Anulare act administrativ fiscal. Decizia 33/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 33
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea - SRL împotriva deciziei nr. 2355 din data de 11 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru intimata DGFP D și avocat pentru contestatoarea - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii:
Avocat pentru contestatoarea - SRL solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.
Consilier juridic pentru intimata DGFP D solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința nr.2030 din 21 octombrie 2008, Tribunalul Dolja admis în parte acțiunea reclamantei - " " SRL, în contradictoriu cu pârâta DGFP
A anulat în parte decizia nr.20 din 18.02.2008, emisă de DGFP D, decizia de impunere nr.4597 din 25.09.2007 și raportul de inspecție fiscală nr.4597/25.09.2007, cu privire la următoarele sume: 1147 lei ce constituie diferența impozit pe profit aferentă sumei de 7.167 lei reprezentând cheltuieli de exploatare efectuate în anul 2005; 1.449 ce constituie diferența impozit pe profit aferentă sumei de 9.369 lei, reprezentând cheltuieli de exploatare efectuate în anul 2006; 41.258 lei ce constituie diferența impozit pe profit aferentă sumei de 257.964 lei reprezentând cheltuieli cu materiile prime aferente anului 2006.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în anul 2005 reclamanta a construit în regie proprie o magazie, înregistrând ca și cheltuieli de investiție suma de 7.167 lei, iar în anul 2006 construit, tot în regie proprie, un atelier de tâmplărie și fibră sticlă, înregistrând în evidența contabilă cheltuieli de investiții în sumă de 9.369 lei.
A apreciat instanța, având în vedere că orice impozit trebuie plătit în limita în care este datorat, că se impune anularea actelor administrative fiscale, în ce privește sumele de 1.147 lei și 1.449 lei, stabilite cu titlu de impozit pe profit aferente sumelor de 7.167 lei și 9.369 lei, urmând să se procedeze la o recalculare a impozitului, în raport de înregistrarea în evidențele contabile de către reclamantă a valorii de amortizare a imobilelor.
S-a mai reținut că în anul 2006 reclamanta a efectuat cheltuieli cu materii prime în sumă de 777.770 lei, însă la momentul efectuării controlului reclamanta nu a prezentat documente justificative doar în ceea ce privește suma de 519.906 lei, pentru diferența de 257.864 lei calculându-se impozit în cuantum de 41.258 lei.
Cum, cheltuielile cu materiile prime sunt deductibile fiscal, s-a constatat că se impune anularea actelor contestate și cu privire la suma de 41.258 lei, aceasta nefiind datorată de către reclamantă.
În ce privește suma de 1.066 lei, reprezentând contribuția la asigurările pentru șomaj, s-a reținut că reclamanta nu a produs nici o probă care să confirme susținerea sa că a beneficiat de subvenții pentru angajarea absolvenților și a persoanelor în vârstă de peste 45 de ani; ori, potrivit art.65 Cod pr.fiscală, sarcina probei în dovedirea situației de fapt fiscale revine contribuabilului pentru actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal.
Prin Decizia nr. 2355 din data de 11 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de pârâta DGFP D, împotriva sentinței nr. 2030 din data de 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
S-a modificat sentința, în sensul că s-a respins acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel instanța de recurs a reținut că prin acțiunea, astfel cum a fost precizată la termenul din 4 martie 2008, reclamanta - " " SRL a solicitat anularea parțială a raportului de inspecție fiscală și deciziei de impunere, emise de către pârâtă, prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sumă de 1147 lei diferență impozit pe profit, aferentă sumei de 7167 lei, 1499 lei și 41258 lei reprezentând diferență impozit pe profit aferente cheltuielilor în sumă de 7167 lei, 9369 lei și 257.964 lei și 1066 lei reprezentând contribuția unității la asigurările de șomaj.
Referitor la diferențele de impozit pe profit, stabilite de organul de control reprezentând cheltuieli de investiții aferente anilor 2005 și 2006, s-a constat că societatea reclamantă avea obligația să calculeze amortizările aferente cheltuielilor pentru investițiile efectuate în regie proprie, conform art. 24 alin. 1 din Legea 571/2003, care prevăd că "cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii, asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor acestui articol.
Această obligație rezultă și din dispozițiile pct. 4.2 din Legea contabilității, care prevăd diminuarea sistematică a costului de achiziție sau de producție pe perioada duratei de funcționare a activului, prin calcularea amortismentelor corespunzătoare, în cazul imobilizărilor cu durată de viață limitată.
S-a reținut că instanța de fond, deși a constat că societatea reclamantă nu calculase aceste amortizări la data controlului, a admis nelegal acest capăt de cerere.
Cu privire la suma de 257.864 lei, reprezentând cheltuieli cu materiile prime, în mod corect organul fiscal le-a considerat nedeductibile fiscal, atâta timp cât societatea reclamantă nu a prezentat documente justificative la data controlului, pentru toate aceste cheltuieli.
Dispozițiile art. 21 din Legea 571/2003 prevăd că sunt considerate cheltuieli deductibile numai acelea care sunt efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare și nu pot fi deductibile acele cheltuieli înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ potrivit legii prin care să facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor.
Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor mai sus arătate, aprobate prin HG 44/2004 stipulează că "înregistrările în evidența contabilă se fac cronologic și sistematic pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ".
Cum la data controlului societatea reclamantă nu a prezentat documente justificative pentru toate cheltuielile efectuate în anul 2006 cu materiile prime, iar prin nota explicativă administratorul acesteia a arătat că nu are cunoștință de existența altor bunuri de consum înregistrate de societate, cu excepția celor prezentate.
S-a apreciat că bonurile de consum prezentate ulterior cu ocazia efectuării expertizei contabile dispuse de instanța de fond în cauză, au fost întocmite de reclamantă pro causa și ca atare în mod greșit au fost reținute de tribunal ca documente justificative.
Chiar și expertul prin expertiza contabilă efectuată reține că societatea reclamantă i-a prezentat 268 bonuri de consum procesate pe calculator, care au fost semnate de administratorul societății, documente care așa cum s-a arătat nu existau la data controlului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea - SRL.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat în esență că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială în sensul că a preluat greșit concluziile expertizei contabile efectuată în cauză.
De asemenea se mai arată că instanța de recurs a preluat subiectiv apărările pârâtei și nu a avut rol activ pentru aflare adevărului în cauză.
Contestația în anulare formulată în cauză este neîntemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 318 cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În sensul dispozițiilor art. 318 cod procedură civilă "greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Legea are în vedere greșelile materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Pentru a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțate de o instanță de recurs este necesar ca eroarea materială gravă invocată de parte să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Această cale de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.
Contestația în anulare prevăzută de art. 318 cod procedură civilă este o contestație specială, care urmărește îndreptarea neregularităților evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond.
În speță, prin prezenta contestație în anulare se aduc critici hotărârii instanței de recurs numai cu privire la greșeli de judecată și de apreciere a probelor, argumente ce nu pot fi analizate pe calea contestației în anulare ce nu constituie un mijloc de reformare a hotărârii pronunțate în recurs.
Legea nu a urmărit să deschidă părților recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că a fost stabilită greșit starea de fapt sau s-ar fi aplicat greșit legea.
Pentru aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 318 cod procedură civilă urmează a se respinge contestația în anulare formulată în cauză ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea - SRL, împotriva deciziei nr. 2355 din data de 11 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu - - | JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru - - | JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie - - |
Grefier, |
Red. GV
2. ex.
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
