Anulare act administrativ fiscal. Decizia 395/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 395
Ședința publică de la 12.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - - C
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 1412 pronunțată Tribunalul Călărași la data de 08.10.2008 în dosarul nr- ( număr vechi de dosar 1735/C/2008), în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile: recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și intimatul - reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 06.02.2009, din partea recurentei - pârâte, o cerere prin care arată că, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, coroborate cu dispozițiile art. 229 din OG nr. 92/2003, Direcția Generală a Finanțelor Publice C este scutită de plata taxei judiciare și a timbrului judiciar, motiv pentru care solicită restituirea acestora, achitate conform dispozițiilor date de instanță. La cerere s-au atașat chitanța de plată a taxei de timbru în cuantum de 2 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
De asemenea, se învederează de către grefierul de ședință că s-a depus la dosar, tot prin Serviciul Registratură, de către intimatul - reclamant, întâmpinare la recursul de față.
Curtea, studiind actele și lucrările dosarului, având în vedere și dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 precum și ale art. 229 din OG nr. 92/2003, apreciază ca fiind întemeiată cererea depusă la dosar de către recurenta - pârâtă, constatând că aceasta este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, motiv pentru care revine asupra dispozițiilor date prin rezoluție, în ceea ce privește timbrarea recursului.
Totodată, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționarea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1412/8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a
Admite În parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta
Obligă pârâta către reclamant la plata sumei de 3.098 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare și a dobânzilor legale aferente sumei Începând cu data de 19.06.2008 până la momentul plății. Respinge cererea privind anularea dobânzilor începând cu data de 18.04.2008.
Obligă pârâta la plata sumei de 31,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a plătit suma de 3098 lei cu titlu de taxă specială pentru Înmatriculare a unui autoturism second hand, achiziționat dintr-o țară comunitară, unde fusese deja supus regimului de Înmatriculare. Totuși, prin schimbarea proprietarului și a țării unde fusese Înmatriculată, organele În drept au considerat că Înmatriculare a pe teritoriul României este prima, astfel că sunt incidente dispozițiile fiscale care reglementează o astfel de taxă.
Sub acest aspect, tribunalul constată că taxa specială este percepută în mod nelegal pentru următoarele considerente:
România, ca stat comunitar, nu percepe nici un fel de taxă specială pentru autoturismele produse și Înmatriculate ori reînmatriculate pe teritoriul său, însă percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate În România de către cetățenii săi, creând astfel un tratament diferențiat ce poate fi calificat ca fiind o discriminare a regimului juridic fiscal, care contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun instituirii unor taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor și dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Astfel, analizând dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța constată că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de. orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"
În consecință, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a se restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, Astfel, arte 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin disp.rt.148 alin.2 și 4 din Constituție, trebuie subliniată supremația dreptului comunitar, în speță a art.90(1) din Tratat și situație în care se poate concluziona că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturism și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate în Tratatul CEE.
În ceea ce privește apărarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor publice, care prin întâmpinarea depusă a solicitat să se constate lipsa calității procesuale pasive pe motiv că taxa specială a fost plătită la Trezorerie, însă la solicitarea organelor RA pentru efectuarea operațiunii de înmatriculare, situație care conferă organului fiscal calitatea de depozitar/custode a sumei, tribunalul o constată ne fondată având în vedere că plata a fost făcută În contul Trezoreriei și banii încasați cu titlu de taxă specială au fost vărsați la bugetul de stat. Așadar, restituirea sumei nu se putea cere decât de la beneficiarul taxei și, respectiv de la Statul român, reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta arătând că a fost obligată să restituie reclamantului suma de 3098 lei și dobânda legală, dar suma a fost plătită la Trezoreria Municipiului C ce se află în subordinea Administrației Finanțelor Publice C singurul organ fiscal în măsură să restituie, potrivit principiului simetriei, această sumă.
Pârâta este organul fiscal superior care a soluționat plângerea prealabilă, dar nu este în măsură să restituie suma.
Recurenta a susținut că instanța, din oficiu, trebuia să introducă în cauză și FP
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond în mod eronat nu a luat în considerare aspectele referitoare la distincția realizată de legiuitor între noțiunile de impozit și taxă.
Diferența fundamentală dintre acestea constă în aceea că în schimbul taxei plătitorul primește un serviciu public, în timp ce impozitul este o contribuție nerambursabilă la unul dintre bugetele publice. În cauză serviciu public pentru care se plătește taxa revendicată de reclamant constă în emiterea certificatului de înmatriculare a autoturismului.
Reclamantul nu precizează cu exactitate care sunt taxele legale aplicabile în cauză, recurenta apreciind că sunt incidente disp. OUG 195/2002 și disp. Ordinului AI nr.1501/2006 din care rezultă că instituția publică investită cu prerogativa emiterii certificatului de înmatriculare a autovehiculelor este Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din AI și nu EF sau organele teritoriale ale acestora.
Recurenta a mai făcut referire la OUG 50/2008 acre a intrat în vigoare la data de 1.07.2008 și care reglementează restituirea diferenței de taxă dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor OUG 50/2008.
În drept au fot invocate disp.art.304 pct.5 și Lg.9/1998 cod pr.civ.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a recursului, modificarea sentinței în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1107 lei reprezentând diferența între taxa achitată de 3098 lei și taxa restituită de 1911 lei.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp.art.3041cod pr.civ. Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat prin prezenta acțiune restituirea sumei de 3098 lei reprezentând contravaloarea taxei de primă înmatriculare care a fost achitată la Trezoreria Municipiului C, fiindu-i eliberată chitanța, nr-/18.04.2008.
Trezoreria Municipiului B se află în subordinea Administrației Finanțelor Publice C, cererea reclamantului de restituire a sumei fiind adresată FP C și înregistrată sub nr.19071/19.05.2008.
Este adevărat că reclamantul a chemat în judecată doar C de la care a primit, prin adresa nr.14496/30.05.2008, răspuns la cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare doar în temeiul art. 129 cod pr.civ. instanța avea posibilitatea să pună în discuția părților citarea în cauză în calitate de pârâtă a FP C instituție în subordinea căreia se află Trezoreria la care a fost achitată taxa.
Restituirea sumei de bani poate fi solicitată instituției în contul căreia a fost achitată obligația de restituire revenind acesteia.
În aceste condiții, Curtea apreciază că este incident în acuză motivul de recurs prev.de art.304 pct.5 cod pr.civ. prin sentința recurată, instanța de fond încălcând formele de procedură (cu FP C), prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2.
Având în vedere incidența acestui motiv de recurs, nu se mai impune analizarea celui de al doilea motiv care vizează fondul cauzei.
Față de aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 și 3 cod pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 1412 pronunțată Tribunalul Călărași la data de 08.10.2008 în dosarul nr- ( număr vechi de dosar 1735/C/2008), în contradictoriu cu reclamantul.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Carata C
Red.CCM GREFIER
EF/2ex.
19.02.2009
Tr.
Jud.NT
Președinte:Stânișor Denisa AngelicaJudecători:Stânișor Denisa Angelica, Canacheu Claudia Marcela
