Anulare act administrativ fiscal. Decizia 3212/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3212
Ședința publică de la 01 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. S, împotriva sentinței nr. 917 din data de 09 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - P D SA și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. S, intimata reclamantă - P D SA și intimata pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 917 din 9.03.2009 Tribunalul Mehedinția respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
A admis acțiunea formulată de reclamantul - Transport Public D SA, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice
A obligat pârâta să dispună restituirea către reclamantă a sumei de 3693,62 lei reprezentând taxă specială achitată conform ordinului de plată nr. 315/9.05.2007.
A obligat pârâta la 1004,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art.7 al.1 din Legea nr.554/2004 este neîntemeiată, și va fi respinsă având în vedere că reclamantul a făcut dovada că a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie reglementată de Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ solicitând restituirea taxei prin cererea înregistrată sub nr. 23105/25.11.2008.
Reclamantul a achitat această taxă specială pentru a i se permite operațiunea tehnică de primă înmatriculare în România a autovehiculului, second- hand, pe care l-a achiziționat în 28.09.2006 din Germania, stat membru al Uniunii Europene.
Plata taxei a fost făcută în temeiul unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Ordinul nr.418/2007 - Anexa 1 și care este afișată public, în format electronic.
În aceste condiții organul fiscal care încasează taxa specială nu emite anterior un act administrativ fiscal în înțelesul Legii contenciosului administrativ și Codului d e procedură fiscală, însăși obligația de plată a acesteia și condiționarea înmatriculării de dovada achitării acesteia echivalând cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material.
A susține că în lipsa unui titlu de creanță cu suport material reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea taxei speciale de primă înmatriculare în România a autoturismelor ar echivala cu negarea dreptului acestuia de a avea liber acces la justiție, ceea ce contravine art.21 alin.1 din Constituția României.
Prin adresele înregistrate sub nr. 23125/27.11.2008 și nr. 25290/06.01.2009 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice DTSa comunicat reclamantului răspunsul său la cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare plătită în temeiul Codului fiscal pentru înmatricularea unui autovehicul second-hand, astfel că acestea nu sunt acte administrative în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Pe fond s-a reținut că reclamantul a achitat taxa specială reglementată de art.2411Cod Fiscal, introdusă prin Legea nr.343/17 iulie 2006, modificată prin OUG nr.110/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr.372/2007 în sumă de 12.906,70 lei pentru prima înmatriculare în România a autovehiculului, second- hand, marca Mercedes -Benz, pe care l-a achiziționat în 28.09.2006 din Germania, stat membru al Uniunii Europene, la Administrația Finanțelor Publice DTS cu ordinul de plată nr. 828/19.11.2007.
Cererea reclamantului de restituire a taxei speciale reglementată de art. art.2411Cod Fiscal este întemeiată pentru următoarele motive:
La 1 ianuarie 2007 România a devenit stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
4 din același articol prevede că Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
A rezultat, așadar, că dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene fac parte din dreptul intern al României, și în consecință reclamantul se poate adresa instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național, contrare Tratatului.
Potrivit art.2141- 2143din Codul Fiscal astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006, cu modificările ulterioare, și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitare ori din alte state.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Obiectivul acestei reglementări comunitare îl constituie asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre ( cauza Weigel - 2004).
A rezultat, așadar, că scopul acestei reglementări este acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Or, în România nu se percepe taxă specială la reînmatriculare pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în alte state membre ale Uniunii Europene și reînmatriculate în România.
Față de cele expuse, s-a constat că în speță sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, acestea având prioritate față de dreptul național potrivit art.148 alin.2 din Constituția României. În consecință, taxa specială achitată de reclamant pentru înmatricularea în România a autoturismului, second - hand, achiziționat din Germania, a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea prevederilor art.90 paragraf I din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene și a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, potrivit căruia de la data aderării dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratat și prin actul de aderare.
Nu s-a putut dispune restituirea doar a diferenței dintre taxa specială încasată anterior pe baza unei norme de legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul OUG nr.50/1998 act normativ în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008 întrucât aceasta ar însemna aplicarea acestui act normativ și pentru trecut, ceea ce contravine principiului neretroactivității legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. S, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs s-a arătat că nu s-a emis actul administrativ fiscal în forma reglementată de art.88 alin.1 lit. a și c din Codul d e procedură fiscală republicat și că nu s-a respectat procedura prevăzută de art. 205 Cod pr.fiscală, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
Pe fondul cauzei, s-a precizat că art.2141Cod fiscal se aplică fără nici o discriminare tuturor autoturismelor importate, atât din statele membre cât și cele nemembre ale Comunității Europene.
S-a mai arătat că în temeiul art.13 din Codul d e procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege, iar taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.2141Cod fiscal este reglementată în lege așa încât judecătorul nu poate să înlăture obligativitatea plății acesteia.
A precizat recurenta că era necesară instituirea unei astfel de taxe pentru evitarea importării în România a unor autoturisme cu grad ridicat de poluare.
În același timp, recurenta a considerat că legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebui obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și mijloacele.
Recurenta a mai susținut că taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența acestora.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, aceasta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 3693,62 lei, cu ordinul de plată nr. 315 din data de 9.05.2007.
Reclamanta s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Dr. Tr. solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr. 25177 din data de 6.01.2009 Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. a răspuns reclamantei, în sensul că cererea nu poate fi soluționată favorabil întrucât 571/2003 privind codul fiscal nu prevede restituirea taxei de primă înmatriculare.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamant a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamanta a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a DGFP M, de asemenea s-a reținut în mod legal că, pentru administrarea impozitelor, taxelor și altor contribuții, competența revine, atât organelor fiscale județene, cât și celor locale, pe raza cărora se află domiciliul contribuabilului.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului. Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr.civilă, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. S, împotriva sentinței nr. 917 din data de 09 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - P D SA și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red. Jud. SL
Ex.2//08.07.2009
Jud. fond A
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
