Anulare act administrativ fiscal. Sentința 4203/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.4203
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27 XI 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER- - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20 XI 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea având nevoie pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 27 XI 2009.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 16.08.2006, pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE:
1. Anularea deciziei nr. 25/2006 emisă de Comisia specială de retrocedare;
2. Obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții de retrocedare în natură pentru imobilul situat în loc. Mediaș,-, jud. S, în cotă de 1/2.
3. Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Dispoziția nr. 25/2006 emisă de Comisia specială de retrocedare s-a dispus respingerea cererii de retrocedare a imobilului situat în loc. Mediaș,-, jud. S, reținându-se următoarea motivație:
- cererea de retrocedare nu se încadrează în prevederile nr.OUG 83/1999 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, republicată.
- Numita este persoană fizică, neîndeplinind calitatea de persoană îndreptățită.
Reclamanta apreciază susținerile deciziei ca fiind neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Prin adresa nr. -/26.06.2006 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților i-a solicitat notificarea și alte dovezi de acte depuse pentru restituirea în natură.
Această adresă a fost comunicată fostei sale mandatare G în loc să fie expediată reclamantei în Germania. Adresa a primit-o în 24.07.2006.
În data de 27 iulie 2006, după 3 zile, a primit deja decizia nr. 25 din 7 iulie 2006, fără ca Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să primească actele doveditoare și legale.
Trebuie menționat faptul că întotdeauna au fost depuse în termenul legal actele doveditoare, indiferent de legea care era aplicabilă la vremea respectivă, după cum urmează:
- dosarul privitor la legea nr. 112/1995 a fost înregistrat în termenul legal; în 23 iulie 1996 cu nr. de înregistrare 4714/23.07.1996 la Gospodăria Comunală Mediaș, unde a fost îndrumată de secretarul Primăriei Mediaș,.
- În termenul legal a depus și fosta sa mandatară G,NOTIFICAREA" cu ștampila din 28 martie 2001, precum și adresa către Primăria Mediaș cu ștampila din 21.02.2001, precum și o copie a unei acțiuni reconvenționale din 8 ian. 1999 înregistrată în dosar nr. 2384/1998 al Judecătoriei Mediaș.
- În data de 04.10.2005 s-a adresat Comisiei de, deși era pe rol,RESTITUIREA" în natură și restul de petiții.
Potrivit art. 1 alin. 1 al Legii nr. 10/2001 republicată:
,Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi."
Imobilul din Mediaș,- a fost construit de bunicul său in anul 1924 (CF nr. 3047/1924).
Imobilul se compune din parter și mansardă, fiecare de 100 mp.
Imobilul este casă familiară cu intrări comune, WC în casa scărilor, pivniță, spălătorie, curte, grădină, filigorie în curte, șoproane și garaj.
Din data de 11 septembrie 1990 de la plecarea sa și a fiului său ca ultimii membri ai familiei în Germania a predat cheile mansardei proprietatea sa personală (conform contractului de cumpărare nr. 1994/24.09.1973) familiei - tată și pentru administrarea întregii locuințe mobilată, 5 camere, bucătăria, baie și restul dependințelor, și plata impozitului (cu procura nr. 10152/19.07.1999).
Din septembrie 1990 ambii frați s-au pus proprietari pe întregul imobil. la parter, deși a avut deja o proprietate în Mediaș, str. -. - nr. 18,. 8,. D,. 57,. 3 și la mansardă, ambii fără acte legale, fără mutație cu consimțământul său.
Face precizarea că imobilul din Mediaș,-, în cotă de 1/2 nedezmembrată, s-a preluat conform deciziei nr. 777/15 august 1983.
Prin adresa nr. -/26.06.2006 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților i-a comunicat următoarele:,având în vedere că procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 se declanșează prin depunerea unei notificări în termenul și cu respectarea procedurii instituite de acest act normativ, vă adresăm rugămintea de a ne comunica dacă ați urmat această procedură, și a ne indica nr. notificării formulate potrivit aceluiași act normativ reparatoriu, entitatea notificată și totodată stadiul de soluționare a notificării."
Deși nu s-au așteptat documentele sale, solicitarea sa a fost,rezolvată" prin respingere.
Practic invocarea textului OUG nr. 83/1999 este incorect stabilit de către intimată deoarece conform notificării pe care o anexează alta era baza legală a solicitării sale.
În ceea ce privește preluarea abuzivă a imobilului în baza Decretului nr. 223/1974, abuzul Statului Român constă tocmai în constrângerea de a preda imobilul cu plata unei modice despăgubiri.
Asemenea abuzuri au fost însă sistate deoarece România care între timp a devenit un stat democrat are obligația să corecteze toate aceste nedreptăți.
În acest sens a fost emisă Legea nr. 10/2001 care prevede că,Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă în natură în condițiile prezentei legi."
Imobilul a cărui proprietară a fost a fost preluat conform Decretului nr. 223/1974, în baza Deciziei nr. 777/1983 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al județului
Această decizie a fost nelegală, astfel că imobilul a trecut în proprietatea statului român fără titlu legal, având în vedere următoarele argumente: În ceea ce privește Decretul nr. 223/1974, trebuie avute în vedere două situații:
- cazul trecerii imobilului în proprietatea statului cu titlu de sancțiune împotriva celor care părăseau țara în mod fraudulos și nu se întorceau Ia termenul stabilit pentru înapoierea în țară.
- cazul celor care solicitau pe cale legală dreptul de a părăsi definitiv țara și pentru a primi aprobarea în acest sens, au fost obligați să înstrăineze locuința către stat (situație în care se afla și imobilul a cărui proprietară am fost eu și părinții mei).
În ambele cazuri PRELUAREA A FOST Ă, deoarece aceste persoane nu au înstrăinat imobilul către stat, ci imobilul le-a fost preluat în mod abuziv și obligatoriu, fără consimțământul proprietarilor, deci fără voința liber exprimată, fiind constrânși să îl predea.
Nu se poate vorbi de o înstrăinare în sensul legal al termenului, deoarece acordul de voință a fost obținut prin constrângere morală, nefiind valabil exprimat.
Decretul nr. 223 / 1974 privind reglementarea situației unor bunuri, publicat în Buletinul Oficial nr. 152 din 6 decembrie 1974 fost abrogat prin Decretul - Lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 privind abrogarea unor acte normative, emis de Consiliul Naționale, publicat în Monitorul Oficial nr. 9 din 31 decembrie 1989.
La data preluării imobilului de către statul român prin constrângere, dacă proprietarii aveau nemulțumiri legate de modalitatea de preluare proprietarii acestora nu aveau Ia îndemână nici un mijloc de a ataca în justiție un astfel de act de preluare abuzivă, datorită rațiunilor de politică internă bine cunoscute. Acestea au fost considerentele pentru care Legea nr. 10/2001 a instituit posibilitatea revendicării acestor imobile sau a solicitării unor măsuri reparatorii, tocmai pentru ca statul să aibă posibilitatea de a înlătura nedreptățile și abuzurile care s-au făcut prin preluarea forțată.
- Actul de preluare contravenea și Ia acea dată Constituției României care garanta dreptul de proprietate.
- Este de notorietate faptul că actele de plecare definitivă din țară erau eliberate numai cu condiția renunțării la imobilele deținute în proprietate, imobile care în temeiul Decretului nr. 223/1974 intrau în proprietatea statului, fiind o sursă de îmbogățire a patrimoniului imobiliar al acestuia.
- Obligația de înstrăinare în beneficiul statului instituită de acest decret acoperea o expropriere în favoarea statului fără ca un astfel de transfer de proprietate să trebuiască să fie justificat de un interes obștesc, condiție esențială în cazul exproprierii.
- Trebuie avut în vedere faptul că proprietatea este un drept fundamental, garantat de Constituția actuală,proprietatea privată este ocrotită în mod egal de către lege, indiferent de titular și nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică și cu dreaptă și prealabilă despăgubire." Acest principiu este consacrat și de Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În art. 1 paragr. 1 din Protocolul nr. 1 se prevede că:,Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
- Curtea Constituțională a consacrat că principiul constituțional al ocrotirii în mod legal a proprietății private trebuie respectat în privința oricăror drepturi patrimoniale, a oricăror bunuri.
Prin sentința civilă nr. 1333/03.11.2006, Tribunalul Sibiua declinat competența soluționării cauzei la Curtea de Apel București.
Prin încheierea din 28.02.2007, Curtea de Apel București, Secția a IV-a Civilă a scos cauza de pe roși a trimis-o la Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Prin sentința civilă nr. 1358/23.05.2007, Curtea de Apel București, Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 2077/2/04.12.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1358/23.05.2007 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin sentința civilă nr. 1805/11.06.2008, Curtea de Apel București, Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 1135/2/10.02.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr.1805/11.06.2008 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Din probele administrate, Curtea reține că prin notificarea înregistrată sub nr. 1933/04.10.2004, reclamanta a solicitat,Comisiei de retrocedare a Legii nr. 10/2001" restituirea în natură a imobilului situat în Mediaș,-, jud. S, în cotă de . Această cerere a fost formulată de mandatarul reclamantei a fost formulată în baza Legii nr. 10/2001, dovadă fiind și faptul că era adresată Comisiei de retrocedare a Legii nr. 10/2001.
În mod greșit cererea a fost trimisă Comisiei speciale de retrocedare care s-a pronunțat asupra ei prin decizia nr. 25/07.07.2006 în sensul respingerii cererii reclamantei în baza OUG nr. 83/1999, deși reclamanta nu formulase notificarea în baza acestui act normativ, ci în baza Legii nr. 10/2001.
Având în vedere notificarea înregistrată sub nr. 1933/04.10.2004, prin acre reclamanta își întemeiază cererea de restituireîn baza Legii nr. 10/2001, precum și dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora secția civilă a tribunalului d e la sediul unității deținătoaresau al entității investite cu soluționarea notificăriieste competentă să soluționeze cererile de restituire, Curtea va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența soluționării cauzei la secția civilă a Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența soluționării cererii formulată de reclamanta domiciliată în Germania, 83022 -, 2 în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE cu sediul în B, Calea, nr. 202, sector 1 la Tribunalul București - Secția civilă.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. /4 ex./18.12.2009
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
