Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 4046/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4046
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ - cerere suspendare executare act administrativ - formulată de reclamantele ASOCIAȚIA PRO DEMOCRAȚIA și AGENȚIA DE MONITORIZARE A, în contradictoriu cu pârâtul PREȘEDINTELE ROMÂNIEI.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, la prima strigare a cauzei, cele două reclamante - prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, pârâtul - prin consilier de stat, cu împuternicire la dosar.
La a doua strigare a cauzei s-au prezentat reclamantele: ASOCIAȚIA PRO DEMOCRAȚIA - prin președinte, asistat de avocat, AGENȚIA DE MONITORIZARE A - prin președinte, asistat de avocat ,
pârâtul - prin consilier de stat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței, la prima strigare a cauzei, că s-au formulat mai multe Cereri de Intervenție, în interesul pârâtului Președintele României, cereri ce au toate același conținut, mai puțin cele formulate de numiții -, în cuprinsul căreia se menționează că a formulat-o în " favoarea dreptului cetățenilor" și de, ce a formulat cerere de intervenție în nume propriu. Niciuna din cererile de intervenție depuse la dosar, prin Serviciul Registratură, nu a fost timbrată, conform acțiunii de fond.
Reprezentantul pârâtului depune la dosar întâmpinare la acțiunea reclamantelor, înmânând copie de pe aceasta și apărătorului acestora.
Curtea lasă cauza la ordine pentru a da posibilitatea apărătorului celor două reclamante să ia la cunoștință de conținutul întâmpinării depusă de pârât, dat fiind obiectul cauzei dedusă judecății.
La a doua strigare a cauzei apărătorul celor două reclamante invocă excepția lipsei calității de reprezentant al persoanei ce îl reprezintă pe pârât, de a pune concluzii în prezenta cauză.
Astfel cum se menționează în cuprinsul art. 68 alineatele 4 și 5.pr.civ. reprezentarea se poate face prin avocat sau prin consilier juridic. În cazul de față reprezentantul pârâtului - Președintele României - este consilier de stat, adică demnitar, altceva decât situațiile prevăzute de art. 68 alineat 4.pr.civ. Solicită ca reprezentantul pârâtului să facă dovada că este rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau soț cu președintele României. Apreciază că în cazul de față reprezentantul pârâtului nu are dreptul de a lua cuvântul; este reprezentant al pârâtului, însă nu are dreptul de a pune concluzii.
Reprezentantul pârâtului, în replică la susținerile apărătorului celor două reclamante, învederează că, în opinia sa, acesta a invocat excepția lipsei calității de reprezentant și pentru a face dovada calității sale, solicită acordarea unui nou termen. Precizează că, în cazul său, reprezentarea este una specială, dispusă prin Regulamentul de Funcționare a Administrației Prezidențiale. Prin acest Regulament s-a prevăzut că Departamentul Constituțional - Legislativ are atribuții de reprezentare în instanță a Președintelui României și a Administrației Prezidențiale.
Apărătorul reclamantelor învederează din nou că, în opinia sa, reprezentantul pârâtului nu are dreptul de a pune concluzii, dar el este reprezentant al pârâtului.
Reprezentantul pârâtului precizează că, mai mult decât cele menționate anterior, este și doctor în drept, are deci studii juridice, motiv pentru care solicită respingerea excepției lipsei calității de reprezentant sau respingerea susținerilor formulate de apărătorul celor două reclamante.
Apărătorul reclamantelor apreciază că reprezentantul pârâtului nu poate formula concluzii orale în cauză.
Reprezentantul pârâtului învederează că în speța de față sunt norme speciale, derogatorii de la dreptul comun și în baza acestor norme speciale are dreptul de a pune concluzii.
Apărătorul celor două reclamante învederează că dispozițiile Legii nr.47/1994 stabilesc faptul că "Compartimentele și funcțiile din structura Administrației prezidențiale, organizarea, funcționarea și atribuțiile acestora se stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare a Administrației prezidențiale, care se aprobă de Președintele României". Totodată solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 100 alineat 1 din Constituția României care prevăd faptul că singurul act juridic al Președintelui României este Decretul, deci Regulamentul de care face vorbire reprezentantul pârâtului trebuie aprobat prin Decret, însă tot art. 100 alineat 1 prevede că " (1) În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistența decretului".Prin urmare, față de faptul că nu există nici un Decret al Președintelui României, publicat în Monitorul Oficial, apreciază că Regulamentul de Organizare și Funcționare a Administrației Prezidențiale este nul de drept, deci inexistent.
Reprezentantul pârâtului apreciază că, în opinia sa, în replică la susținerile apărătorului reclamantelor, nu există nulitate de drept în procesul civil, ci doar instanța trebuie să constate acest lucru.
Curtea, deliberând asupra excepției invocate de apărătorul celor două reclamante, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei ce-l reprezintă pe pârât în acest dosar, o respinge, față de dispozițiile art. 68 alineat 4.pr.civ. apreciind că, în ceea ce privește reprezentarea, pârâtul este legal reprezentat.
Se prezintă în sală și domnul - precum și doamna, personal, ce depun la dosar Cerere de Intervenție în interes propriu, respectiv în interesul pârâtului, precum și chitanțe de plată a taxei de timbru în cuantum de 4 lei și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, pe cererile de intervenție. Solicită admiterea acestora, astfel cum au fost formulate și motivate.
Curtea, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, pune în discuție admisibilitatea în principiu a celor două cereri de intervenție pentru care există dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, și anume cererile formulate de numiții - și. Cât privește celelalte cereri de intervenție, pentru care nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, instanța nu poate pune în discuție admisibilitatea în principiu a acestora.
Reprezentantul pârâtului precizează că, în opinia sa, cele două cereri formulate, în interes propriu de domnii și, sunt de fapt tot cereri de intervenție accesorii, având în vedere că, din cuprinsul lor nu reiese că se solicită un drept propriu, ci acestea sunt formulate tot în interesul pârâtului.
Apărătorul celor două reclamante, având cuvântul pe admisibilitatea în principiu a cererilor de intervenție, solicită, în conformitate cu dispozițiile art. 1o din Legea nr. 46/1997, anularea cererilor de intervenție, având în vedere că nu au fost timbrate.
Solicită ca și cererile formulate ca fiind în interes propriu, să fie calificate tot ca fiind cereri în interes accesoriu.
Reprezentantul pârâtului învederează că, în opinia sa, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 147/1997, instanța este cea care stabilește dacă este necesar ca aceste cereri de intervenție să fie timbrate, având în vedere că nu s-a discutat încă admisibilitatea în principiu a cererilor de intervenție, deci nu sunt părți deocamdată.
Apărătorul celor două reclamante solicită a se constata, în ceea ce privește cererea de intervenție formulată de domnul, că acesta nu are capacitate procesuală de a formula o asemenea cerere, această capacitate revenind exclusiv persoanelor fizice, cetățeni români cu drept de vot. Doar așa se justifică interesul de a interveni în cauză. Apreciază că, astfel cum a fost formulată, domnul ar trebui să facă dovada că este reprezentantul persoanelor " exterminate", însă, pe de altă parte acestea nu pot vota; cetățenii exterminați nu au drept de vot.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 49 și următoarele pr.civ. mai precis art. 55.civ.Cod Penal, solicită a se constata că în speța de față nu este vorba de o cauză / " cerere" principală, ci eos implă procedură prealabilă, provizorie. Apreciază că cererile de intervenție nu sunt admisibile, oricum, în această cerere de suspendare. Cât privește cererea formulată de domnul, invocă excepția lipsei capacității procesuale a celor ce au formulat-o " Comunitatea Moștenitorilor și Proprietarilor Legitimi din România", a celor exterminați de represiunea comunistă 1945 - 2003, precum și excepția lipsei calității de reprezentant a celor 9 milioane.
Reprezentantul pârâtului apreciază că domnul a formulat cerere în nume personal motiv pentru care solicită a fi calificată drept o cerere de intervenție accesorie, ca și toate celelalte. Lasă însă la aprecierea instanței admisibilitatea în principiu a acestor cereri de intervenție.
Curtea, deliberând asupra admisibilității în principiu a cererilor de intervenție formulate de numiții - și, le admite în principiu, calificându-le drept simple apărări în interesul pârâtului Președintele României.
Reprezentantul pârâtului solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 52 (3) pr.civ., apreciind că, în cauza de față întâmpinarea este obligatorie.
Curtea, față de cele învederate de reprezentantul pârâtului precum și față de obiectul cauzei dedusă judecății, apreciază că întâmpinarea nu este obligatorie, astfel că nu se impune acordarea unui nou termen în acest scop.
Cât privește conținutul întâmpinării formulate de pârât, pe fondul cererii de suspendare, pune în discuție excepția invocată în cuprinsul acesteia și anume excepția inadmisibilității acțiunii.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, apreciind că dreptul de a ataca un act administrativ în instanța de contencios administrativ este limitat. Potrivit dispozițiilor art. 52 alineat 2 din Constituție, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică nu este absolut, ci condițiile și limitele exercitării acestuia sunt stabilite prin lege organică. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5 alineat 2 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative cu privire la care prin lege organică se prevede o altă procedură judiciară.
Apreciază că instanțele judecătorești nu pot cenzura această prerogativă prezidențială prin cercetarea motivelor pentru care Președintele României dispune asupra posibilității sale de a solicita consultarea poporului cu privire la teme de interes național, deoarece, în condițiile stabilite de Constituția României și de Legea nr. 47/1992 această competență o deține exclusiv Curtea Constituțională. Decretul ce se solicită a fi suspendat prin acțiunea de față este o parte din procedura judiciară separată prevăzută de art. 46, 47 din Legea nr. 47/1992 referitoare la organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Prin această lege este reglementată competența materială exclusivă a Curții Constituționale de a exercita atribuții privitoare la organizarea și desfășurarea referendumului și la confirmarea rezultatelor acestuia.
Apreciază că este vorba de fapt despre excepția necompetenței generale a instanței de contencios administrativ de a soluționa această cerere: Este vorba de un fine de neprimire.
Pentru toate aceste motive precum și pentru cele expuse pe larg în cuprinsul Întâmpinării depusă la dosar, solicită respingerea cererii de suspendare, ca inadmisibilă.
Apărătorul celor două reclamante solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii de suspendare, apreciind că aceasta este admisibilă. Dispozițiile art. 5 alineat 2 din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în speța de față.
Solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 73 alineat 3 litera D, ce a fost interpretat cu putere obligatorie prin Decizia nr. 567/2006 pronunțată de Curtea Constituțională. Decizia președintelui de a organiza referendumul nu intră în procedura de organizare și desfășurare; Curtea Constituțională este competentă doar pe procedurile ulterioare.
În opinia sa, în speță este vorba de un act administrativ, unilateral, emis de o autoritate publică, astfel că, apreciază ca fiind neîntemeiată excepția inadmisibilității, invocată de reprezentantul pârâtului.
Pe fondul acțiunii, solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată și motivată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Cazul bine justificat constă în existența unui act emis cu deturnare de putere, nu este un referendum ci este un plebiscit. Se urmărește doar aprobarea națiunii pentru decizia luată deja - deturnarea de putere - în transformarea de putere, în plebiscit. Voința trebuie să fie nu numai liberă ci ea trebuie să fie și în cunoștință de cauză, pentru care se impune o campanie de informare echilibrată iar într-un regim democratic poate funcționa doar un Parlament bicameral. Or, în cazul de față nu s-a făcut o informare echilibrată ci doar propagandă. Această încercare de a determina modificarea constituției va duce la deformarea regimului democratic al țării. Parlamentul trebuie să fie bicameral într-un stat democratic iar referendumul este deturnat. Soluția ce se întrevede este antidemocratică. nu este utilizat în scopul de a întreba populația ce dorește în realitate, ci acesta este doar un instrument procedural electoral.
Paguba iminentă constă în aceea că națiunea se află în necunoștință de cauză; nu are o viziune de ansamblu, ceea ce înseamnă punerea gravă în pericol a regimului democratic. Urgența constă în faptul că referendumul este peste câteva zile.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată; apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr. 554/2004; neexistând nici o îndoială serioasă cu privire la nelegalitatea actului. Decretul a fost emis cu respectarea normelor constituționale și a normelor referitoare la referendum. Nu există nici o prezumție serioasă de nelegalitate a actului. Paguba iminentă nu este dovedită, astfel cum a expus pe larg în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, în principal pe excepția inadmisibilității cererii de suspendare, invocată de apărătorul pârâtului, prin întâmpinare.
După ședința de judecată și după pronunțarea soluției în cauză s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 20.11.2009, alte cereri de intervenție formulate în interesul pârâtului, având același conținut cu cele depuse anterior la dosar de alte părți.
CURTEA,
Instanța constată următoarele asupra prezentei cereri de suspendare:
Prin cererea de suspendare înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantele ASOCIAȚIA PRO DEMOCRAȚIA și AGENȚIA DE MONITORIZARE A au solicitat, în baza art. 14(1) din Legea nr.554/2004, în contradictoriu cu pârâtul PREȘEDINTELE ROMÂNIEI SUSPENDAREA DECRETULUI Președintelui României nr.1507/22 octombrie 2009 pentru organizarea unui referendum național, publicat în Monitorul Oficial al României nr.714/22 octombrie 2009, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii de suspendare reclamantele arată că au formulat plângere prealabilă împotriva acestui decret - apreciat ca un act administrativ unilateral în baza art.7 (1) din Legea nr.554/2004. În concret prin acest decret s-a decis de pârât care este și candidat la alegerile prezidențiale pentru un nou mandat, organizarea unui referendum național consultativ în data de 22 noiembrie 2009, care este data primului tur de scrutin al alegerilor prezidențiale.
Reclamantele apreciază că cererea de suspendare este admisibilă în raport de dispozițiile art.2 (1) lit.a și r, art.7 (1), art.8 (1) și alin.(12) din Legea nr.554/2004 deoarece are ca obiect un act administrativ unilateral emis de o autoritate publică și s- formulat reclamație administrativă prealabilă de persoane vătămate în drepturi recunoscute de lege, în concret reclamantele în calitate de persoane juridice de drept privat fără scop lucrativ reclamă vătămarea unui interes public respectiv un interes care vizează ordinea de drept și democrația constituțională.
Reclamantele apreciază că cererea de suspendare îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art.14 (1) din Legea nr.554/2004 în sensul existenței unor cazuri bine justificate, conform art.2 (1) lit."t" din Legea nr.554/2004 și al iminenței producerii unei pagube conform art.2 (1) lit "s" din Legea nr.554/2004.
În ceea ce privește prima condiție a cererii de suspendare care privește legalitatea decretului contestat, reclamantele arată că acest act emis în baza art.90 din Constituție este nelegal fiind emis cu abuz și deturnare de putere.
Aceasta deoarece prin organizarea acestui referendum nu se urmărește consultarea națiunii cu privire la o problemă de interes național, ci obținerea aprobării unei decizii luate, ceea ce transformă referendumul într-un plebiscit, ceea ce contravine dispozițiilor art.1 (3) din Constituție.
În ceea ce privește existența unei pagube iminente reclamantele arată că față de data fixării referendumului și modalitatea agresivă de propagandă, în cauză voința poporului este viciată, fapt ce pune în pericol ordinea constituțională și statul de drept.
În susținerea cererii de suspendare reclamantele depun la dosar copie după Decretul nr.1507 din 22.XI.2009, dovada îndeplinirii procedurii prealabile administrative și dovada achitării taxei de timbru.
În cauză s-au formulat mai multe cereri de intervenție în interesul pârâtului, dintre care au fost admise în principiu, în ședința publică din 19.11.2009, calificate ca apărări, numai cererile de intervenție admisibile sub aspectul achitării taxei de timbru, ca o condiție de admisibilitate discutării admisibilității în principiu.
În ședința publică din 19.XI.2009 după discutarea admisibilității în principiu, instanța a pus în discuția părților în principal excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârât în raport de dispozițiile art.5 (2) din Legea nr.554/2004 și în subsidiar s-a acordat cuvântul părților pe cererea de suspendare sub aspectul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.14 (1) din Legea nr.554/2004.
Analizând excepția inadmisibilității cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile art.14 (1) din Legea nr.554/2004, instanța va aprecia pentru următoarele considerente că excepția este întemeiată, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr.554/2004.
Obiectul cererii de suspendare formulată de reclamante, îl constituie Decretul Președintelui României nr.1507 din 22 octombrie 2009 pentru organizarea unui referendum național - fila 8 dosar.
Acest drept pentru organizarea unui referendum național a fost emis de pârât în baza prevederilor art.2 alin.1 și 2, art.90 și ale art.100 (1) din Constituția României.
În baza art.90 din Constituție care privește "președintele României, după Consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința cu privire la probleme de interes național".
Această dispoziție din Constituție reglementează o atribuție constituțională exclusivă a pârâtului Președintele României, atribuție care s- materializat prin emiterea Decretului nr.1507/22 octombrie 2009 cărei suspendare se solicită de reclamante, în baza art. 14 (1) din Legea nr.554/2004.
Instanța apreciază că decretul nr.1507/22 octombrie 2009 nu reprezintă un act administrativ supus controlului de legalitate al instanței de contencios-administrativ potrivit art.1 din Legea nr.554/2004, nefiind astfel admisibilă nici cererea de suspendare a acestui act de natură constituțională întemeiată pe dispozițiile art.14 (1) din Legea nr.554/2004.
Decretul pentru organizarea unui referendum național este actul emis în exercitarea atribuțiilor constituționale de către pârât, temeiul juridic fiind dispozițiile art.90 din Constituția României, raportat la dispozițiile art.100 (1) din Constituție.
Acest act administrativ de natură constituțională este exceptat de la aplicarea dispozițiilor art.1 (1) din Legea nr.554/2004 și nu este supus cenzurii de legalitate pe care o exercită instanța de contencios administrativ, deoarece raporturile și consecințele care se nu sunt raporturi de drept administrativ tipic, ci raporturi de drept constituțional.
Iar față de natura constituțională a acestor raporturi, devin aplicabile dispozițiile art.11 (1) lit.B pct.c din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale republicată, coroborat cu dispozițiile art.46 și 47 din același act normativ.
Aceste dispoziții speciale reglementează competența exclusivă a Curții Constituționale privitoare la organizarea și desfășurarea referendumului și la confirmarea rezultatelor acestuia, referendum privit ca un ansamblu complex de proceduri și acte, inclusiv decretul prezidențial emis în baza art.90 din Constituția României de Președintele României în exercitarea unei atribuții Constituționale.
Față de cele expuse, instanța apreciază că cererea de suspendare este inadmisibilă în raport de obiect deoarece decretul pentru organizarea unui referendum național emis de pârât nr.1507 din 22 decembrie 2009 nu constituie un act administrativ admisibil a fi contestat conform art.1 din Legea nr.554/2004. Pe cale de consecință nu este admisibilă cererea de suspendare a acestui act, în baza art.14 (1) din Legea nr.554/2004, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr.554/2004.
În consecință, instanța în baza art.137 (1) Cod procedură civilă va admite excepția inadmisibilității cererii de suspendare, excepție invocată de pârât și în consecință va respinge cererea de suspendare a Decretului Președintelui României nr.1507 din 22 octombrie 2009, ca inadmisibilă, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.1(1)și art. 14(1)din Legea nr.554/2004.
Cererile de intervenție care au fost admise în principiu, calificate ca apărări în interesul pârâtului vor fi admise, pentru aceleași motive în sensul aprecierii cererii de suspendare ca inadmisibile și respingerii ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii de suspendare.
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantele ASOCIAȚIA PRO DEMOCRAȚIA cu sediul ales la Cabinet avocat " "în B,-,.1,.3,.11 și AGENȚIA DE MONITORIZARE A cu sediul ales la cabinet avocat " " în B,-,.1,.3,.11, în contradictoriu cu pârâtul PREȘEDINTELE ROMÂNIEI cu sediul în B, sector 6,--3, ca inadmisibilă, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr.554/2004.
Admite cererile de intervenție accesorii formulate de - domiciliat în B, nr.214,.60,.7, sector 1 și domiciliată în Curtea de A,-, județul, în interesul pârâtului în sensul respingerii cererii de suspendare, ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored./8 ex.
16.12.2009
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria
