Anulare act administrativ fiscal. Decizia 398/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.398/ Dosar nr-
Ședința publică din 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de revizuienta - SRL B împotriva sentinței civile nr.32/AF pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect -anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 iunie 2007, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 5 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.32/AF pronunțată de Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. nr- s-a respins excepția tardivității cererii de revizuire; s-a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire; s-a respins cererea de revizuire a sentinței civile nr.125/AF/19.12.2006 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- formulată de revizuienta - SRL B în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice B si Direcția Controlului Fiscal.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În ce privește excepția tardivității cererii de revizuire, instanța de fond a respins-o, deoarece la dosar nu sunt probe cu privire la data exactă la care revizuenta a descoperit înscrisurile doveditoare, pe baza cărora își întemeiază cererea. În aceste condiții, operează prezumția de veridicitate a susținerilor revizuentei că a depus cererea în termenul legal de la data descoperirii acestora.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de revizuire, instanța de fond a constatat de asemenea că aceasta nu este întemeiată, deoarece revizuenta are posibilitatea de a formula cerere de revizuire, întemeindu-se pe cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă privind descoperirea unor înscrisuri doveditoare. Calitatea acestor înscrisuri și posibilitatea părților de a intra în posesia lor în timpul procesului inițial sunt aspecte ce țin de temeinicia cererii de revizuire și nu de admisibilitatea acesteia, când se analizează doar calitatea părții de a formula o astfel de cerere și invocarea unuia din cazurile de revizuire prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă.
În ce privește fondul cererii de revizuire, instanța de fond a constatat că aceasta nu este întemeiată, pentru următoarele motive:
În sentința civilă nr. 125/AF/19.12.2006 a Tribunalului Brașov, irevocabilă prin decizia civilă nr. 105/R/17.04.2007 a Curții de APEL BRAȘOVs -a reținut că rezultă cu certitudine că facturile în litigiu nu au fost emise de furnizorii consemnați, respectiv care figurează în aceste facturi, fapt netăgăduit de reclamantă. S-a mai reținut că un bun însoțit de o factură contrafăcută, cu serii și nume aparținând altor furnizori decât cei înscriși în ele nu au calitatea de bunuri cu documente legale de proveniență. S-a mai reținut că nu este relevantă culpa reclamantei în cauză, deoarece în dreptul fiscal răspunderea este obiectivă, bazată pe prezumții absolute.
De asemenea în decizia civilă nr. 105/R/17.04.2007 a Curții de APEL BRAȘOVs -a reținut că facturile reținute în actul de control nu îndeplinesc condiția ca furnizorul să fie plătitor de TVA, deci să fi plătit către bugetul de stat TVA-ul achitat de reclamantă către ea, ca la rândul ei reclamanta să poată beneficia de dreptul de deducere. S-a mai reținut că reclamanta se poate îndrepta împotriva furnizorilor incorecți pentru a-și recupera aceste sume (TVA suplimentar și dobânzi aferente).
În concluzie, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a fost argumentată pe inexistența societăților comerciale înscrise în facturile revizuentei, ci pe faptul că aceste facturi nu au fost emise de societățile respective. Revizuenta nu a făcut dovada că facturile respective au fost emise într-adevăr de societățile comerciale trecute ca emitente și că, față de acest aspect, trebuia să se țină cont de ele la calcularea TVA-ului deductibil. Din moment ce aceste facturi au fost emise din plaja de facturi aparținând altor persoane juridice, rezultă cu certitudine că ele nu au fost emise de societățile înscrise pe facturi ca emitente. Faptul că aceste societăți există în realitate și nu sunt total fictive nu are relevanță asupra soluției dată de instanța de judecată.
Pentru aceste motive instanța de fond a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, revizuienta - SRL solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de revizuire.
În motivare recurenta a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței nr.125/AF/19.12.2006, instanța de fond neținând seama de probele deja existente la dosar și de documentele noi prezentate împreună cu cererea de revizuire.
Revizuienta a susținut că nu poate fi trasă la răspundere pentru aspectele constatate de organele de inspecție fiscală și anume că plaja de numere și serii a facturilor fiscale corespunde altor societăți furnizoare decât cele înscrise la rubrica de furnizori, atâta timp cât nu s-a stabilit că furnizorul și cumpărătorul au conclucrat în vederea săvârșirii unor contravenții sau infracțiuni.
Constatarea organelor de inspecție fiscală potrivit căreia seriile și numerele facturilor fiscale corespund altor societăți furnizoare decât cele înscrise la rubrica "furnizor" nu reprezintă argument care să poată justifica neadmiterea la deducere a taxei pe valoarea adăugată. Din raportul de inspecție fiscală nu rezultă concret de ce aceste documente nu îndeplinesc condițiile pentru deducerea cheltuielilor și a taxei pe valoarea adăugată, organele de inspecție fiscală nefăcând o analiză detaliată a facturilor în cauză ci doar o înșiruire a acestora cu mențiunea "incert" la rubrica "firma care a emis factura" în condițiile în care s-a arătat că TVA-ul a fost dedus în mod legal având la bază documente respectiv facturi fiscale în original așa cum prevede legea nr.82/1991 și HG nr.831/1997.
Recurenta a susținut că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că a făcut dovada că facturile au fost emise într-adevăr de societățile comerciale trecute ca emitente, aspect față de care trebuia să se țină cont de ele la calcularea TVA-ului deductibil.
Recurenta a mai arătat că nu avea obligația să solicite copia certificatului de plătitor de TVA a furnizorului deoarece nicio factură nu are o valoare de 20 milioane lei vechi.
Intimata DGFP Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Aceasta a arătat că în speță nu sunt îndeplinite ipotezele prevăzute de art.322 alin.1 Cod procedură civilă, nefiind vorba de o hotărâre definitivă în instanța de apel sau prin neapelare și nici de o hotărâre dată de o instanță de recurs când se evocă fondul.
Pe fond, intimata a arătat că înscrisurile depuse la dosar nu pot fi considerate înscrisuri noi care nu au putut fi înfățișate mai presus de voința părții. Aceste înscrisuri reprezintă informații obținute prin accesarea serviciului on line cu privire la starea unor societăți comerciale cu care revizuienta avea anumite relații comerciale.
Intimata a susținut că s-a făcut dovada faptului că facturile emise în cauză, în baza cărora recurenta a dedus TVA-ul nu aparțin societăților care figurează ca emitente ale acestor facturi.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat de revizuienta - SRL împotriva sentinței civile nr.32/AF pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-este nefondat.
Curtea, constată că în mod corect au fost soluționate excepțiile tardivității și inadmisibilității în sensul respingerii acestora, calea de atac fiind promovată în termen, iar motivele invocate încadrându-se în cele prevăzute de art.322 Cod procedură civilă..
De asemenea, în mod corect instanța de fond a apreciat că înscrisurile prezentate de revizuientă nu au calitatea de înscrisuri noi nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct.5 Cod procedură civilă. Aceste înscrisuri reprezintă doar informații cu caracter general cu privire la societățile comerciale cu care revizuienta a avut relații comerciale, informații la care atât revizuienta cât și alte persoane interesate au putut avea acces atât la date soluționării acțiunii, cât și ulterior.
Revizuienta nu a putut face dovada faptului că facturile fiscale în baza cărora a solicitat deducerea TVA-ului au fost emise de societățile comerciale cărora le-au fost atribuite plaja de numere și seriile a facturilor fiscale în litigiu pentru a schimba starea de fapt ce a fost avută în vedere la pronunțarea hotărârii atacate.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul promovat de revizuienta - SRL împotriva sentinței civile nr.32/AF pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta - SRL, împotriva sentinței civile nr.32/AF/18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 5 iunie 2008.
Președinte, Pt. Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Aflată în concediu de odihnă
Semnează
Vicepreședinte instanță
Grefier,
Red.CC 17.06.2008/dact.VP 17.06.2008/2ex.
Judecători fond;
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Clara
