Anulare act administrativ fiscal. Sentința 3507/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3507
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta CLEMENȚA, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 13.10.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.10.2009 și apoi la 27.10.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 22.04.2009, reclamanta CLEMENȚA, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE anularea adresei nr.- din 11.02.2009 emisă de pârât, prin care i se comunică refuzul acestuia de a-i acorda despăgubiri pentru suma depusă în anul 1943 pe un libret de economii a cărei titulară este reclamanta și obligarea pârâtului la plata sumei de 509.283,05 lei, reprezentând suma depusă în anul 1943, actualizată prin coeficientul de actualizare a valorii leului de la 11.06.1948 și până la 14.02.2009, precum și indicele prețului de consum din februarie 2001, până în septembrie 2008, 500.000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat în esență că potrivit libretului de economii -, reclamantei îi revenea o sumă în cuantum de 30.000 lei depusă în 15.06.1943, libret de existența căruia reclamanta a luat cunoștință abia în anul 2009, întrucât la data depunerii avea calitate de minoră.
Susține reclamanta că s-a adresat deja pârâtului cu solicitarea de restituire a valorii actualizate a depozitului din anul 1943, confruntându-se un refuz categoric prin adresa contestată, prin care a fost informată că prin reforma monetară din anul 1947, Comisia pentru redresare economică și stabilizare monetară a stabilit un raport de schimb al monedei din acea vreme de 20.000 lei vechi pentru un leu nou, precum și o plafonare a sumei, care putea fi preschimbată.
Totodată reclamanta arată că măsura Ministerului Finanțelor este abuzivă și în scopul îmbogățirii statului fără just temei, astfel încât se impune anularea adresei contestate.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.112 Cod procedură civilă, art.8-10 din Legea 554/2004 și art.992 civil.
În dovedire reclamanta a depus la dosarul cauzei adresa nr.536/2008 a CEC Bank, adresa nr.-/2009 a Ministerului Finanțelor Publice, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, libretul de economii nr.6538, adresa Institutului Național de Statistică, alte înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar la termenul de judecată de la 13.10.2009 excepția necompetenței materiale a instanței.
Analizând cu prioritate în raport de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale invocată de către pârât, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.2 pct.1 lit.b, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii, sau după caz posesorii, formulată de părți vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
În raport de obiectul cererii deduse judecății, respectiv obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 509.283,05 lei și de temeiul de drept invocat în susținerea acțiunii, respectiv dispozițiile art.992 Cod civil, Curtea apreciază că în speță competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului, reclamanta formulând în fapt o acțiune în pretenții în contradictoriu cu Statul român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Adresa nr.- din 11.02.2009 a pârâtului, prin care reclamantei i s-a comunicat că nu există un temei legal pentru acordarea de despăgubiri pentru suma solicitată, în considerarea aspectelor de fapt și de drept expuse în cuprinsul acesteia, nu poate fi asimilată unui act administrativ în sensul dispozițiilor art.2 alin.1 lit.c din Legea 554/2004 modificată și republicată, întrucât nu este emisă în regim de putere publică, fiind doar un răspuns al pârâtului la o cerere a reclamantei bazată pe raporturi juridice de drept privat.
În consecință, Curtea apreciază că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este o obligație civilă de a face, natura juridică a acțiunii fiind aceea de acțiune în pretenții, împrejurare în raport cu care urmează să admită excepția necompetenței materiale și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta CLEMENȚA, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în favoarea Tribunalului București - Secția Civilă.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 27 octombrie 2009.
PRESEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored./2 ex.
09.11.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
