Anulare act administrativ fiscal. Decizia 355/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 355/CA
Ședința publică de la 25.06.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât - DIRECȚIA GENERLĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,- bis, județ T, împotriva sentinței civile nr. 206/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant -, domiciliat în T,-,.11,.A,.9, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 18.06.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.06.2008, pentru când:
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 27.11.2007 și înregistrată sub nr.2946/2007 la Tribunalul Tulcea, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta T anularea Deciziei nr.660/19.10.2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la plata sporului lunar de 5% care se va aplica la salariul de bază în lunile în care comisia de disciplină și-a desfășurat sau își va desfășura activitatea începând cu luna octombrie, actualizată cu inflația la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.206/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis acțiunea, s-a dispus anularea deciziei nr.660/19.10.2007, emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sporului de 5%, aplicat la salariul de bază și calculat pentru lunile în care Comisia de disciplină funcționează începând cu 19 octombrie 2007, actualizat în raport cu rata inflației.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr.16/22.01.2004 emisă de T reclamantul a fost numit membru în comisia de disciplină, iar prin decizia nr.144/31.05.2006, pentru că 3 din membri deveniseră incompatibili, s-a reînnoit cu alții, reclamantul păstrându-se în componența acesteia.
Ulterior, prin decizia nr.258/1.08.2006 s-a modificat din nou componența comisiei, de această dată nemaifiind menținut reclamantul.
Nemulțumit de această nouă decizie, reclamantul a formulat contestație, care, prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost anulată, iar în considerentele ce formează un tot cu dispozitivul s-a apreciat că cea anterioară, din data de 31.05.2006, este corectă și că nu a existat niciun temei legal - suspendare, încetare, incompatibilitate - pentru ca reclamantul să nu figureze în componența comisiei.
Cu toate acestea, pârâta neluând în considerare o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care a statuat ca dată a începerii duratei mandatului - 31.05.2006 - susține în continuare că la emiterea deciziei anulate s-a avut în vedere că mandatul reclamantului expirase, considerând ca dată 22.01.2004. Chiar și în această ipoteză, durata mandatului de 3 ani ar fi expirat la 22.01.2007, dar, în condițiile emiterii deciziei nr.144/31.05.2006, prin care a fost numit ca membru în comisie, iar instanța a stabilit prin hotărâre că termenul curge de la 31.05.2006, înseamnă că mandatul expira la 31.05.2009.
Pârâta a mai pretins la recursul grațios exercitat de reclamant că în perioada cât acesta a formulat acțiunea în justiție a fost suspendat din calitatea de membru al comisiei de disciplină și considerând începerea mandatului la 22.01.204, expira la 19.10.2007.
Or, dispozițiile art. 11,12. din, nr.1210/2003 prevăd situațiile în care operează suspendarea de drept sau la cerere, cazul în speță neîncadrându-se în nici unul.
Pe de altă parte, pârâta deși a apreciat la emiterea deciziei nr.258/1.08.2006 că expirase mandatul reclamantului, totuși în luna iulie 2007 l-a invitat să participe la ședințele comisiei în calitate de membru, ceea ce înseamnă că nu l-a mai considerat suspendat.
În plus, în caz de suspendare, aceasta se aduce la cunoștință celui în cauză de îndată, ceea ce nu s-a făcut.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, s-a reținut de instanță că, față de soluționarea primului, în sensul nelegalității și netemeiniciei deciziei atacate, este întemeiat și reclamantului i se cuvine acel spor de 5% lunar pentru perioada cât a fost împiedicat să participe la ședințele comisiei din motivele arătate.
Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
A motivat recurenta, în esență, că în mod greșit a fost reținută de către instanță data de la care a început mandatul reclamantului ca fiind 31.05.2006. Această dată a fost preluată din considerentele sentinței civile nr.3239/2006 la pronunțarea căreia s-au avut în vedere exclusiv susținerile reclamantului cu privire la inexistența motivelor legale de înlocuire și nu aspecte privind împlinirea termenului mandatului. În această situație, adoptarea Deciziei nr.660/2007 emisă de directorul executiv al DGFP T este legală dată fiind împlinirea termenului stabilit prin Decizia nr.16/2004.
De asemenea, recurenta a criticat soluția dată capătului de cerere accesoriu, arătând că pentru primirea indemnizației de către membrii comisiei de disciplină legiuitorul a impus două condiții cumulative, respectiv să se desfășoare o activitate în cadrul comisiei și comisia să se întrunească în luna în care membrul din comisie urmează să fie indemnizat. Ori, reclamantul nu a participat la lucrările comisiei, iar legea nu acordă dreptul la un astfel de spor pentru neparticipare din motive neimputabile.
Intimatul - pârât, prin întâmpinare, dar și prin concluziile orale, a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că în conformitate cu art.8 din HG nr.1210/2003 mandatul său era de trei ani și anume în perioada 31.05.2006 - 31.05.2009, ca urmare a deciziei nr.144/31.05.2006 și a sentinței civile nr.3239/14.12.2006 a Tribunalului Tulcea rămasă irevocabilă, iar pentru perioada în care a fost exclus abuziv din comisie i se cuvine sporul de 5% aplicat la salariul de bază și calculat pentru lunile în care Comisia de disciplină funcționează.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate și în raport de probele administrate, Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, se reține că prin Decizia nr.16/22.01.2004 emisă de directorul executiv al DGFP T s-a decis constituirea comisiei de disciplină în temeiul HG nr.1210/2003 fiind numit în această comisie ca membru titular și intimatul - reclamant.
Decizia menționată a fost modificată în ceea ce privește componența prin Decizia nr.270/17.09.2004, care la rândul ei a fost anulată prin Decizia nr.76/12.04.2005, constituindu-se comisia de disciplină cu o altă componență în care este cuprins și reclamantul.
De asemenea, Decizia nr.76/12.04.2005 a fost anulată prin Decizia nr.81/14.04.2005, iar această din urmă decizie a fost anulată prin Decizia nr.144/31.05.2006, reclamantul figurând în continuare ca membru al comisiei de disciplină.
Având în vedere că în mod nelegal pârâta a dispus prin Decizia nr.258/1.08.2006 anularea Deciziei nr.144/2006 și excluderea reclamantului din comisie, prin sentința civilă nr.3239/2006 a Tribunalului Tulcea, irevocabilă, s-a dispus anularea Deciziei nr.258/2006, astfel că pârâta a emis Decizia nr.479/20.06.2007 prin care reclamantul a fost inclus din nou în Comisie.
Prin Decizia nr.660/19.10.2007, contestată în prezenta cauză, s-a stabilit începând cu data de 19.10.2007 o nouă componență a comisiei de disciplină, componență în care reclamantul nu se regăsește motivat de faptul că mandatul acestuia de 3 ani a expirat. În răspunsul dat de pârâtă la plângerea prealabilă, aceasta a arătat că perioada în care prin Decizia nr.258/2006 a fost înlocuit din comisie este înțeleasă ca perioadă de suspendare, astfel că mandatul a fost considerat în perioada 22.01.2004 - 19.10.2007.
Potrivit art.8 din HG nr.1210/2003, în vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat, " (1) Mandatul președintelui și al membrilor comisiei de disciplină este de 3 ani. Mandatul poate fi reînnoit o singură dată.
(2) Președintele și membrii comisiei de disciplină își exercită mandatul de la data emiterii actului administrativ de constituire a comisiei de disciplină până la data expirării duratei acestuia sau înainte de termen, în condițiileart.15."
Față de dispozițiile menționate, Curtea constată că reclamantul avea dreptul să-și exercite mandatul în comisia de disciplină de la data emiterii Deciziei nr.16/22.01.2004, acesta fiind actul administrativ de constituire a comisiei de disciplină, și nu de la data de 31.05.2005 cum greșit a reținut instanța de fond.
Indiferent de modificările intervenite în componența comisiei și de modalitatea în care pârâta a înțeles să facă aceste modificări, nu se poate susține că reclamantul a fost numit în comisie prin Decizia nr.144/31.05.2006.
Din succesiunea actelor administrative menționate mai sus rezultă cu claritate că nicio decizie nu a vizat constituirea unei comisii noi, ci doar modificarea comisiei deja constituite, ca urmare a intervenirii unor situații de incompatibilitate a diferiților membri.
De asemenea, nu se poate reține că sentința civilă nr.3239/2006 a Tribunalului Tulcea statuează cu putere de lucru judecat asupra faptului că data de la care reclamantul începe să-și exercite mandatul este data de 31.05.2006. Aceasta deoarece, pe de o parte, instanța nu s-a raportat la toate actele enumerate mai sus, având în vedere la pronunțarea soluției doar Decizia nr.144/31.05.2006, iar pe de altă parte aspectul referitor la data de la care începe mandatul reclamantului nu a făcut obiectul judecății, nefiind pus în discuția contradictorie a părților, ci doar reținut de instanță în considerente.
Prin urmare, instanța de recurs constată că actul administrativ contestat este legal, cererea reclamantului fiind nefondată, situație în care nu se mai impune analizarea pe fond al celui de-al doilea capăt de cerere, care fiind accesoriu, urmează soarta celui principal.
Pentru considerentele expuse, constatând că motivele de recurs invocate sunt întemeiate, urmează a admite recursul în baza art.312 alin.1 și 304/1 Cod de procedură civilă și a modifica în tot hotărârea recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul pârât - DIRECȚIA GENERLĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,- bis, județ T, împotriva sentinței civile nr. 206/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant -, domiciliat în T,-,.11,.A,.9.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 25 Iunie 2008.
Pt. Președinte complet, - -, aflată în, conform art. 261(2) pr. civilă, semnează președinte | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond - (red.MB)
Red.dec.jud.
4 ex./18.07.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
