Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 354/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 354/CA
Ședința publică de la 25.06.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat recurenta reclamantă -, domiciliată în M,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 424/23.04.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea, nr. 202, sect.1, având ca obiect refuz acordare drepturi Legea 9/1998.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 18.06.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.06.2008, pentru când:
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată sub nr.8919/3/CA/2006 la Tribunalul București -Secția VIII-a litigii de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal reclamanta a chemat în judecată Guvernul României -Cancelaria Primului Ministru - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 solicitând instanței:
- anularea Ordinului nr.882/06.02.2006
- obligarea la emiterea unui alt act administrativ prin care să fie validată Hotărârea nr.426/31.05.2001 a Comisiei Județene C pentru aplicarea Legii nr.9/1998,
- obligarea pârâtei la plata daunelor materiale reprezentând o sumă echivalentă cu rata inflației prețurilor de consum de la data emiterii hotărârii Comisiei Județene până la pronunțarea hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în urma cererii formulate în baza Legii nr.9/1998,în calitate de moștenitoare a defunctului, Comisia Județeană C pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a emis Hotărârea nr.426/2001 prin care s-a stabilit valoarea compensațiilor.
Ulterior dosarul a fost trimis pârâtei pentru validarea sau invalidarea hotărârii, emițându-se ordinul contestat prin prezenta acțiune.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.554/2004, Legii nr.9/1998.
Tribunalul București prin Sentința civilă nr.4921/27.10.2006 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza la Tribunalul Constanța - Secția comercială și contencios administrativ, unde a fost înregistrată sub nr-.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv documentația aferentă ordinului contestat.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii,arătând că motivul invalidării a fost acela că diferența dintre bunurile abandonate în Bulgaria și bunurile primite în România pentru care au fost acordate despăgubiri prin Hotărârea nr.426/31.05.2001 a Comisiei Județene este mult mai mare decât cea reală.
Comisia Județeană a calculat despăgubirile ținând cont de autorului din 10.09.1940 ignorându-se Situația individuală relativă întocmită în 1942 de Comisia mixtă româno-.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 424/23.04.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru- Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului, a formulat cerere în baza Legii nr.9/1998 înregistrată la Comisia Județeană C sub nr.700/29.04.1998.
Prin Hotărâreanr.426/31.05.2001Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a aprobat cererea reclamantei și a propus acordarea compensațiilor bănești în valoare de 161.236.807 lei vechi pentru 3,5 ha teren agricol, 4 ha porumb, 0,5 ha soarelui.
Prin Ordinul nr.882/06.02.2006 pârâta a invalidat hotărârea pe motiv că situația întocmită de comisia mixtă româno- cuprinde 10 ha teren agricol și 25002teren intravilan și o casă, autorul primind la recolonizare (9002+1314 ) teren intravilan, 9,874 ha teren agricol și o casă. De asemenea, s-a dispus să se emită o nouă hotărâre pentru diferența rămasă nedespăgubită.
Reclamanta a criticat ordinul pentru următoarele:
- nu se face referire la compensațiile pe care era îndreptățită să le
primească pentru recoltele neculese;
- în mod greșit s-a stabilit că autorul a deținut în Bulgaria 10 ha și nu 13 ha;
- ordinul cuprinde o motivare pe care nu a înțeles-
S-a reținut de instanță că, Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a calculat valoarea despăgubirilor ținând cont de aflată la filele 38, 39, 40 din dosarul 8919/2006 al Tribunalului București.
Din analiza acestora s-a constatat de instanță că declarațiile nu au fost făcute de autorul, ci de fratele său care le-a și semnat la 10.09.1940.
La fila 41 din dosar se află situația proprietăților rurale întocmită de Comisia Mixtă Româno- () în 1942.
În declarațiile date de fratele autorului s-a consemnat că autorul figura cu 13,5 ha, 25002teren intravilan și construcții în timp ce în Situația Comisiei Mixte Româno- autorul figurează cu 10 ha teren arabil, 25002teren intravilan și o casă.
S-a reținut de instanță că pârâta prin emiterea ordinului contestat a apreciat corect că la baza emiterii Hotărârii nr.426/31.05.2001 Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 trebuia să aibă în vedere Situația individuală relativă a proprietăților imobiliare rurale întocmite în 1942 și nu declarațiile făcute în anul 1940 de fratele autorului.
De asemenea, s-a apreciat că "" făcută de fratele autorului nu reprezintă un act doveditor al proprietății autorului în înțelesul Legii nr.9/1998.
Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 trebuia să constate că această declarație nu e dată de autor, ci de un frate al său și să aibă în vedere alte acte doveditoare și Situația întocmită de Comisia Mixtă Româno-.
S-a mai reținut că această comisie în conformitate cu Tratatul între România și Bulgaria semnat la C la 07.09.1940 avea atribuțiunea de a verifica inventarul celui interesat și de a determina în ce constau proprietățile imobiliare clădite și neclădite ale emigranților.
S-a apreciat că în ordinul contestat nu s-a făcut referire la valoarea compensațiilor pentru recolte neculese, însă din cuprinsul ordinului se reține că nu contravaloarea recoltelor neculese fost motiv de invaliditate și că
pârâta a dispus ca să fie emisă o nouă hotărâre pentru diferența rămasă nedespăgubită.
În cuprinsul motivării ordinului sunt prescurtări pe care contestatoarea probabil nu le-a înțeles, respectiv ("S" care înseamnă Situația individuală relativă la proprietățile imobiliare rurale, - Comisia Mixtă Româno-), însă acest aspect nu poate duce la anularea ordinului.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurenta că potrivit art. 5 din legea nr. 9/1998, dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care se solicită compensații se face cu înscrisuri, iar prin "înscrisuri", potrivit art. 6 din HG nr.753/1998 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998 se înțelege orice dovada eliberată de instituții, arhive, primării, notariale, instanțe judecătorești, cum ar fi; chitanțele de plată a impozitelor, raportele de expertiză, contracte de vânzare cumpărare și orice alte acte.
Mai arată recurenta că în mod greșit s-a reținut de instanță că " 2 făcută de fratele autorului nu reprezintă un act doveditor al proprietății autorului în înțelesul Legii nr. 9/1998.
Semnătura lui M este cea a mandatarului împuternicit pentru susținerea declarației în caz de absență a locuitorului care urma să dea declarația în conformitate cu pct. IV din Declarațiune.
De asemenea recurenta a arătat că această declarațiune este un act oficial, care având în vedere data când a fost formulată, atestă fără putință de tăgadă situația reală a bunurilor existente în acel moment în patrimoniul autorului. Faptul că este semnată de un mandatar, constituie în opinia sa un criteriu în plus de obiectivitate, având în vedere că era vorba de averea mandatarului și nu a sa.
Mai arată recurenta că fără acest document numit "declarațiune" Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 nu ar fi emis o Hotărâre. Situația bunurilor din Declarațiune este confirmată de alt înscris care nu a fost luat în considerare de prima instanță, respectiv actul de vânzare - cumpărare prin care autorul sau a cumpărat liber de la 3,5 ha teren situat în satul, comuna, județul. Astfel, pe lângă cele 10 ha dobândite la colonizare, a cumpărat liber de la un terț încă 3,5 ha, pe care în mod cert le avea la data întocmirii documentului numit "Declarațiune" situație care nu putea să se modifice până în 1942, având în vedere împrejurarea că autorul său nu a fost scos din teritoriile cedate statului bulgar în termen de 24 de ore, fără posibilitatea de a se întoarce.
Se mai arată de recurentă că după 6 ani de la înregistrarea cererii de acordare de despăgubiri, în urma a numeroase cereri adresate comisiei,
pârâtele prin actele emise îi încalcă dreptul legal recunoscute de o lege specială, tergiversând soluționarea și interpretând în mod restrictiv și abuziv legea specială și actele depuse îi limitează în mod ilegal despăgubirile la care avea dreptul.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare potrivit art.308 al.2 din Codul d e procedură civilă.
4.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate dar și potrivit art.3041Cod procedură civilă curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente;
Prin Hotărârea nr. 426/31.05.2001 Comisia Județeană C pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 s-a aprobat cererea reclamantei de acordare a compensațiilor bănești pentru averea abandonată în Bulgaria urmare semnării de către România a Tratatului d l Craiova, în temeiul căruia a avut loc schimbul de populație dintre cele două țări.
Au stabilite despăgubiri în sumă de 161.236.807 lei vechi pentru 3,5 ha teren agricol, culturile neculese de pe 4 ha cultivate cu porumb și 0,5 ha cultivat cu soarelui.
Prin Ordinul nr. 882/6.02.2006 a fost invalidată Hotărârea nr. 426/31.05.2001 a Comisiei Județene C, dispunându-se emiterea unei noi hotărâri pentru "diferența rămasă nedespăgubită" respectiv culturile de porumb și soarelui, fiind contestat dreptul reclamantei la despăgubiri aferente celor 3,5 ha teren agricol.
Curtea reține că reclamanta a făcut dovada cu înscrisurile aflate la fila 43 - act de vânzare-cumpărare nr.16807/15.11.1938 - că autorul său a cumpărat suprafața de 3,5 ha teren arabil pe mereaua satului, comuna -, județ.
Acest teren a fost abandonat la momentul la care a avut loc schimbul de populație.
Susținerea că autorul reclamantei a primit ulterior 10 ha teren în schimbul terenului abandonat este întrucât Statul Român nu a acordat compensații pentru bunurile abandonate în Bulgaria de populația evacuată în anul 1940, pentru proprietățile primite în România fiind încheiate acte de vânzare-cumpărare cu plata în rate, fără dobândă, pe o durată de 10 ani.
În atare situație, în mod corect a stabilit Comisia Județeană C pentru aplicarea Legii nr.9/1998 c/valoarea despăgubirilor aferente celor 3,5 ha teren arabil și culturilor de porumb și soarelui neculese.
În ceea ce privește reactualizarea sumelor prevăzute în Hotărârea nr.426/2001, de la data emiterii acesteia și până la validare curtea reține că aceasta problemă fost soluționată definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXI/19.03.2007 urmare exercitării recursului în interesul legii de către Procurorul General al României.
Potrivit dispozițiilor art.329 din Codul d e procedură civilă "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Prin această decizie s-a stabilit că "În aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, republicată, precum și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, stabilesc:
Data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998.
Validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor."
În pronunțarea acestei decizii s-a reținut că "potrivit reglementării cuprinse în art. 7 din Legea nr. 9/1998, comisiile județene și a municipiului B primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor, pronunțând, în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor, hotărâri ce se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului, care poate face contestație la comisia centrală.
Atribuțiile comisiei centrale au fost preluate de Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, constituit în cadrul Cancelariei Primului-Ministru, în temeiul art. 1 și 2 din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, republicată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.643/2004. Ca urmare, între atribuțiile conferite acestui departament prin art. 4 din Norme este și aceea de a înainta propunerile de validare/invalidare a hotărârilor comisiilor județene și a municipiului B, în termenul stabilit de lege, către șeful Cancelariei Primului-Ministru, care va dispune prin ordin, precum și aceea de a propune reactualizarea despăgubirilor, la data emiterii ordinului de validare.
Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 361/2005 (modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 240/2006) a luat ființă, tot în cadrul Cancelariei Primului-Ministru, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, aceasta preluând atribuțiile Departamentului privind soluționarea contestațiilor împotriva hotărârilor comisiilor teritoriale de aplicare a Legii nr. 9/1998, analiza și validarea/invalidarea hotărârilor acele comisii.
Interpretarea literală și sistematică-logică a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 9/1998, în vederea stabilirii momentului de la care sunt datorate compensațiile, în raport cu regulile privind plata eșalonată instituite prin art. 8
alin. (2) din aceeași hotărâre, precum și cu cele cuprinse în art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, impune să se considere că între operațiunile de "stabilire" și de "validare" a compensațiilor există o succesiune temporală și o evidentă diferență de conținut, determinate de raportul de condiționare dintre ele, caracterizat de efectul retroactiv, de consolidare, al validării asupra a ceea ce s-a stabilit inițial prin hotărârea comisiei.
În legătură cu efectuarea plății sumelor de bani reprezentând compensațiile acordate potrivit Legii nr. 9/1998, este de observat că, în temeiul art. 6 și 8 din aceeași lege, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, în care s-a prevăzut, la art. 5, achitarea eșalonată, către beneficiari, a compensațiilor stabilite prin hotărârea Comisiei centrale, pe parcursul a 2 ani consecutivi, din care "40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat", precizându-se, în final: "cota de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998".
Existența unei dispoziții de actualizare a sumelor numai pentru perioada ulterioară momentului validării lor de către Cancelaria Primului-Ministru impune să se considere că legiuitorul nu a socotit necesar să dea o reglementare similară și pentru intervalul cuprins între data stabilirii compensațiilor prin hotărâre adoptată de comisie și aceea a emiterii ordinului de validare, deoarece acest interval de timp a fost apreciat ca neglijabil față de cerința prevăzută la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, ca actul de validare să fie emis în cel mult 60 de zile de la data hotărârii comisiei.
În activitatea practică însă termenul de 60 de zile, indicat prin textul de lege menționat, nu a putut fi respectat, astfel că sumele stabilite prin rapoartele de evaluare nu au mai corespuns totdeauna, datorită evoluției prețurilor, valorii reale a bunurilor pentru care trebuiau acordate despăgubiri.
Or, principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului d l Craiova din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensațiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora.
În acest sens, în art. 8 alin. (2) și în art. 21 din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1970 s-a prevăzut obligativitatea actualizării cuantumului compensației și, respectiv, al despăgubirii, iar în art. 4 lit. g) din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998, s-a instituit atribuția Departamentului constituit ca structură în cadrul Cancelariei
Primului-Ministru de a "propune reactualizarea despăgubirilor, conform prevederilor Legii nr. 9/1998, la data emiterii ordinului de validare", precizându-se apoi la art. 7 că "propunerea de validare sau invalidare transmisă șefului Cancelariei Primului-Ministru poate fi însoțită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor, dacă aceasta este necesară".
Cum, prin conținutul și sensul lor, toate aceste prevederi nu pot viza decât ipoteza în care validarea și, implicit, plata compensațiilor au loc în alt an decât cel în care au fost stabilite de către comisie, este evident că trebuie să se considere reglementată legislativ obligativitatea actualizării sumelor ce reprezintă compensații stabilite prin hotărârile adoptate de comisiile instituite în temeiul Legii nr. 9/1998.
Referitor la capătul 3 din cererea de chemare în judecată, de obligare a pârâtei la plata de daune materiale reprezentând o sumă echivalentă cu rata inflației prețurilor de consum de la data emiterii Hotărârii nr. 426/31.05.2001 și până la pronunțarea hotărârii, curtea urmează a reține că acestea au același temei cu cele solicitate la pct.2, și analizate mai sus, reclamanta neputând să pretindă de două ori aceeași sumă, izvorând din aceeași faptă ilicită.
Concluzionând, curtea apreciază recursul ca fondat motiv pentru care în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă va fi admis, urmând a fi modificată hotărârea tribunalului în sensul admiterii în parte a cererii reclamantei.
Se va dispune anularea ordinului nr. 882/6.02.2006 și urmând a fi obligată pârâta să emită un nou act de validare a Hotărârii nr.426/31.05.2001 emisă de Comisia Județeană C pentru suma de 156.236.807 ROL, actualizată cu indicele de inflație de la data de 31.05.2001 și până la emiterea actului de validare.
Cererea privind plata daunelor materiale (pct.3) urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă -, domiciliată în M,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 424/23.04.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea, nr. 202, sect.1.
Modifică hotărârea recurată în sensul admiterii în parte a cererii reclamantei.
Anulează Ordinul nr. 882/6.02.2006 și obligă pârâta Autoritatea națională pentru Restituirea Proprietăților B să emită un nou act de validare a Hotărârii nr. 426/2001 emisă de Comisia județeană C pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 pentru suma de 156.236.807 ROL actualizată cu indicele de inflație de la data emiterii hotărârii și până la emiterea actului de validare.
Respinge cererea pentru plata daunelor materiale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 25 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
Red.dec.jud.
4 ex./8.07.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
