Anulare act administrativ fiscal. Decizia 322/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 322/CA/2009
Ședința publică de la 11 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta C și de pârâta CAMERA NOTARILOR PUBLICI AIî mpotriva sentinței civile nr.593/CA/7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Se constată că s-au depus la dosar Hotărârea nr.8/06.02.1999 prin care s-au aprobat Normele cu privire la asocierea notarilor publici, precum și aceste Norme și precizări din partea reclamantei recurente.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 04.03.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.593/CA/7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta C în contradictoriu cu pârâta CAMERA NOTARILOR PUBLICI A I și intervenientul și ca urmare a fost anulată Decizia nr.121/10.12.2007 emisă de pârâtă și totodată obligată pârâta să emită o decizie de asociere a notarului public cu notarul public C,
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reclamantei referitor la plata daunelor cominatorii.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că prin Decizia nr.121/2007, pârâta Camera Notarilor Publici A i-a îngrădit reclamantei dreptul de a-și exercita profesia de notar potrivit dispozițiilor art.41 alin.1 și art.52 din Constituția României și art.19 din Legea nr.36/2005, precum și a Normelor cu privire la asocierea notarilor publici aprobate prin Hotărârea nr.8/6.02.19999 emisă de Consiliul Uniunii Notarilor Publici.
Actul administrativ atacat se întemeiază pe motive exclusiv de oportunitate a organizării serviciilor publice notariale în localitatea M, fără a conține dispozițiile legale care nu sunt îndeplinite pentru realizarea asocierii, însă aceste motive de oportunitate nu sunt justificate, având în vedere că reclamanta nu poate desfășura activitate pe perioada concediului postnatal.
Prima instanță a mai reținut că decizia atacată contravine și dispozițiilor art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și art.1 lit.b din Convenția Organizației Internaționale a nr.111/26.11.1968 privind discriminarea în domeniul forței de muncă și exercitării profesiei.
În ce privește cererea de obligare la plata daunelor cominatorii, prima instanță a reținut că se impune a fi respinsă, întrucât pe de o parte reclamanta a renunțat la judecată în contradictoriu cu Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, iar pe de altă parte, prin dispozițiile art.24 și 25 din Legea nr.554/2004 se prevede o procedură specială pentru punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești pronunțate de către instanțele de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta C și pârâta Camera Notarilor Publici A
Prin recursul său, reclamanta solicită modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtei la plata daunelor cominatorii în sumă de 500 lei/zi de întârziere, după expirarea termenului de 30 zile calculat de la data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea efectivă a obligației.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii este întemeiată, având în vedere prevederile art.24 (2) din Legea nr.554/2004, astfel că interesul procesual al reclamantei este determinat de faptul evitării pornirii unei noi acțiuni în situația nerespectării de către pârâtă a obligației de emitere a deciziei de asociere.
În drept invocă prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recursul a fost timbrat cu 2 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de avocatul său, a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Intervenientul prin concluziile expuse de către avocatul său a cerut admiterea recursului reclamantei.
Prin recursul său, pârâta solicită modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii și a cererii de intervenție și ca urmare obligarea reclamantei și intervenientului la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât prin decizia atacată nu i-au fost încălcate reclamantei nici un fel de drepturi și libertăți, aceasta și-a ales în mod liber profesia și locul de muncă, astfel că este datoare să respecte legea care reglementează activitatea notarială și să accepte regulile impuse de aceasta, având în vedere că activitatea notarială este un serviciu public organizat în baza unei legi speciale, astfel că acordarea avizului de asociere este o prerogativă și nu o obligație a Colegiului director, lăsând la aprecierea acestuia necesitatea și oportunitatea luării acestei măsuri.
Pârâta argumentează refuzul avizării favorabile pentru motive de oportunitate justificate de necesitatea creării și funcționării permanente a unui birou notarial în localitatea M, care să deservească și alte localități din circumscripția Judecătoriei S, apreciind neutilă și neoportună aprobarea asocierii celor doi notari, întrucât aceasta ar presupune încetarea activității reclamantei la sediul din M și desfășurarea acestei activități în municipiul Sibiu, unde nu este nevoie imediată de creșterea numărului de notari publici, rațiunea legii de a lăsa la aprecierea Colegiului director al Camerei Notarilor aprobarea asocierii fiind tocmai aceea de a da în atribuțiile acestui organ propunerea de stabilire a numărului de notari publici în circumscripțiile teritoriale, precum și coordonarea și controlul dinamicii ocupării și vacantării posturilor în circumstanțele date de criteriile menționate în art.2 din Regulament.
Pârâta mai arată că, în mod nelegal prima instanță a examinat condițiile de legalitate a deciziei contestate, raportându-se la timpul prezent și nu la data emiterii actului, reținând că reclamanta se află în concediu postnatal și ca urmare situația invocată privind necesitatea funcționării permanente a biroului notarial la M nu mai subzistă, astfel că urmând acest raționament ar trebui să se constate că în această situație nici reclamanta nu a suferit nici o vătămare pentru că oricum aflându-se în concediu postnatal, în prezent nu poate desfășura activitate notarială nici la noul sediu ales ca urmare a asocierii, însă vătămarea la care se referă art.1 din Legea nr.554/2004 trebuie să fie actuală și nu viitoare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta mai arată că reclamanta nu a făcut nici o dovadă a faptului că prin decizia adoptată s-ar fi comis un abuz de putere, iar instanța nu a înlăturat probele propuse în apărare privind necesitatea funcționării permanente a unui birou notarial în localitatea M, luând doar în considerare situația nou creată ca urmare a concediului postnatal al reclamantei inexistent la data emiterii deciziei, situația lipsei temporare nefiind identică celei a schimbării efective a sediului ca urmare a asocierii.
De asemenea, mai arată pârâta, instanța de fond a reținut fără temei și fără nici o argumentare că prin decizia adoptată reclamanta a fost supusă unei discriminări în domeniul exercitării profesiei, de principiu discriminarea putând fi constatată doar raportând soluția adoptată la situații identice, fapt ce în speță nu s-a demonstrat.
În drept invocă prevederile art.304 pct.9 și art.312 alin.3 teza I Cod pr.civilă.
Recursul pârâtei a fost timbrat legal cu 2 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Reclamanta și intervenientul intimat prin întâmpinările depuse la dosar și concluziile orale expuse de mandatarii lor au solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefundat.
Examinând recursul reclamantei în raport cu motivele invocate și prevederile art.18 alin.3, art.24 și 25 din Legea nr.554/2004, instanța constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit dispozițiilor art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004, în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamanta a solicitat acest lucru.
În speță, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii în sumă de 500 lei/zi de întârziere după expirarea termenului de 30 zile, cerere care nu se încadrează în dispozițiile art.18 din Legea nr.554/2004.
Sancțiunea și daunele prevăzute de art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 se aplică, respectiv se acordă de către instanța de executare la cererea reclamantului conform prevederilor art.25 alin.1 din aceeași lege, hotărârea fiind luată de instanță în Camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților.
Așa fiind, în cauză nu este îndeplinit motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și ca urmare recursul reclamantei se impune a fi respins ca nefondat.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate, actele dosarului și prevederile Legii nr.36/1995, Regulamentul de aplicare a acesteia și Normele aprobate prin Hotărârea nr.8/1999 a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit dispozițiilor art.14 din Legea nr.36/1995 republicată, activitatea notarilor publici se desfășoară în cadrul unui birou, în care pot funcționa unul sau mai mulți notari publici asociați, cu personalul auxiliar corespunzător, iar potrivit art.44 din Statutul Uniunii Naționale a Notarilor din România, notarul public își exercită funcția în cadrul unui birou individual, prin asociere sau în societăți civile profesionale.
Prin Hotărârea nr.8/06.02.1999 adoptată de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor emisă în temeiul prevederilor art.14 din Legea notarilor publici și art.19 alin.3 și art.44 din Statutul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, au fost aprobate Normele cu privire la asocierea notarilor publici.
În aceste norme se prevede că notarii publici se pot asocia printr-un contract de asociere simplă sau printr-un contract mai complex de societate civilă, în ambele cazuri fără ca asocierea sau societatea civilă să aibă personalitate juridică, obiectul asocierii fiind exercitarea profesiei de notar public într-un sediu comun, fără personalitate juridică proprie.
În Capitolul A din Hotărârea nr.8/1999 sunt prevăzute condițiile de fond pentru asocierea notarilor publici, la pct.7 fiind înscrisă prevederea potrivit căreia asocierea între notarii publici din circumscripții judecătorești diferite se face numai în baza Ordinului Ministrului Justiției la propunerea Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici, pentru schimbarea sediului notarului public asociat la biroul notarial care constituie sediul comun.
Colegiul director al Camerei Notarilor Publici are atribuțiunea de avizare a cererilor notarilor publici de schimbare a sediilor birourilor lor în cadrul aceleiași circumscripții și face recomandări Consiliului Uniunii de avizare a cererilor de schimbare a sediilor în circumscripția altei judecătorii, atribuție prevăzută de art.38 lit.h din Statutul
În cauză, instanța de fond a constatat că este vorba de dreptul de asociere atât în sensul general constituțional, cât și cu aplicabilitate la asocierea în vederea exercitării unei activități sau desfășurării unei profesii, drept reglementat de art.41 și 45 din Constituția României, cât și în legislația care reglementează activitatea notarilor.
Cum dreptul de asociere al notarilor publici este un drept legal și actual, iar din actele dosarului rezultă că reclamanta îndeplinește condițiile de asociere prevăzute de Hotărârea nr.8/06.02.1999 a Consiliului, în mod corect prima instanță a constatat în temeiul art.2 alin.1 lit.o din Legea nr.554/2004 că refuzul pârâtei de a aviza favorabil asocierea nu este justificat, eliberarea acestui aviz fiind o obligație statutară și regulamentară a Colegiului director.
Față de prevederile legale în vigoare, Colegiul director nu are în această materie și atribuțiunea de apreciere asupra necesității și oportunității luării măsurii asocierii a doi sau mai mulți notari publici, această asociere se bazează în exclusivitate pe manifestarea acordului de voință comun al acestora, în urma căruia ia naștere asocierea simplă sau o societate civilă, cărora le sunt aplicabile dispozițiile art.1491 - 1530 cod civil și Normele stabilite prin Hotărârea nr.8/06.02.19999 a Consiliului, astfel că cererea de asociere a notarilor nu poate fi supusă controlului pe motiv de necesitate și oportunitate, în caz contrar s-ar încălca libertatea voinței și dreptului de asociere prevăzut de lege.
În ce privește eliberarea avizului de către Colegiul director al Camerei Notarilor Publici, această obligație este prevăzută în art.23 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici nr.36/1995, în art.38 lit.h din Statutul din România și Hotărârea nr.8/06.02.1999 a Consiliului din România dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute expres în aceste acte normative și reglementări.
Pârâta recurentă prin Decizia nr.121/10.12.2007 nu menționează faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de fond sau de formă pentru asocierea celor două cabinete notariale, invocând alte motive și anume pe solicitarea autorităților locale de a înființa un birou notarial, pe imposibilitatea de a asigura continuitatea serviciului notarial în localitatea M și refuzul altor notari din aceeași circumscripție judecătorească de a deschide un sediu secundar pentru asigurarea serviciului notarial în această localitate.
Aceste argumente privind necesitatea funcționării unui birou notarial în localitatea M se circumscriu acelorași motivații de oportunitate, iar susținerea pârâtei în sensul că prin avizarea asocierii celor două cabinete notariale s-ar crea un "precedent" nu este de asemenea întemeiată față de prevederile legale menționate și avizele emise anterior, astfel că nici motivul al doilea din recurs nu este întemeiat.
În ce privește al treilea motiv de recurs, instanța reține de asemenea că nu este fondat, întrucât în mod corect a constatat prima instanță că actul atacat contravine prevederilor art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și prevederilor art.1 lit.b din Convenția Organizației Internațională a nr.111/26.11.1968, precum și prevederilor art.15 din Carta Fundamentală a Uniunii Europene, care consacră libertatea de a alege ocupația și dreptul la muncă, iar în art.12 dreptul la asociere, articol ce corespunde cu dispozițiile art.11 din și consacră libertatea de asociere care nu poate face obiectul unor restrângeri, decât acela prevăzut de lege și constituie măsuri necesare pentru securitatea națională, apărarea ordinii și prevenirii infracțiunilor, protejarea sănătății sau moralei sau protecția drepturilor și libertăților altora.
Așa fiind și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau modificare a sentinței atacate, instanța în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Întrucât recursul pârâtei va fi respins ca nefondat, cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată se impune a fi respinsă conform art.274 alin.1 Cod pr.civilă.
Reclamanta și intervenientul intimat nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de către reclamanta C și pârâta CAMERA NOTARILOR PUBLICI împotriva sentinței nr.593/CA/7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-.
Respinge cererea pârâtei recurente pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./21.04.2009
Jud.fond -
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
