Anulare act administrativ fiscal. Sentința 3508/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.3508

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.10.2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Radu Ionel

GREFIER - -

Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții - SRL și, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - DIRECȚIA POLIȚIEI DE ORDINE PUBLICĂ, SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, GUVERNUL ROMÂNIEI și intervenientul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.

Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 20.10.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.10.2009, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Prin cererea formulată la data de 03.01.2007 reclamanții - SRL și, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - DIRECȚIA POLIȚIEI DE ORDINE PUBLICĂ, SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, GUVERNUL ROMÂNIEI, au solicitat instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ nr. 21747/24.05.2006, constatarea nelegalității refuzului de emitere a avizului de către Serviciul Român de informații și obligarea pârâtelor la emiterea licenței de funcționare, în baza Legii nr. 333/2003 și a HG nr. 1010/2004.

Totodată, reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a HG nr. 1010/2004.

În cauză a fost formulată o cerere de intervenție de către Ministerul Internelor și Reformei administrative.

Prin sentința civilă nr. 2471/11.10.2007 Curtea de Apel București -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția de nelegalitate și acțiunea principală ca neîntemeiate.

Prin decizia civilă nr. 4126/18.11.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.

Instanța supremă a reținut că instanța de fond a refuzat practic judecarea cauzei, considerând că refuzul de a emite avizul se sustrage absolut și indiscutabil controlului de legalitate în contenciosul administrativ.

A mai reținut Înalta Curte că atitudinea autorităților pârâte, indiferent de natura activității și de atribuțiile lor, de a se sustrage de la controlul de legalitate al instanței, este vădit neconstituțională și nelegală.

În raport cu considerentele expuse mai sus, Înalta Curtea dispus ca în rejudecare, instanța de fond să solicite pârâtei să prezinte motivele refuzului de a emite avizul, după declasificarea documentelor ce conțin aceste informații.

După casare, Curtea a făcut aplicarea prevederilor art. 315. proc. civ. și a solicitat pârâtei SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII să declasifice actele care au stat la baza refuzului de emitere a avizului necesar în procedura autorizării reclamantei în baza Legii nr. 333/2003.

Prin adresa nr. -/14.10.2009, depusă la fila 75 din dosar, pârta a învederat instanței că a trecut documentele la un nivel de clasificare inferior, respectiv secret.

Analizând actele dosarului în raport cu susținerile părților și considerentele deciziei de casare, prin prisma dispozițiilor art. 315 proc. civ. Curtea constată că acțiunea reclamantei este fondată, pentru considerentele de mai jos.

Reclamanta a deținut inițial licență de funcționare, în baza Legii nr. 333/2003, privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, iar la data de 31.01.2006 întregul pachet de părți sociale a fost preluat de reclamantul.

Prin adresa cu nr. 21747/24.05.2006 INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - DIRECȚIA POLIȚIEI DE ORDINE PUBLICĂ a comunicat reclamantei că SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII nu avizează funcționarea societății în noua structură.

Prin întâmpinarea formulată la prima judecare, precum și în concluziile puse la a doua judecată în fond, pârâta SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII a arătat, cu privire la refuzul de emitere a avizului, că, potrivit prevederilor art. 3 din HG nr. 1010/2004 neacordarea avizului nu se motivează în situația în care este fundamentată pe date și informații ce privesc siguranța națională a României, iar aceste date și informații sunt clasificate, în temeiul art. 17 din Legea nr. 182/2002. Mai mult, la solicitarea expresă a instanței, pârâta a refuzat practic declasificarea documentelor pe care își fundamentează refuzul de emitere a avizului. Sub acest aspect, Curtea apreciază că trecerea la un nivel inferior de clasificare este o măsură lipsită de finalitate, întrucât reclamanții sunt lipsiți în continuare de posibilitatea de a afla motivul real al refuzului și de a-l supune cenzurii instanței de contencios administrativ, așa cum s-a stabilit prin decizia de casare.

Este adevărat că instanța de control judiciar nu poate, soluționând recursul, să stabilească o obligație direct în sarcina pârâtei. Însă trebuie observat că Înalta Curtea stabilit în sarcina instanței de fond obligația de a demara procedura de declasificare, iar instanța de fond poate stabili în sarcina pârâtei o atare obligație, în temeiul art. 129. proc. civ. situație în care aceasta are obligația de conformare.

Chiar dacă s-ar admite că, din rațiuni obiective și insurmontabile, declasificarea documentelor este imposibilă, trebuie observat că pârâta SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII avea obligația de a furniza argumente pertinente și verosimile care să convingă instanța de justețea afirmaților sale și de faptul că actele normative pe care le invocă sunt aplicabile în speță.

În fapt, curtea constată că pârâta confundă posibilitatea legală de a nu-și motiva refuzul avizării (justificată de un interes public major), cu obligația procesuală de a-și dovedi afirmațiile. Desigur că, având în vedere specificul activității pe care o desfășoară, pârâtul nu poate produce probe directe, însă are libertatea de a aprecia asupra mijloacelor prin care să convingă instanța de realitatea afirmațiilor sale, altele decât simpla menționare a unor acte normative. În caz contrar, instanța de judecată nu poate distinge între refuzul justificat de a aviza o activitate potențial subversivă și o conduită arbitrară, nejustificată, de natură a prejudicia interesele unei persoane și prin urmare nu-și poate exercita controlul prevăzut de lege.

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că refuzul pârâtei de a declasifica documentele sau cel puțin de a furniza indicii cu privire la temeinicia și legalitatea refuzului de emitere a avizului, conduc indubitabil la concluzia că acest refuz este exprimat cu exces de putere. Pornind de la acest fapt și văzând că refuzul de emitere a licenței este fundamentat exclusiv pe lipsa avizului, Curtea constată că acțiunea reclamantei este întemeiată. Prin urmare, în baza art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, va admite acțiunea și va obliga pârâții, potrivit competențelor legale, să emită licența de funcționare a reclamantei, conform Legii nr. 333/2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanții - SRL, cu sediul în B,-,. 1, sector 1 și, domiciliat în B,-, sector 1, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - DIRECȚIA POLIȚIEI DE ORDINE PUBLICĂ, cu sediul în B,--6, sector 5, SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, cu sediul în B, bd. - nr. 2. GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B, nr. 1, sector 1 și intervenientul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B, nr. 1A, sector 1.

Obligă pârâții să emită licența de funcționare a reclamantei, conform Legii nr. 333/2003.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 27.10.2009.

Președinte, Grefier,

Președinte:Radu Ionel
Judecători:Radu Ionel

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Sentința 3508/2009. Curtea de Apel Bucuresti