Anulare act administrativ fiscal. Sentința 4296/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 4296
Ședința publică de la 03.12.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
GREFIER - - -
...
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de doamna procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - - SRL, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul - prin consilier juridic fără delegație de reprezentare la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentantul pârâtului precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat în cauza de față, solicitând cuvântul pe fondul acțiunii.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea contestației, ca neîntemeiată și menținerea actului administrativ contestat - nr. - din data de 05.01.2009 - ca fiind legat și temeinic întocmit, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării depusă în dosarul declinat de la Tribunalul București.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației, ca fiind neîntemeiată și menținerea actului administrativ contestat, ca fiind legal și temeinic.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul contestației.
CURTEA,
Instanța constată următoarele asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București sub nr. 16454/3I2009, reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECTIA PENTRU A MUNICIPIULUI Bas olicitat anularea actului administrativ nr.-/05.01.2009, cu consecința obligării pârâtului la emiterea autorizației de muncă pentru cetățeanul chinez HE.
În fapt, reclamanta a arătat că respingerea solicitării de emitere a autorizațiilor de muncă pentru cetățeanul chinez nu este justificată.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetentei materiale, autorizația de muncă fiind eliberată de ORI, autoritate publică centrală.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul retine următoarele:
AI-2 lit.c Cod procedură civilă prevede că procesele și cererile în materie de contencios administrativ se judecă în primă instanță de către tribunal, cu excepția celor date în competenta curților de apel,prev. deart.3 pct.1 Cod procedură civilă - procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților Ș1 instituțiilor centrale, dispozițiile reluate și de ai-10 alin. 1 din legea rn-.554/2004.
Reclamanta a contestat prin acțiunea de fată refuzul ORI de a emite autorizație de muncă pentru un cetățean străin.
Conform art.4 din OUG nr.56/2007, autorizația de muncă se eliberează de Oficiul Român pentru.
Prin sentința civilă nr.2282/17.06.2009 Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această sentință s-a apreciat că în cauză competența de soluționare a cauzei revine, în primă instanță Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în raport de dispozițiile art.3 pct.1 Cod procedură civilă față de calitatea autorității pârâte.
Cauza în urma declinării a fost înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
În această fază procesuală nu s-au administrat probe noi.
În raport de actele depuse și de susținerile părților, instanța va aprecia pentru următoarele considerente că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei - societate comercială de a obține autorizație de muncă pentru cetățeanul chinez.
Refuzul eliberării autorizației de muncă a fost întemeiat pe nerespectarea de către angajator a prevederilor art. 3 alin. 1 lit. a) și art. 4 alin. 1 din UG nr.56/2007 și neîndeplinirea de către străin a condițiilor cerute de art. 44 alin. 2 lit. b coroborate cu art. 6 alin. 1 lit. f din OUG nr. î 94/2002, republicată.
Conform art.3 alin. 1 lit. a,art. 4 alin. 1 din OUG nr.56/2007 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României
Art.3(1) pot fi încadrați în muncă pe teritoriul României la angajatori care funcționează, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetățeni români, ai altor state membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului Spațiul Economic European, precum fi de rezidenți permanenți pe teritoriul României; ;
, Art -4 (1) Autorizația de muncă poate fi eliberată, la cererea angajatorului de către Oficiul Român pentru, pentru străinii care îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația română cu privire la regimul străinilor, încadrarea în muncă si detașarea acestora pe teritoriul României. "
Interpretând "per a contrario" prevederile art. 4 alin. 1 ale OUG nr. 56/2007, rezultă că străinilor care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de 1 legislația română cu privire la regimul străinilor, încadrarea în muncă și detașarea pe teritoriul României li se refuză eliberarea autorizației de muncă.
Prin intermediul art. 3 din OUG nr. 56/2007, legiuitorul instituie o măsură de protecție a forței de muncă autohtone, având în vedere noul context creat d aderarea României la Uniunea Europeană5i afluxul masiv pe piața internă a muncii a cetățenilor statelor terțe. Astfel, legiuitorul impune condiția expresă și obligatorie pentru angajator de a încadra în muncă cetățeni străini doar în situația în care locurile de muncă disponibile nu pot fi ocupate de cetățeni români, ai statelor membre UE și ori de către rezidenți permanenți pe teritoriul României, în scopul ocrotirii forței de muncă naționale, după cum am mai arătat și mai sus, măsură cu caracter imperativ ce nu poate fi nicidecum apreciată ca un criteriu de departajare între cetățenii străini și români, așa cum în mod greșit apreciază reclamantul.
Din documentele depuse la dosar, respectiv adresa din 11.08.2008 a Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă B, rezultă că cetățeanul chinez nu îndeplinea condițiile legale pentru eliberarea autorizației de muncă, acest aviz fiind obligatoriu.
Față de cele expuse mai sus, instanța apreciază că cererea reclamantei nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.3 (1) lit. "a" și art.4 (1) din OUG nr.56/2007 și cererea străinului nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.44 (2) lit.b coroborate cu art.6 alin.1 lit.f din OUG nr.194/2002.
În consecință instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - - SRL cu sediul ales la., și Asociații cu sediul în B, sector 3,-, Bl.104,.2,.1,.34, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI cu sediul în B, sector 5,--5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./4 ex.
12.01.2009
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria
