stabilite între pârât și personalul bugetar reprezentat de judecători și personalul auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești în sensul diminuării drepturilor salariale cuvenite acestora.
Acest act produce, așadar, efecte juridice, în temeiul său fiind dispuse măsurile care au dus efectiv la micșorarea cuantumului drepturilor salariale obținute lunar de către personalul bugetar sus menționat.
Neîntemeiată este și excepția lipsei de interes, având în vedere că interesul ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă.
În speță, folosul practic urmărit de reclamanți prin promovarea prezentei cereri de chemare în judecată, constă în obținerea sumelor reprezentând sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
În condițiile în care reclamanților nu le-a fost plătit acest spor după suspendarea executării adresei de către cele două instanțe menționate de pârât în întâmpinare, nu se poate considera că aceștia nu mai au interes pentru a solicita suspendarea executării respectivei adrese.
Pentru primul termen de judecată reclamanții au fost citați cu mențiunea de a face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dar nu s-au conformat acestei dispoziții, împrejurare în raport de care, Curtea, din oficiu a invocat excepția inadmisibilității pe care urmează să o admită, având în vedere următoarele:
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Textul reglementează procedura prealabilă administrativă ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, fiind obligatorie parcurgerea acestei proceduri anterior sesizării instanței cu o cerere de suspendare a executării întemeiată pe disp. art.14 din Legea nr.554/2004.
Sancțiunea neîndeplinirii procedurii prealabile este inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării, având în vedere și disp. art.109 alin.2 Cod procedură civilă, care stipulează că în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.
Cum reclamanții nu au făcut dovada că au îndeplinit procedura prealabilă prev. de art.7 din Legea nr.554/2004,anterior sesizării instanței, Curtea va admite excepția și va respinge cererea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes invocate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a actului administrativ emis de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților sub nr.76602/03.07.2007, formulată de reclamanții G, -, OG, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Roman, cu sediul în localitatea R,-, județul N, în contradictoriu cu pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B-, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.09.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./4 ex.
02.10.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
