Anulare act administrativ fiscal. Decizia 311/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 311/R/
Ședința publică de la 24 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamanta - -PRIN ADMINISTRATOR, cu sediul în G,-, -iret,.13, jud. G, împotriva sentinței nr.1234/09.05.200, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 aprilie 2008, instanța având nevoie de timp pentru deliberare amânat soluționarea cauzei la data de 5 mai 2008, respectiv 8 mai 2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin sentința nr. 1234 din 09.05.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta - SRL G și a fost obligată reclamanta să plătească 1100 lei cheltuieli de judecată către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați - Secția Comercială, Maritimă și Fluvială și de Contencios Administrativ sub nr. 265/CAF/2006, reclamanta - SRL Gac hemat în judecată pe -Agenția Națională de Administrare Fiscală - G, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea deciziei nr.11/23.01.2006- privind soluționarea contestației formulate de reclamantă, ca fiind nelegală și netemeinică, anularea procesului-verbal de control nr. 2495/25.04.2003 al G și să se constate că nu datorează bugetului de stat sumele precizate (fila 2).
Societatea reclamantă a solicitat anularea deciziei nr.11/23.01.2006, anularea procesului verbal de control nr.2495/25.04.2003, motivând în primul rând că emitentul nu s-a pronunțat asupra neregularităților procedurale în exercitarea activității de control, iar pe fondul cauzei că în mod greșit nu s-au admis ca fiind deductibile fiscal cheltuielile pe care le-a efectuat.
În ceea ce privește impozitul pe profit stabilit suplimentar de organul de control, urmare a neacordării dreptului de deducere la calculul profitului impozabil a cheltuielilor efectuate, susținerile reclamatei sunt nefondate având în vedere dispozițiile art.4 din OUG 217/1999 care modificat și completat nr.OG70/1994 privind impozitul pe profit, art.9 pct.7 din Legea nr.414/2002, privind impozitul pe profit, art.6 alin.2 din Legea nr.82/1991 a contabilității și pct.119 din Regulamentul nr.704/1993 de aplicare a Legii contabilității.
Se reține faptul că societatea nu justificat deductibilitatea TVA sens în care datorează TVA de plată în sumă de 141.926 lei la care se adaugă majorările, dobânzile și penalitățile aferente.
Cu privire la majorările și dobânzile aferente fondului de solidaritate și fondului de învățământ, se constată că reclamanta nu aduce nici un fel de critică.
Majorările de întârziere și dobânzile au fost calculate în baza disp.art.13 din OG11/1996 și art.13 din OG61/2002 care prevăd că pentru diferențele de obligații bugetare accesoriile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței obligației bugetare până la data stingerii acesteia inclusiv.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs societatea reclamantă, cu următoarea motivare:
Cu privire la regularitatea întocmirii documentelor justificative care au stat la baza înregistrării în contabilitate, precizează că expertiza contabilă dispusă și efectuată în prezenta cauză vine și arată că pentru materialele, piesele de schimb, s-au întocmit note de intrare recepție pentru fiecare material și factură în parte, în mod cronologic, în funcție de data intrării în gestiunea recurentei-reclamante materialelor respective.
Astfel, expertiza precizează că documentele de gestiune și cele financiar contabile au fost înregistrate în evidența contabilă cu respectarea prevederilor Legii 82/1991 privind formularele cu regim special nr.425/1998 privind regimul formularelor comune pe economie.
În ceea ce privește cheltuielile cu combustibilii,ulei auto și motorina, organul de control a apreciat faptul că - SRL G nu prezentat facturi fiscale pentru comercializarea uleiurilor minerale potrivit art.32 din nr.OG158/2002.
Cu privire la cheltuielile cu amenajări și reparații garaj auto înregistrate în anul 2002 arată că societatea prestatoare a facturat către recurentă, contravaloarea serviciului prestat, dar aceste lucrări nu au fost înregistrate în contul de imobilizări, întrucât la acea dată terenul respectiv nu se află în proprietate acesteia.
Curtea, analizând actele dosarului constată următoarele:
În cauză s-a dispus și efectuat o expertiză tehnică de specialitate, de care instanța de fond nu a ținut cont,mai mult nu a ținut cont nici măcar de concluziile expertului desemnat din partea DGFP
Concluziile expertizei sunt următoarele:
Obiectivul nr.1 al expertizei a constat în analiza activității societății reclamante în raport cu -:- SRL G: - SRL G: - SRL B din perioada ianuarie 2001 - decembrie 2002.
Acest obiectiv a fost împărțit în trei subcapitole.
La primul subcapitol, expertul a concluzionat că din datele prezentate pe larg în cuprinsul expertizei, rezultă că societatea recurentă, pentru întreținerea mijloacelor de transport s-a aprovizionat cu 10.204 ulei auto de la - SRL B, în valoare de 294.120.000 lei înregistrat în evidența contabilă cu notele de inventar recepție nr.7 și 9 din 10 respectiv 12 septembrie 2002, operate în jurnalul de cumpărături cu nota contabilă nr.5/30.09.2002.
Darea în consum a uleiului aprovizionat s-a făcut în funcție de kilometrii parcurși de fiecare autovehicol în conformitate cu ordinul 2/1983 al: schimbul uleiului efectuându-se după parcurgerea unui număr de 500 Km. Plata uleiului s-a făcut în numerar din casa societății reclamante în funcție de aprovizionarea uleiului auto.
La obiecțiunile formulate de pârâtă, expertul a răspuns că toate facturile supuse expertizării au fost înregistrate în evidența contabilă însoțită de notele de intrare recepție întocmite în conf.cu Ordinul Ministrului de Finanțe nr.423/1998 și a normelor metodologice în O al României nr.391/1998, ordin abrogat prin.nr.1850/2004 al aceluiași minister.
La al doilea subcapitol al obiectivului nr.1 expertul desemnat din oficiu, a răspuns că documentele de gestiune și cele financiar contabile au fost înregistrate în evidența contabilă cu respectarea prevederilor Legii nr.82/1991 (a contabilității), republicată.
La subcapitolul trei, expertul a concluzionat că toate cheltuielile efectuate de societate reclamantă sunt justificate, explicând detaliat acest aspect. Justificată este inclusiv cheltuirea sumei de 2.071.347.461 din carte TVA de 393.556.018 este deductibilă. Totuși pentru că această sumă s-a înregistrat într-un cont greșit se impune stornarea operațiunii contabile inițiale în cont 231 în conf.cu cap.IV art.26 paragraful 12 din 82/1991.
Obiectivul nr.2 al expertizei se referă la stabilirea sumelor datorate bugetului de stat de către societatea reclamantă.
Concluzia expertului este aceea că, în decursul anilor 2001 și 2002, societatea a avut prevederi, iar impozitul pe profit este evident, zero, iar taxa pe valoarea adăugată pe anii 2001 și 2002 este de 784.921.999 lei, atât cât este trecută și în bilanțul societății, încheiat la data de 31.12.2002.
La răspunsul la obiecțiuni expertul a precizat că prevederea societății pe perioada 2000-2002 fost de 3.559.018.795 lei și nu se putea calcula impozit pe profit.
Expertul desemnat de instanță pentru efectuarea expertizei, a răspuns și la obiectivele formulate de expertul recomandat de pârât, în mod detaliat, reluând în discuție obiectivele expertizei.
Astfel fiind, Curtea constată că expertiza a fost efectuată în mod profesionist ținând cont de realitatea faptică din activitatea economică a societății, cu respectarea strictă a normelor legale, în vigoare la data efectuării expertizei.
Pe baza concluziilor expertizei, Curtea constată că societatea reclamantă nu datorează suma de 350.937.000 lei, reprezentând impozit pe profit și nici taxele, majorările, dobânzile penalitățile, calculate de organele de control.
În concluzie, având în vedere cele mai sus expuse: ținând cont de faptul că instanța de fond a dat o interpretare eronată probelor dosarului, în special expertizei tehnice - urmează ca în baza art.312 pr.civ. să fie admis recursul societății reclamante: să fie modificată sentința nr. 1234/21007 a Tribunalului Galați, și în rejudecare să fie admisă acțiunea cu consecințele anulării deciziei nr.11/2006 a DGFP G și a procesului verbal nr.2495/2003 al DGFP G și să exonereze pe reclamantă de la plata sumelor stabilite prin aceste acte administrative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamanta - -PRIN ADMINISTRATOR, cu sediul în G,-, -iret,.13, jud. G, împotriva sentinței nr.1234/09.05.200, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică sentința nr.1234/2007 a Tribunalului Galați, în tot, în sensul că admite acțiunea și dispune anularea deciziei nr.11/2006 a G și a procesului verbal și exonerează reclamanta de la plata sumelor stabilite prin aceste acte.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./04.07.2008
Tehnored./2ex./07.07.2008
Fond -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
