Anulare act administrativ fiscal. Sentința 4047/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4047
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta DIRECȚIA APELOR B -, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și GUVERNUL ROMÂNIEI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 05.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar Concluzii, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alineat 2.civ.Cod Penal, a amânat pronunțarea la data de 12.11.2009 și la data de 19.11.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
În fond după casare, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Călărași la 16.10.2006, reclamanta Administrația Națională Apele Române(ANAR) - Direcția Apelor B-I, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, anularea hotărârii nr.14/30.07.1999 a Consiliului Local.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că la 29.05.2006 reclamanta a încheiat un contract privind prestarea serviciilor comune de gospodărire a apelor pentru bazinul aflat în domeniul public al statului și dat în administrarea exclusivă a Direcției Apelor BI( subunitate a Administrației Naționale Apele Române) conform art.3 al.1 din Lg.107/1996 ce prevede că aparțin domeniului public al statului apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km și cu bazine hidroforice ce depășesc suprafața de 10 km coroborat cu disp.art.4 al.2 din Lg.107/1996.
Hotărârea pârâtei este nelegală întrucât nu putea fi inclus în domeniul public al comunei imobilul decât cu încălcarea disp.pct.II al.3 din Anexa 213/1998 potrivit cărora domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din lacuri și plaje care nu sunt declarate de interes public național sau județean.
Beneficiarul contractului privind prestarea serviciilor comune de gospodărirea apelor pentru bazinul nu a încunoștințat reclamanta că întâmpină greutate în această activitate întrucât reprezentanții pârâtei susțin că sunt singurii deținător legali ai acestui bazin.
În consecință reclamanta s-a adresat pârâtei, aceasta din urmă comunicându-i că la întocmirea listelor cu bunurile de uz sau interes public local s-au avut în vedere disp.Lg.213/1998, respectiv HG 1349/2001 privind atestarea domeniului public al județului C, precum și municipiilor, orașelor și comunelor din județul
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.1,7,8, Lg.554/2004.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar Ordinul nr.399/15.05.1997 al Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, Ordinul nr.1276/14.12.2005 al Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, adresa nr.14161/13.09.2006 a ANAR-Direcția Apelor B, către Primăria, adresa nr.993/22.06.2006 a Administrației Naționale - Direcția Apelor B I, adresa nr.2118/12.07.2006 primăriei comuna către reclamantă, adresa nr.12188/3.08.2006 a reclamantei către pârâtă.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că la întocmirea listelor cuprinzând bunurile de uz sau interes public - anexa la HG 1349/27.1.2.2001 s-a avut în vedere modul de proveniență, iar bălțile aflate pe teritoriul localității au fost înființate pe proprietatea unor locuitori, iar pe toată perioada existenței CAP bălțile au fost administrate și exploatate de aceasta.
Atașat întâmpinării au fost depuse HG 1349/2001 și anexa 26 cuprinzând inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei.
Prin sentința civilă 2977/8.12.2006 Tribunalul Călărașia admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București -secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Prin sentința civilă nr.2039/6.09.2007 Curtea de Apel Bucureștia admis excepția tardivității invocată de pârât și a respins ca tardivă acțiunea.
Pentru pronunța această sentință instanța a reținut în esență că acțiunea a fost introdusă la 16.10.2006, completată la 8.11.2006, cu nerespectarea termenului de decădere de 1 an calculat conf.art.11 al.2 din Lg.554/2004.
Prin decizia civilă nr.545/14.02.2008 a ICCJ-CAF, a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând în esență că recurenta-reclamantă a luat cunoștință de conținutul anexei nr.26 la HG 1349/2001 la termenul de judecată de la 8.12.2006, iar de conținutul HG 1349/2001 cel mai devreme la 7.11.2006 când a fost depusă la dosar copia anexei nr.26.
A mai reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că până la data sentinței civile 2977/8.11.2006 a Tribunalului Călărași, reclamanta nu luase cunoștință de conținutul Hotărârii nr.14/30.07.1999 a pârâtului, ci abia la Lg.9/1998.03.2007 în fața Curții de Apel București.
La data pronunțării sentinței civile recurate disp.art.11 al.2 din Lg.554/2004, fuseseră modificate prin art.I pct.16 din Lg.262/2007,astfel încât acțiunea reclamantei a fost introdusă în condiții de regularitate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București -secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, neadministrându-se probe noi.
Prin sentința civilă nr.2580/7 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în raport de actele depuse și de susținerile părților s-a dispus următoarele:
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință s-a apreciat că actele contestate de reclamantă, respectiv Hotărârea nr.14/1999 emisă de Consiliul Local al Comunei și HG nr.1349/2001 sunt legal emise și că reclamanta nu are un drept recunoscut de lege vătămat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr.2341/5.05.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis recursul declarat de reclamantă și s-a casat sentința atacată trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie s-a apreciat că în cauză judecata s- făcut în lipsa citării în cauză a pârâtului Guvernul României în calitate de autoritate emitentă a HG nr.1349/2001.
În urma casării și repartizării aleatorii, ca urmare a admiterii cererii de abținere, cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
În această fază procesuală au fost citați în calitate de pârâți autoritățile emitente ale actelor contestate.
La dosar pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare în care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art.7 (1) din Legea nr.554/2004 și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Instanța a dispus amânarea pronunțării în raport de dispozițiile art.156 (2) Cod procedură civilă.
Instanța nu va reține excepția lipsei procedurii prealabile această excepție fiind neîntemeiată deoarece reclamanta a probat în dosarul nr- al Curții de Apel București - fila 80 dosar îndeplinirea procedurii prealabile la care a primit răspuns prin adresa nr.3606/14.03.2007 - fila 81 dosar -.
Pentru acest motiv, instanța, în al treilea ciclu procesual - fond după casare, a respins motivat cererea de comunicare acțiunii către pârâtul Guvernul României, care a avut cunoștință de acțiune care i-a fost comunicată în primă judecată pe acțiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată și completată și care a fost soluționată pe excepția tardivității formulării acțiunii.
În raport de actele depuse și de susținerile părților pe fond, instanța în fond după casare va reține în fapt următoarele:
Reclamanta a contestat inițial hotărârea nr.14/30.07.1999 emisă de pârâtul Consiliul Local al Comunei ca nelegală pe motiv că s-a atestat apartenența unor bălți în domeniul public al comunei cu încălcarea dispozițiilor alin.3 pct.III al Anexei legii nr.213/1998.
Se arată că reclamanta Bazinul III este în administrarea reclamantei, și că în mod nelegal s-a atestat ca făcând parte din domeniul public al comunei.
Reclamanta și-a completat acțiunea solicitând și anularea HG nr.1349/2001 și anexei nr.26 - " bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei.
Instanța apreciază că în cauză reclamanta, în calitate de administrator nu are un drept recunoscut de lege vătămat, actele administrative cu caracter individual, fiind legal emise în raport de drepturile pretinse de părți și de dispozițiile Legii nr.213/2001.
Faptul că reclamanta administrează bazine hidrografice aflate în proprietatea publică a statului nu-i conferă acestuia un drept exclusiv de administrare a bălților care aparțin din punct de vedere istoric și geografic comunei, în mod legal constatându-se că acestea aparțin acestei comunități locale și în domeniul public al comunei.
Din actele depuse de pârâtul Consiliul Local al Comunei, rezultă că bălțile comunei nu au fost niciodată în administrarea unor autorități publice și nu sunt în domeniul public al statului pentru a fi aplicabil dispozițiile art.3 alin.1 din Legea nr.107/1996 - filele 25 - 37 dosar -.
Pe cale de consecință Hotărârea nr-14/1999 este legal emisă deoarece bălțile sunt distincte, aparțin de Comuna și nu fac parte din domeniul public al statul, pentru ca reclamanta să pretindă un drept de administrare exclusiv asupra acestor bălți.
În ceea ce privește HG nr.1349/2001 emisă de pârâtul Guvernul României aceasta este legală și temeinică, fiind legal adoptată conform prevederilor art.107 din Constituția României și ale art.21 (3) din legea nr.213/2008 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu completările ulterioare.
HG nr.1349/2001 a fost adoptată, conform notei de fundamentare - filele 16-17 dosar - prin însușirea proiectului inițiat de ministerul d e resort, cu atribuții în domeniu.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.555/2001, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art.8 alin.(6) din Legea nr.24/2000, "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiunilor din etapa de avizare".
Potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.213/1998 și Normelor tehnice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.548/1999, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei autorități administrativ-teritoriale se întocmește de către comisiile special constituite în acest sens, în fiecare unitate administrativ-teritorială și se însușește prin hotărârea autorității publice a unității respective, urmând ca apartenența la domeniul respectiv a bunurilor cuprinse în inventar să fie atestată prin hotărâre a Guvernului.
In temeiul acestor dispoziții, în județul C au fost inventariate bunurile care aparțin domeniului public al județului, municipiilor, orașelor și comunelor, inventarierea bunurilor fiind efectuată, potrivit art.21 alin.(1) din lege, de către comisiile special constituite, în fiecare unitate administrativteritorială.
Ulterior, inventarele astfel întocmite au fost însușite prin hotărâri de către consiliile locale, respectiv de către Consiliul Județean
În conformitate cu art.21 alin.(3) din Legea nr.213/1998, inventarele însușite de către autoritățile locale au fost centralizate de către Consiliul Județean C, fiind întrunite astfel condițiile prevăzute de lege pentru atestarea, prin hotărâre de Guvern, a apartenenței bunurilor la domeniul public Județean sau local, după caz.
Astfel, apartenența bunurilor la domeniul public Județean sau local se face, conform Legii nr.213/1998, prin hotărâri de declarare, ca atare, ale consiliilor locale sau județene, aceste acte ale administrației publice locale fiind cele care stabilesc sau modifică regimul juridic al bunurilor, și nu actul de atestare, indiferent de procedura de aprobare a acestor inventare.
Față de cele expuse mai sus, instanța constată că reclamanta nu are un drept recunoscut de lege vătămat deoarece bălțile prev. în anexele HG nr.1349/2001 aparțin legal domeniului public al comunei și nu au aparținut niciodată domeniului public al statului.
În consecință instanța pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.1 din legea nr.554/2004 va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În fond după casare.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA APELOR B - cu sediul în B,- Bis, județul B, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI cu sediul în comuna, județul și GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B, nr.1, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored./5 ex.
14.12.2009
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria
