Anulare act administrativ fiscal. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 402/CA
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul, domiciliat în I,-, -.1,.B,.2,.9, județul I, în contradictoriu cu intimații: Universitatea Tehnică Gh. I, Rectorul Universitâții Tehnice Gh. I, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței nr.263/CA din 20.03.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 15 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre.Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 22 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 263(ca/20.03.2009 Tribunalul Iașia admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a respins ca fiind inadmisibilă cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Universitatea Tehnică "Gh. " și pârâtul Rectorul Universității Tehnice "Gh. ".
În motivarea sentinței reține instanța că reclamantul a solicitat inițial anularea Hotărârii Consiliului Facultății de Electrotehnică din data de 17.06.2008, a deciziei Senatului UNIVERSITĂȚII TEHNICE GH. din 20.06.2008 de validare a rezultatelor concursului de promovare în funcția de șef de lucrări a lui, și a deciziilor privind titularizarea numitului cu numărul 398/2004 și 2567/2008, emise de către RECTORUL UNIVERSITĂȚII TEHNICE GH. I, așa cum rezultă din conținutul cererii introductive.
Ulterior ridicării excepției, reclamantul a afirmat că acțiunea sa privește refuzul nejustificat al pârâților de a-i soluționa cererea vizând invalidarea concursului de promovare și de a nu titulariza pe în funcția de șef de lucrări, situație în care,nu ar mai fi necesară procedura prealabilă.
Tribunalul consideră că nu se află în fața unei modificări a obiectului cererii iar susținerile reclamantului nu reprezintă decât un lipsit de o bază reală menit doar a evita rigorile legii în privința respectării prevederilor art.7 Legea nr. 554/2004.
Este adevărat că acțiunea în contencios administrativ poate privi și refuzul nejustificat al autorității administrative de soluționare a unei cereri sau refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative, dar, în speță, nu există probat un astfel de refuz din partea pârâților.
Astfel,singura cerere a reclamantului adresată pârâtei UNIVERSITĂȚII TEHNICE GH. în scopul invalidării numitului datează din 24.05.2008 (fila 5 dosar).
Validarea acestei persoane a avut loc ulterior,prin aprobarea de către Consiliul Facultății de Electrotehnică a rezultatului concursului pentru ocuparea postului de șef de lucrări și ca urmare emiterii de către RECTORUL UNIVERSITĂȚII TEHNICE GH. Iad eciziei nr. 2567/30.09.2008 (fila 21 dosar) de titularizare pe post.
Reiese concluzia că toată procedura de titularizare a numitului a fost epuizată prin aprobarea rezultatelor concursului și prin titularizarea pe post iar operațiunile administrative ce au compus această procedură nu pot fi contestate decât prin atacarea actelor administrative finale, respectiv, a Hotărârii Consiliului Facultății de Electrotehnică din data de 17.06.2008, a deciziei Senatului UNIVERSITĂȚII TEHNICE GH. din 20.06.2008 și a deciziei 2567/2008, emisă de către RECTORUL UNIVERSITĂȚII TEHNICE GH.
Prin emiterea acestor acte administrative pârâții au dat un răspuns implicit solicitării reclamantului, exprimată la data de 24.05.2008, de a nu se valida în funcția de șef lucrări numitul, iar analizarea și eventuala anulare a acestor acte ar presupune automat și sancționarea refuzului autorităților de a rezolva cererea reclamantului, nefiind posibilă legal și logic separarea efectelor actului producător de drepturi și obligații sub aspect juridic de actele administrative sau operațiunile administrative care l-au precedat și au stat la baza emiterii lui.
Prin urmare, tribunalul apreciază că obiectul cererii de față constă în anularea unor acte administrative și nu în sancționarea unui refuz nejustificat al pârâților de a răspunde cererii reclamantului.
În privința tuturor actelor administrative contestate, tribunalul apreciază că au caracteristicile unui act administrativ unilateral individual deoarece nu conțin reglementări cu caracter general, impersonal și obligatoriu ci reprezintă o manifestare unilaterală de voință a autorității administrative ce privește o persoană strict determinată.
Legea nr. 544/2004 dispune la art.7 alin.1 că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
De asemenea, art.11 alin.1 Legea nr. 554/2004 prevede că, atunci când se solicită anularea unui act administrativ individual, cererea în anulare se poate introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, comunicări refuzului nejustificat de soluționare a cererii sau data expirării termenului de soluționare plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
Aceste texte de lege se coroborează cu art.109 alin.2 cod procedură civilă care arată că, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, dovada îndeplinirii acestei proceduri trebuind a fi anexată cererii de chemare în judecată.
Interpretând aceste dispoziții reiese concluzia că,anterior învestirii instanței de contencios administrativ cu o acțiune în anulare, reclamantului îi revenea sarcina de se adresa cu o plângere autorităților administrative emitente pentru a fi revocate actele.
Această procedură prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune,ca un fine de neprimire a acțiunii, și este obligatorie, iar neîndeplinirea ei este sancționată cu respingerea cererii în contencios administrativ ca inadmisibilă.
Caracterul obligatoriu al acestui recurs grațios și ierarhic a fost confirmat și prin deciziile Curții Constituționale nr. 39/2005 și nr.184/2007, unde s-a arătat că nici o dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, și, pe de altă parte, această procedură nu împiedică accesul la justiție, constituind, dimpotrivă, un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau de organul ierarhic superior.
Împotriva sentinței civile 263/ca/20.03.2009 a formulat recurs reclamantul.
Susține recurentul că instanța a apreciat în mod nelegal și eronat că acțiunea sa nu ar privi refuzul nejustificat de soluționare a cererii reclamantului de invalidare și refuzul nejustificat de efectuare a tuturor operațiunilor administrative pentru invalidarea d-lui în funcția de șef de lucrări, ci ar viza direct anularea unor acte administrative.
Așa cum reține și instanța, prin emiterea acestor acte pârâții au dat un răspuns implicit solicitării reclamantului.
Nu este corectă legătura de cauzalitate reținută de către instanță, ci cea inversă în care constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererilor reclamantului duce automat la necesitatea anulării actelor administrative și la obligarea pârâților să efectueze operațiunile administrative solicitate.
Recurentul formulează în continuare o serie de motive referitoare la faptul că i se refuză, începând din anul 2002, scoaterea unui post la concurs pentru avansarea ca și conferențiar universitar, încălcarea principiilor de drept și constituțional privind egalitatea de tratament, caracterul obligatoriu al convențiilor, dreptul la muncă.
Prin întâmpinare, intimata Universitatea Tehnică "Gh. " a răspuns criticilor formulate și a solicitat respingerea recursului.
Din examinarea și interpretarea conținutului actelor depuse la dosar, raportat la pretențiile formulate de reclamant prin cererea introductivă și prin precizările ulterioare, instanța a stabilit în mod corect că demersul reclamantului pe calea acțiunii în justiție vizează cenzurarea actelor administrative emise de Universitate în cadrul procedurii de titularizare pe post a șefului de lucrări.
Această interpretare se impune atât raportat la obiectul primei cereri adresată instanței, prin care reclamantul susține că pârâta "a refuzat să respingă validarea (și acordarea) titlului didactic de șef de lucrări, precum și numirea pe acest post a asit. univ., cât și din precizările făcute pe parcursul judecății, în sensul că acțiunea privește refuzul pârâților de a-i soluționa cererea vizând invalidarea concursului de promovare și de a nu titulariza pe ca șef de lucrări.
De asemenea, se evidențiază că întreaga procedură de titularizare a numitului a fost parcursă, condiții în care ea nu poate fi contestată decât prin atacarea actelor administrativ fiscale -Decizia Senatului Universității Tehnice Gh. și Decizia emisă de Rectorul Universității Tehnice Gh..
Prin emiterea acestor acte administrative și prin finalizarea procedurii de numire s-a răspuns și solicitărilor reclamantului, condiții în care obiectul cererii, ca fiind anularea unor acte administrative, a fost în mod just stabilit de către instanță.
Raportat la acest obiect al cererii de chemare în judecată, reclamantul avea obligația de a parcurge procedura prealabilă prevăzută de lege, condiții în care excepția inadmisibilității acțiunii a fost corect admisă.
Celelalte critici formulate de recurent, vizând propria sa îndreptățire legală de a ocupa un anumit post nu vizează judecata făcută de către instanța de fond și în consecință, nu se impun a fi analizate.
Astfel fiind, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 Cod procedură civilă și va menține decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMNELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.263/CA/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - I -
Grefier
Red.
20.07.2009
Tehnored.
2 ex.
22.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
