Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 401/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 401/ Dosar nr-
Ședința publică din 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B împotriva sentinței civile nr.1/AF/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 iunie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 5 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.1/AF/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - "" SRL în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice G și în consecință s-a anulat Decizia nr.82/9.05.2006 emisă de pârâta B precum și Raportul de inspecție fiscală nr.1371/2.02.2006 și Decizia de impunere cu același număr, din aceeași dată, întocmite de intimata G; pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei fiecare câte 8620 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanta - "" SRL B are ca activitate principală, comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzări de accesorii textile.
În desfășurarea obiectului de activitate se aprovizionează cu materialele necesare confecțiilor, pe care le și exportă.
Materialele sunt aprovizionate la comanda clienților interni care efectuează confecțiile sau la comanda clienților externi și se numesc furnituri cum sunt: ațe, fermoare, benzi, adezive agățători, termocolante, pernițe, etichete, adezive, etc.
ajung la clienți conform contractelor economice cu clauze referitoare la cantități, prețuri, termene și destinații de expediție, care menționează denumirea mărfii expediată, cantitatea și trebuie să conțină mențiunea " Bunurile livrate sunt doar pentru expert în Nu se facturează".
Aceste activități sunt reglementate de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, nr.1846/2003 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirilor de TVA pentru exporturi și alte operațiuni similare, pentru transportul internațional și pentru operațiunile legate de traficul internațional de mărfuri, HG nr.44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Considerând că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de dreptul de a deduce TVA, reclamanta a înaintat deconturile cu nr.2560/18.04.2005 pentru suma de 43.926 ron și nr.3506/20.07.2005, pentru suma de 44.541 ron.
Ca urmare, organul fiscal a reverificat TVA pentru perioada 01.10.2003 - 31.03.2005, concluzionând că societatea nu poate beneficia de deducerea TVA deoarece, documentele prezentate nu îndeplinesc cerințele legale ale unor documente justificative.
S-a stabilit că reclamanta are de plată TVA în sumă de 22.230 ron, cu 8807 ron dobânzi și 2385 ron penalități.
Referitor la decontul nr.3506/20.07.2005, în sumă totală de 44.541 ron, verificând perioada 01.04.2005 - 30.06.2005 s-a stabilit de asemenea, că actele prezentate nu pot fi considerate documente justificative, deoarece nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Codul fiscal și de nr.1846/2003.
În consecință, s-a respins de la rambursare suma de 44.541 ron și s-a stabilit că reclamanta datorează TVA suplimentară în sumă de 19.509 ron, pentru perioada respectivă.
În urma administrării probelor de la dosar, instanța de fond a constatat că refuzul deducerii TVA în sumă de 43.926 ron și respectiv de 44.541 ron este nejustificat.
Din expertiza contabilă efectuată în cauză rezultă că pentru operațiunile comerciale efectuate în perioada în discuție toate documentele sunt înregistrate în contabilitatea reclamantei și că, acestea conțin mențiunile cerute de lege.
Pe baza documentelor analizate, expertul a stabilit că pentru perioada 01.10.2004 - 31.03.2005 reclamanta are dreptul la rambursarea sumei de 30.648 ron, că la data de 01.10.2003 în evidența contabilă avea un sold inițial de TVA de rambursat de 14.321 ron, iar pentru perioada 01.04.2005 - 30.06.2005 TVA de rambursat este în sumă de 43.840 ron.
În concluzie, se arată în raportul de expertiză că reclamanta are dreptul la scutire de TVA în sumă de 88.809 ron pentru perioada 01.04.2005 - 30.06.2005, adică perioada avută în vedere și de organul de control.
Așa fiind, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea actelor contestate.
În temeiul art.274Cod procedură civilă, pârâtele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 17.240 ron, în cote egale de câte 8620 ron fiecare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal pârâtele DGFP B și DGFP G solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Recurenta DGFP Baa rătat că instanța de fond nu a procedat la o analiză obiectivă a probelor administrate în cauză, rezumându-se la concluziile raportului de expertiză care i-au fost favorabile reclamantului.
Recurenta a susținut că reclamanta nu a beneficiat de reducerile de TVA aferente operațiunilor comerciale operate în perioada supusă controlului deoarece documentele justificative prezentate nu respectau prevederile legale cu privire la condițiile de formă și de fond ale acestora.
În ce privește perioada 01.06.2003 - 30.11.2003 reclamanta s-a aprovizionat cu fermoare de la - SRL P pe bază de facturi fiscale, marfa nefiind recepționată de - SRL, fiind livrată pe bază de avize de însoțire a mărfii direct către - SRL.
Referitor la operațiunile de livrări de bunuri, furnituri confecții la extern care sunt încorporate în produsul finit în valoare totală de 210.067 lei în anul 2004, recurenta a arătat că reclamanta nu a prezentat contracte sau comenzi și copii de pe declarațiile vamale de export din care să rezulte că s-a acordat liberul de vamă.
Referitor la perioada 01.01.2005 - 31.03.2005 reclamanta a înregistrat venituri din livrări la export în sumă de 16.254 lei ca operațiuni scutite cu drept de deducere.
Recurenta DGFP Gaa rătat că instanța de fond nu a procedat la comunicarea raportului de expertiză, astfel încălcându-le dreptul la apărare.
Recurenta a arătat că nu a avut cunoștință de efectuarea acestei expertize nefiind convocate de expert. Aceasta invocat prevederile art.208 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu art.105 alin.2 Cod procedură civilă arătând că toate actele de procedură implicit hotărârea pronunțată sunt lovite de nulitate.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra respectării de către reclamantă a dispozițiilor Deciziei nr.175/2003, art.27 alin.4 lit.b, pct.1, 2 și 3 din HG 598/2002 ale art.6 alin.1 și 2 din nr.2055/1998, ale art. 2 alin.2, art.4 din Ordinul MFP nr.1846/2003 în referire la art.143 alin.1 lit.a, lit.c și lit.p din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în condițiile în care organele fiscale au constatat faptul că societatea nu a prezentat nici în timpul controlului și nici în procedura de contestare documentele prevăzute imperativ de lege în scopul justificării regimului de scutire de TVA pentru livrările la extern de furnituri încorporate în produsul finit, înscrisuri care să aibă calitate de documente justificative.
Recurenta a invocat și Decizia din 15.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secțiile unite prin care s-a admis recursul în interesul legii în sensul că "taxa pe valoare adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea TVA", obligatorie potrivit art.320 alin.3 Cod procedură civilă.
Intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Intimata a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a DGFP B pentru DGFP G, iar pe fond a arătat că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate.
La termenul de judecată din 3 iunie 2008 reprezentantul intimatei a arătat că renunță la excepția invocată prin întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă instanța de control judiciar constată că recursurile promovate împotriva sentinței civile nr.1/AF/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- sunt întemeiate.
Acțiunea a fost promovată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele DGFP G și DGFP
În soluționarea acțiunii instanța a încuviințat administrarea probei cu expertiza contabilă, expertiză care, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar a fost întocmită fără citarea părților și a fost comunicată doar reclamantei - SRL B și pârâtei DGFP
Această probă nu a fost însă comunicată și celeilalte pârâte DGFP G care a fost privată de posibilitatea de a face eventuale obiecțiuni față de concluziile raportului de expertiză.
Astfel, au fost încălcate prevederile art.208 alin.1 Cod procedură civilă precum și dreptul la apărare al pârâtei DGFP
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond prin necomunicarea raportului de expertiză dispus și efectuat în cauză, a încălcat dreptul la apărare al uneia din părți, situație care nu poate fi remediată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă va admite recursurile declarate de recurentele DGFP G și DGFP B împotriva sentinței civile nr.1/AF/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Cu ocazia rejudecării instanța va dispune refacerea raportului de expertiză cu respectarea prevederilor art.208 al. 1 Cod procedură civilă, și va analiza toate susținerile formulate de părți atât în prima instanță cât și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței civile nr.1/AF/15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, Tribunalul Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.
Președinte, Pt. Judecător, Judecător,
- - - - - -
aflată în concediu de odihnă
Semnează
Vicepreședinte de instanță
Grefier,
Red.CC 17.06.2008/dact.VP 17.06.2008/2 ex.
Judecători fond Gh.;
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Clara
