Anulare act administrativ fiscal. Decizia 431/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.431
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR 2: Duican Doina
JUDECĂTOR 3: Păun
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul PRIMARUL SECTORULUI 1 B împotriva sentinței civile nr.2608/05.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant PRIMARUL SECTORULUI 1 B, prin consilier juridic, cu delegație la dosar și intimata pârâtă, prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul reclamant a depus la dosar, la data de 11.02.2010, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0.30 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul reclamant, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată arătând că instanța de fond trebuia să dea dovadă de rol activ și să cenzureze cheltuielile de judecată.
Intimata pârâtă, prin apărător, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Curtea constată următoarele asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr.-/2009 reclamanta Primarul Sectorului 1 formulat contestație la executare împotriva executării silite începute în temeiul sentinței civile nr.2l24 din 04.06.2009 a Tribunalului București Secția IX de contencios administrativ și fiscal, la cererea pârâtei, fiind solicitată și suspendarea executării silite până la soluționarea contestați ei la executare în motivarea contestației se arată că executarea sentinței civile nr.2124 din 04.06.2009 a Tribunalului București Secția IX de contencios administrativ și fiscal s-a realizat fără respectarea legii întrucât hotărârea nu a fost comunicată rec1amantului.
Prin adresa nr.1441/18.08.2009 reclamanta a adus la cunoștința instanței că sentința civilă nu a fost comunicată, fiind solicitată comunicarea acesteia la noul sediu, procedură îndeplinită ulterior.
Rec1amanta s-a prevalat de dispozițiile art.399 și art. 403.proc.civ.
Reclamanta a anexat acțiunii sale, în copie, adresa nr.1441/1S.0S.2009, cererea formulată de pârâtă, înregistrată sub nr.28279/13.08.2009.
Pârâta a depus întâmpinare, soli citând respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât în mod greșit apreciază reclamanta că a început executarea silită a sentinței civile nr.2l24 din 04.06.2009 a Tribunalului București Secția IX de contencios administrativ și fiscal, solicitarea adresată rec1amantci prin cererea înregistrată sub nr.28279/l3.08.2009 nefiind un act de executare.
Cu privire la cererea de suspendare a executării pârâta soli obligarea rec1amantei la plata unei cauțiuni, conform artA03 alin. 1 Cproc.civ. iar în fond ax::i x că reclamanta nu arată care sunt motivele bine întemeiate pentru care solicită suspendarea
În raport de actele depuse și de susținerile părților, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal prin sentința civilă nr.2608/5 octombrie 2009 dispus următoarele:
A respins acțiunea formulată de reclamantul Primarul Sectorului 1 B în contradictoriu cu pârâta ca inadmisibilă.
A obligat reclamanta la 4.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință s-a apreciat ca inadmisibilă contestația la executare formulată de autoritatea pârâtă și a fost respinsă ca atare.
În baza art.274 (1) Cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenții, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată de 4000 lei reprezentând onorariu de avocat către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen motivat și legal timbrat reclamantul pârât pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art.274 (1) Cod procedură civilă.
Aceasta deoarece instanța de fond a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat de 4000 lei, onorariu care este nejustificat de mare, în raport de complexitatea cauzei și de munca prestată de avocat.
Recurentul arată că în mod nelegal instanța de fond nu a micșorat onorariul conform art.274 (3) Cod procedură civilă.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.274 (1) și (3) Cod procedură civilă. Ca parte căzută în pretenții, contestația la executare fiind respinsă ca inadmisibilă, în mod corect recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în cuantumul solicitat și probat de intimată.
cuantumului acestui onorariu prin aprecierea de către instanța de judecată în raport de complexitatea cauzei, este o facultate pentru instanță și nu o obligație imperativă. Iar în prezenta cauză, pe fond, onorariul apare justificat în raport de obiect și de activitatea avocatului ales și în principal pentru sancționarea abuzului de drept a recurentei, care a promovat o contestație la executare vădit inadmisibilă pe motiv cp nu s-a început executarea propriu-zisă.
În consecință, Curtea în baza art.312 (1) și (2) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, în recurs, în același cuantum ca cel datorat la fond, Curtea în baza art.274 (1) șli (3) Cod procedură civilă îl apreciază ca nejustificat în parte în ceea ce privește cuantumul, ținând cont de complexitatea cauzei - cale de atac și efectiv de muncă prestată. În consecință Curtea va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimată în cuantum de 2000 lei reprezentând parte onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul PRIMARUL SECTORULUI 1 B împotriva sentinței civile nr.2608/05.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, ca nefondat.
În baza art.274 (1) și (3) Cod procedură civilă, obligă recurentul la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER
Red.
Tehnored./2 ex.
23.02.2010
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria, Duican Doina, Păun
