Contestație la executare. Decizia 3210/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3210
Ședința publică de la 01 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice C, împotriva sentinței nr. 659 din data de 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta.
La apelul nominal făcut s-au prezentat consilier juridic pentru recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice C și avocat pentru intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, învederându-se că intimata reclamantă a depus întâmpinare.
Se comunică întâmpinarea depusă reprezentantului recurentelor pârâte.
Consilier juridic pentru recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice C nu solicită termen pentru observarea întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru recurentele pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice C solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Avocat pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 659 din data de 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins excepția inadmisibilității invocată de către pârât.
S-a admis acțiunea precizată privind pe reclamanta - în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
S-a anulat decizia nr. 86/10.06.2008, emisă de către pârâta D, și a fost obligată pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată de către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond în ceea ce privește excepția inadmisibilității invocate de către pârât, a reținut că aceasta nu este întemeiată, dat fiind că, la termenul de judecată din data de 25.03.2009, reclamanta, prin apărător, a precizat obiectul acțiunii, solicitând anularea deciziei nr. 86/10.06.2008, emisă de către pârâta D, și obligarea pârâtei să soluționeze pe fond contestația formulată de către reclamantă, motivând că reclamanta a expus motivele în fapt și consideră că o motivare greșită în drept nu atrage inadmisibilitatea cererii.
Analizând cauza dedusă judecății și întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 86/10.06.2008, emisă de către DGFP D, a fost respinsă ca nemotivată contestația formulată de către contestatoarea, arătându-se că reclamanta nu a motivat contestația împotriva actului prin care s-au stabilit și s-au individualizat creanțele fiscale, respectiv împotriva Deciziei de impunere nr. 18384/04.02.2008, care constituie titlu de creanță, conform art. 110 alin. 3 din OG 92/2003, nerezultând sumele contestate și motivele de drept pe care își întemeiază contestația.
S-a mai reținut că la data de 20.02.2008, reclamanta a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală și deciziei de impunere nr. 18384/04.02.2008, emise de către pârâtă, contestație înregistrată sub nr. -, iar ulterior a anexat contestației listă cu argumentele aduse, cerere înregistrată sub nr. 26561/27.02.2008.
S-a constat, astfel, că reclamanta a expus în cuprinsul contestației formulate motivele de contestare a actelor administrativ-fiscale, fiind aduse critici cu privire la modalitatea de calcul folosită pentru stabilirea impozitelor și cu privire la anumite sume calculate ca fiind obligații fiscale suplimentare.
În acest context s-a reținut ca excesivă interpretarea pârâtei conform căreia neindicarea motivelor în drept și a sumelor exacte contestate ar duce la respingerea ca nemotivată a contestației formulate de către reclamantă, potrivit dispozițiilor pct. 12.1 lit. b) din Instrucțiunile pentru aplicarea art. 216 al OG 92/2003, aprobate prin Ordinul nr. 519/2005.
Deși nimănui nu-i este îngăduit să nu cunoască legea, este contrar principiului liberului acces la justiție, respingerea unei contestații formulate de către o persoană pentru simplul motiv că nu a indicat temeiul de drept sau sumele exacte contestate, de vreme ce se pot identifica în cuprinsul contestației formulate aceste sume ce pot fi astfel determinate, iar motivele pot fi încadrate în drept; aceste aspecte având aplicabilitate inclusiv în faza procedurii administrative.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta DGFP D în nume propriu și pentru a mun. C în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat în ceea ce privește starea de fapt că, prin decizia de impunere nr. 18384/04.02.2008, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 18383/04.02.2008, organele de inspecție fiscală ale C au stabilit că reclamanta datorează obligații fiscale suplimentare în sumă de 7.109 lei, reprezentând diferența de impozit pe venitul net anual stabilit suplimentar, aferent anilor 2003-2006 și 6.767 lei, majorări de întârziere.
Împotriva actelor administrative petenta a formulat contestație, iar prin decizia nr. 86/10.06.2008 Serviciul de Soluționare Contestații din cadrul DGFP Dar espins contestația ca nemotivată. Procedând astfel, organul de soluționare a contestațiilor nu a analizat în nici un fel, pe fond criticile formulate de către petentă împotriva sumelor stabilite prin actele administrative mai sus menționate.
Așa cum rezultă din decizia nr. 86/2008, prin adresa nr. 26561/07.04.2008 DGFP Das olicitat petentei să precizeze actele de impunere, cuantumul sumei contestate, motivele de fapt si de drept precum si dovezile pe care se întemeiază contestația, în caz contrar aceasta urmând a fi respinsă ca nemotivată.
Cu toate acestea, prin răspunsul înregistrat sub nr. -/14.04.2008, contestatoarea nu indica nici un temei de drept în susținerea contestației și nu precizează care sume cuprinse în decizia de impunere sunt apreciate ca fiind nelegale. De asemenea, nu demonstrează că, legal, cheltuielile la care se face referire în și decizie sunt deductibile, că au la baza documente legale, sau că impozitele ar fi fost stabilite fără respectarea Codului d e procedură fiscală.
În drept, s-au invocat art. 206 alin. 1 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală care precizează ce elemente trebuie să cuprindă contestația precum și 519/2005 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală arată că:
"2.4. Organul de soluționare competent nu se poate substitui contestatorului cu privire la motivele de fapt și de drept pentru care a contestat actul administrativ fiscal respectiv.
2.5. În exercitarea rolului activ, organul de soluționare va solicita contestatorului, pe bază de scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prezentarea, în termen de cinci zile de la data comunicării acesteia, a motivelor de fapt și de drept, sub sancțiunea respingerii contestației ca nemotivată.(.)
72.7. Contestația poate fi respinsă ca: b) nemotivată, în situația în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt și de drept în susținerea contestației sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluționării;".
Deoarece prin răspunsul la adresa DGFP D petenta nu a înțeles să își motiveze în drept contestația, nefiind indicat nici măcar un text de lege în susținerea motivelor de fapt invocate în cerere, și nefiind individualizată nici măcar o sumă pretins a fi fost stabilită în mod eronat de către organul de control, prin decizia nr. 86/10.06.2008 Serviciul de Soluționare Contestații din cadrul DGFP Dar espins contestația ca nemotivată.
Nici prin precizarea formulată în fața instanței de fond reclamanta nu înțelege să indice care este articolul de lege presupus a fi fost încălcat de către DGFP D la emiterea deciziei contestate, la fel cum nici instanța de fond nu înțelege să arate care este temeiul de drept în baza căruia ar trebui încadrată juridic plângerea prealabilă și determinată suma care o nemulțumește pe petentă.
Astfel, interpretarea dată de către instanța de fond prezentei spețe excede legii, respectiv articolului 206 din Codul d e procedură fiscală.
De asemenea, s-a susținut că prin posibilitatea de care a beneficiat reclamanta, de a contesta actele administrative, este dovedit faptul că nu este încălcat principiul liberului acces la justiție, cu mențiunea ca plângerea trebuie să îndeplinească anumite condiții de admisibilitate.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
La data de 24.06.2009 intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele considerente:
S-a susținut că reclamanta a formulat în data de 20.08.2008 contestație împotriva raportului de inspecție fiscală și deciziei de impunere nr. 18384/2008, în cuprinsul contestației arătând argumentele sale privind baza de impozitare, respectiv neluarea în calcul a unor cheltuieli efectuate de către Cabinetul Medical și implicit, stabilirea unei baze greșite de impozitare ce a condus la calcularea de obligații fiscale suplimentare.
În această situație, în faza procedurii administrative prealabile, organul ierarhic superior putea face verificări de fapt asupra modului de calcul al inspectorului fiscal.
Argumentația reluată și în expunerea motivelor de recurs încalcă însă principiul liberului acces la justiție, susținând aplicarea unei sancțiuni datorită formalizării excesive a cererii de chemare în judecată, în condițiile în care cererea expune pe larg motivele de fapt ce o determină pe persoana ce se consideră neîndreptățită să se adreseze instanței.
S-a arătat și că inclusiv în procedura civilă, instituția recursului, se prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs raportat la cazurile prevăzute de art. 304, nu conduce la nulitatea cererii, atâta timp cât din motivarea în fapt se poate deduce o posibilă încadrare în unul din cazurile prevăzute limitativ de legiuitor.
Și cazul de față, din cuprinsul contestației, din motivarea în fapt putându-se analiza temeinicia sau netemeinicia cererii reclamantei.
Sub pretextul unui formalism excesiv, s-ar ajunge practic la neanalizarea fondului contestației, ceea ce echivalează cu o denegare de dreptate, în sensul prevăzut de legiuitor în dispozițiile art. 3 civ.
Ori în situația în care instanța de judecată este ținută să analizeze pe fond o pricină, cu atât mai mult un organ administrativ jurisdicțional, sesizat prin procedura plângerii administrative trebuie să o facă.
Analizându-se motivele de recurs și apărările formulate în cauză se constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Din contestația formulată de reclamantă la organul administrativ-fiscal la data de 20.02.2008 (fila 17 dosar fond) coroborată cu argumentele aduse în susținerea contestației și înregistrate la a mun. C sub nr. 2656/27 febr. 2008 (fila 18 dosar fond) și răspunsul petentei la adresa nr. 18384/04.02.2008 a DGFP D prin care se arată din nou argumentele petentei la contestația formulată de aceasta (fila 23 dosar fond) rezultă cu claritate obiectul contestației petentei respectiv impozitul pe venitul net anual stabilit suplimentar prin decizia de impunere nr. 18383/04.02.2008 pentru anii 2003, 2004 și 2006 precum și majorările de întârziere stabilite la aceste obligații fiscale.
De asemenea din contestația și argumentele aduse ulterior la aceasta rezultă că petenta consideră că în mod greșit s-au stabilit ca nedeductibile fiscal anumite cheltuieli (cu abonamentul pentru un telefon mobil, cu ratele creditului pentru achiziționarea unui autoturism, cu achiziționări de mijloace fixe pentru anul 2003, pentru anul 2004 din nou cheltuielile cu ratele creditului pentru achiziționarea autoturismului și pentru anul 2006 cheltuieli cu achiziționări de mijloace fixe, cheltuieli cu ratele creditului pentru achiziționarea autoturismului și cheltuieli cu materiale de construcție) reținute astfel prin raportul de inspecție fiscală ce a stat la baza deciziei de impunere nr. 18383/04.02.2008.
În raport de argumentele prezentate de petentă în procedura administrativă, așa cum s-a arătat mai sus rezultă cu claritate obiectul contestației dar și motivele sale, respectiv faptul că în mod eronat s-au considerat de către organele fiscale ca nedeductibile fiscal cheltuielile mai sus prezentate și care au dus la stabilirea unui impozit pe venitul net anual suplimentar pentru anii 2003, 2004 și 2006.
În această situație, chiar dacă nu este prezentat expres motivarea în drept a contestației este implicită și constă în dispozițiile Codului fiscal ce stabilesc categoriile de cheltuieli ce sunt deductibile fiscal.
Astfel, nu poate fi reținută argumentarea recurentei în sensul că petenta în procedura administrativă nu a precizat obiectul și motivele contestației sale în speță nesolicitându-se organului administrativ-fiscal să se substituie contestatoarei cu privire la motivele de fapt și de drept pentru care a contestat actul administrativ fiscal ci doar să sintetizeze și să rețină argumentele formulate de petentă prin contestația formulată așa cum a fost precizată.
În raport de cele mai sus reținute se constată că soluția instanței de fond este temeinică și legală și ca urmare, potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice C, împotriva sentinței nr. 659 din data de 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta.
Irevocabilă.
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red. jud.
2 ex. 06 Iulie 2009
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
