Anulare act administrativ fiscal. Decizia 317/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 317
Ședința publică de la 14 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, împotriva sentinței numărul 2988 din data de 09 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic, pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G și reprezentant, pentru intimata reclamantă - SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
Reprezentant, pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului, ca netemeinic și nelegal, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar.
CURT E
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea formulată la data de 06.04.2007, reclamanta -""SRL Mas olicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta DGFP G să se dispună anularea deciziei nr.25 din 16.03.2007, emisă de aceasta, precum și a deciziei de impunere nr.15 din 19 ianuarie 2007, emisă de ANAF-DGFP
În motivarea cererii s-a arătat că în data de 24.01.2007 a primit de la pârâtă decizia și raportul de inspecție fiscală, ocazie cu care a constatat că măsura de impunere cu sumele ce fac obiectul prezentei contestații este nelegală.
A susținut reclamanta că organul de control a dispus reținerea sumei de 32.417 RON, reprezentând TVA de plată însoțită de majorări de întârziere, fără să existe temei legal, care să reglementeze impunerea la plată a unor activități ce sunt scutite de lege și cărora le sunt aplicabile prevederile măsurilor de simplificare prev.deart.160 alin.2 lit.a Cod fiscal.
S-a arătat că organul de control și-a întemeiat măsura confiscării acestei sume pe dispozițiile Legii 571/2003, întrucât la data întocmirii raportului de control fiscal și a deciziei atacate, această lege era modificată prin Legea 343/2006.
S-a mai arătat că, organele de control au apreciat că reclamanta a colectat TVA și că aceasta trebuia reținută ca fiind colectată ilegal în condițiile în care activitatea prestată de reclamantă este scutită de plata TVA.
Pârâta DGFP Gad epus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr.2988 din 09 octombrie 2007, Tribunalul Gorja admis acțiunea reclamantei -""SRL M, a anulat decizia nr.25 din 16.03.2007, emisă de Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP G și decizia de impunere fiscală nr.15 din 19.01.2007, emisă de DGFP
S-a constatat că reclamanta are obligație bugetară de 12.262 lei, compusă din 10.024 lei TVA de plată și 2238 lei, majorări de întârziere.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit expertizei efectuate în cauză toate livrările reclamantei au fost facturate către - SA Tg.J, care este plătitoare de TVA și în această situație nu trebuie să colecteze TVA. S-a mai reținut că facturile emise de reclamantă pentru deșeuri feroase nu conțin taxă pe valoare adăugată și chiar în situația în care s-ar fi declarat în termen plătitoare de TVA-01.12.2005, oricum la facturile de deșeuri feroase nu s-ar fi colectat TVA.
Pentru restul veniturilor înregistrate de reclamantă în perioada decembrie2005-iunie 2006 în sumă de 52765 lei, aceasta are obligația să colecteze și să achite TVA-ul aferent în sumă de 10.024 lei către bugetul consolidat al statului, cu majorările de întârziere aferente, în conformitate cu Normele metodologice de aplicare a art.152 Cod fiscal, ca sancțiune pentru neînregistrarea în termen ca plătitor de TVA.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP G, considerând-o netemeinică și nelegală.
A invocat că instanța de fond și-a întemeiat acțiunea pe concluziile subiective ale raportului de expertiză, fără a motiva înlăturarea apărărilor bazate pe texte de lege.
A susținut că în urma controlului efectuat, s-a constatat că reclamanta a depășit plafonul de scutire de 200.000 lei prevăzut de art.152 alin.1 Cod fiscal și conform art.153 alin.3 Cod fiscal avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de TVA în termen de 10 zile de la data constatării depășirii, începând cu 01.12.2005.
A precizat recurenta că societatea intimată nu a respectat dispozițiile sus menționate, înregistrarea la organul fiscal realizându-se abia începând cu data de 01.07.2006, situație ce atrage aplicabilitatea pct.56 alin.4 lit.b din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, respectiv obligația de plată la buget a TVA, pe care urma să o colecteze pe perioada care a curs între data când aveau obligația să se înregistreze ca plătitor TVA și data când înregistrarea a devenit efectivă.
A arătat recurenta că apărarea societății intimate potrivit căreia nerespectarea termenului pentru înregistrarea ca plătitor TVA se sancționează contravențional, nu poate fi reținută întrucât legiuitorul prevede această sancțiune doar pentru nedepunerea la organul fiscal a declarației de înregistrare ca plătitor TVA, în calculul TVA este reglementat de legislația menționată.
Intimata reclamantă -" SRL Mad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, întrucât pe fila 3 sentinței se regăsesc toate dispozițiile legale avute în vedere, iar situația de fapt prezentată de recurentă nu corespunde realității, deoarece veniturile încasate nu conțin TVA și deci calculând - conform susținerilor acesteia - ar rezulta un TVA de plată zero.
Astfel, potrivit art.160 alin.3 Cod fiscal, activitatea pe care a desfășurat-o -aceea de colectare a deșeurilor este scutită de plata TVA, nu se colectează și nu se facturează, deoarece facturarea se face și fără să înscrie taxa aferentă.
A susținut că în raport de aceste aspecte, organul fiscal ar fi trebuit să rețină TVA zero, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile punctului 56 alin.4 lit.b din HG nr.44/2004 pentru aplicarea art.152 Cod fiscal.
Recursul este fondat.
Regimul special de scutire prevăzut de art.152 Cod fiscal este aplicabil persoanelor impozabile, care în anumite situații și cu respectarea unor condiții sunt scutite de TVA.
Conform acestor dispoziții, sunt beneficiarii acestui regim persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată este inferioară plafonului de scutire de 200.000 RON, precum și persoanele impozabile nou înființate care la momentul începerii - activității economice declară o cifră de afaceri anuală - estimată sub plafonul de scutire și nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxare.
Persoanele impozabile scutite de plata TVA, ca urmare a aplicării regimului special nu au dreptul de deducere conform art.145 Cod fiscal și nici nu pot înscrie taxa pe facturile lor.
Aliniatul 3 al articolului sus menționat prevede obligația persoanei impozabile ce a beneficiat de regimul special de scutire de a solicita - dacă plafonul de scutire este depășit în cursul unui an fiscal (1 ianuarie - 31 decembrie), în termen de 10 zile de la data constatării depășirii, înregistrarea de plătitor TVA în regim normal.
În cazul persoanei impozabile care a depășit plafonul de scutire, dar care nu a solicitat înregistrarea ca plătitor de TVA în regim normal, conform pct.56 alin.4 lit.b din HG nr.44/2004, organul fiscal va solicita plata la buget a TVA pe care persoana impozabilă ar fi avut obligația să o colecteze pe perioada scursă între data la care avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor TVA în regim normal și data la care înregistrarea a devenit efectivă.
În speță, intimata reclamantă a beneficiat de regimul special de scutire de TVA, în limita plafonului prevăzut de art.152 Cod fiscal, însă la 31 octombrie 2005 depășind acest plafon avea obligația în termen de 10 zile de la data constatării depășirii să solicite înregistrarea ca plătitor TVA în regim normal.
Data depășirii - conform art.152 alin.3 teza a 5-a - este considerată sfârșitul lunii calendaristice în care a avut loc depășirea de plafon.
Este cert că intimata reclamantă, deși a depășit limita de plafon pentru care a beneficiat de scutire TVA, nu a respectat termenul prevăzut de art.152 alin.3 Cod fiscal, în condițiile în care s-a înregistrat ca plătitor TVA, începând cu 01.07.2006, situație în care datorează, conform pct.56 alin.4 lit.b din HG 44/2004, TVA pe care trebuia să-l colecteze pe perioada scursă de la data când trebuia să se înregistreze ca plătitor TVA și data când s-a făcut efectiv această înregistrare.
Susținerea intimatei reclamante că în cazul său aceste dispoziții nu sunt aplicabile, în condițiile în care activitatea pe care o desfășoară este scutită de plata TVA, iar veniturile încasate nu conțin TVA, nu poate fi primită.
Aceasta deoarece dispozițiile art.152 alin.4 Cod fiscal prevăd expres că după depășirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot solicita (și în consecință nu mai pot beneficia) de aplicarea regimului special, iar faptul că facturarea s-a făcut în continuare fără să se scrie taxa aferentă, nu produce consecințe juridice, atâta timp cât avea obligația să se înregistreze ca plătitor de TVA și implicit obligația să colecteze taxa pentru activitatea de colectare a deșeurilor, efectuată în perioada mai sus arătată.
Reținerea de către expertul contabil și respectiv de către instanța de fond a dispozițiilor art.160 alin.1 și 2 Cod fiscal, respectiv faptul că facturile au fost emise de un plătitor de TVA ( SA) și că pentru aceste livrări - se aplică măsurile simplificate de autolichidare a taxei este greșită, prin dispozițiile invocate nu se pot înlătura obligațiile societățile reclamante de a se înregistra ca plătitor de TVA în termen și respectiv de a colecta TVA, obligații impuse de regimul normal de plată a TVA.
Față de cele expuse, se constată că hotărârea tribunalului este nelegală și pe cale de consecință se va admite recursul, se va modifica sentința atacată, în sensul că se va respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, împotriva sentinței numărul 2988 din data de 09 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red,jud.-
LF/ 3 ex/06.03.2008
Jud.fond:
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu
