Anulare act administrativ fiscal. Decizia 486/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 486/CA
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții: Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect-anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 295/CA/02.04.2009.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatul cauzei de către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 28 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursurilor în contencios administrativ și fiscal de față.
Prin sentința civilă nr. 295/CA din 2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă acțiunea formulată de reclamantul contradictoriu cu pârâții, medic la Spitalul Clinic de Recuperare I din I,- și Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină.
A fost anulată decizia nr. 7/9.02.2007 emisă de pârâtul Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină.
A fost obligat pârâtul Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină să soluționeze reclamația formulată de împotriva pârâtului în condiții de legalitate.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că la data de 1.07.2005 reclamantul adresat o sesizare Colegiului Județean al Medicilor I în care arată că în luna decembrie 2004 fost operat la piciorul drept de către pârâtul, însă după intervenție a suferit o pareză la acest picior.
A mai precizat că nu a primit tratamentul medical adecvat, iar ulterior, când a solicitat pârâtului consultații pentru că avea dureri insuportabile, acesta i-a recomandat să meargă la un alt spital.
La data de 7.11.2005 reclamantul completează memoriul sus menționat, precizând că depune un CD în care sunt înregistrate convorbirile cu și, convorbiri din care rezultă că, inițial, pârâtul i-a refuzat internarea în spital cu motivarea că spitalul este aglomerat, iar reclamantul, fiind din I, putea să mai aștepte.
Reclamantul a mai depus un memoriu la pârâtul Colegiul Medicilor din România căruia i-au fost trimise memoriile anterioare spre soluționare, având în vedere că aspectele semnalate privesc pe pârâtul, membru al Consiliului Județean al Colegiului Medicilor
În acest memoriu, înregistrat sub nr. 2313/12.05.2006 (fila 62) reclamantul solicită sancționarea medicilor și care, în opinia sa, se fac vinovați de starea precară a sănătății sale.
Prin decizia nr. 7/2007 adoptată în ședința din data de 9.02.2007 Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină a respins reclamația formulată de reclamantul și stins acțiunea disciplinară pornită împotriva medicului, în temeiul art. 114 lit. a din Statului Colegiului Medicilor din România.
Comisia Superioară de Disciplină a constatat că aspectele prezentate în reclamație și deduse judecății forului disciplinar vizează conduita terapeutică și atitudinea deontologică ale medicului intimat, ceea ce face de jure obiectul cercetării disciplinare.
Comisia Superioară de Disciplină a folosit în argumentarea deciziei sale opiniile științifice din literatura medicală de specialitate, expertiza care constată din analiza medicală a cazului că de la prima internare în Clinica de Recuperare reclamantul a prezentat spondilodiscartroză și fenomene radiculare, în timp degenerările vertebrale au evoluat rapid spre destrucție și deformarea coloanei, la ultimele internări constatându-se o osteoporoză marcată a regiunii, leziuni certificate și de examinarea CT din 6.10.2005 sau ex. Radiologic - " deformantă coloană vertebrală, tasări vertebrale, osteoporoză", toate aceste leziuni putând determina prin herniere discală sau/și îngustarea foraminală asociată poziției specifice, torsionate, din timpul intervenției chirurgicale leziunea nervului sciatic. prezintă asociat și alte tare printre care polineuropatie și ateroscleroză cerebrală cu sindrom pseudobulbar care pot influența negativ rezultatul funcțional postoperator.
Vindecarea unei astfel de leziuni apare la cca 24 de luni, la peste 75 % din cazuri cu restitutio ad integrum.
Astfel, atitudinea diagnostică preoperatorie privind necesitatea reviziei endoprotezei de șold precum și postoperatorie privind recuperarea funcțională și tratamentul complicației survenite a fost foarte corectă.
În concluzie, nu există nici o abatere de la schema terapeutică codificată în cazul necrozei aseptice de cap femural cu coxartroză secundară și nici în managementul reviziei protezei de șold complicate cu pareza nervului sciatic, inerentă având în vedere tarele vertebrale asociate.
Comisia Superioară de Disciplină a mai consemnat că și-a însușit concluziile expertizei ca element și argument de formare a convingerii și analizând înscrisurile medicale folosite ca probă și documentele reținute în soluționarea cauzei, ca măsuri de cercetare a faptei și, după administrarea tuturor probelor apreciate ca fiind necesare, a constatat că faptele și împrejurările sesizate nu au constituit abatere de la buna practică medicală.
Având în vedere dispozițiile procedurale din Regulamentul organizării și desfășurării activității comisiilor de disciplină și Statutul Colegiului Medicilor din România, instanța reține că audierea medicului împotriva căruia s-a pornit acțiunea disciplinară este obligatorie, completul de judecată urmând a proceda la convocarea acestuia.
De asemenea, completul respectiv urmează a decide dacă și la ce dată va fi audiată persoana care a făcut sesizarea, dacă față de natura cauzei este necesară efectuarea unei expertize, faptele hotărâte fiind consemnate în procese verbale de ședință.
În prezenta cauză medicul a fost convocat pentru audiere, însă acesta înștiințat pârâtul că nu se poate prezenta în data de 14.12.2006 pentru a-și exprima punctul de vedere, invocând participarea la un curs de supraspecializare în domeniul medical în care activează, arătând că se pune la dispoziția pârâtului pentru o nouă convocare (fila 57).
Ulterior nu au fost respectate dispozițiile procedurale prev. de art. 112 și 114 din Statut, în sensul că nu a mai fost convocat medicul pentru audiere și nici nu s-a întocmit un proces verbal pentru a justifica acest fapt.
De asemenea, în cauză nu s-a întocmit un proces verbal din care să rezulte că a fost examinată oportunitatea audierii reclamantului în calitate de persoană care a formulat sesizarea, dacă este nevoie să fie consultate anumite documente sau alte înscrisuri, dacă se impune efectuarea unei expertize, conform art. 23 alin. 1 lit. a, c, d, alin. 2 cu referire la art. 30 din Regulamentul organizării și desfășurării activității Comisiilor de disciplină.
Instanța a mai constatat că în motivarea deciziei atacate de reclamant se reține însușirea de către Comisia Superioară de Disciplină a concluziilor "expertizei" care a stabilit că nu există nici o abatere a medicului cercetat de la schema terapeutică codificată în cazul afecțiunilor pe care le prezintă reclamantul.
S-a reținut că la dosar a fost depus un material conținând concluziile unui doctor în științe medicale (medic primar ortoped), material care însă nu echivalează cu efectuarea unei expertize.
Sub acest aspect s-a mai reținut că reclamantului i s-a adus o vătămare a drepturilor sale prin aceea că, nefiind convocat pentru a fi ascultat, nu și-a putut exprima motivele pentru care, în cadrul procedurii cercetării disciplinare a medicului, se justifica examinarea sa în cadrul unei expertize, pentru a se putea clarifica în mod obiectiv și fără dubiu aspectele legate de corectitudinea tratamentului medical.
De asemenea, Comisia Superioară de Disciplină a invocat în motivarea deciziei nr. 7/2007 opinii științifice din literatura medicală de specialitate pe care însă nu le-a prezentat cu precizarea relevanței în soluționarea cauzei, precum și "înscrisurile medicale" și "documentele reținute în soluționarea cauzei", fără a le individualiza, pentru a se putea verifica în concret care au fost probele pe care s-a întemeiat decizia respectivă, deși indicarea acestora este obligatorie conform art. 115 lit. d din Statut.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Colegiul medicilor care consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică motivat de faptul că a invocat la data de 15.01.2009 excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție ce a fost respinsă prin încheierea de ședință din 19.03.2009, a cărei anulare se solicită prin motivele de rec, invocând în acest sens art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Pe fondul cauzei având în vedere această excepție, se solicită casarea sentinței și respingerea acțiunii pe fond ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.
Prin recursul promovat de sunt învederate aceleași motive de recurs ca cele formulate de Colegiul Medicilor din România.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant, solicită a se respinge recursurile ca fiind nefondate, avându-se în vedere motivarea în fapt și în drept a instanței de fond.
Curtea examinând cererile de recurs și dosarul de fond reține următoarele:
Potrivit disp. art. 451 din Legea nr. 95/2006 numai medicul sancționat poate formula acțiune în anulare împotriva Comisiei Superioare de Disciplină.
Răspunderea disciplinară a medicilor își are temeiul în obligațiile ce izvorăsc din prevederile legilor și regulamentelor profesiei medicale, ale Codului d e deontologie medicală și ale regulilor de bună practică profesională, ale Statutului. Colegiului Medicilor din România ori ale deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, obligații a căror nerespectare prejudiciază onoarea și prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România. Prin urmare, această formă, specială de răspundere vizează strict raporturile dintre medic, pe de o parte, și categoria, profesională din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiul Medicilor din România, ale căror interese sunt prejudiciate, de cealaltă parte.
Acest cadru al răspunderii disciplinare justifică soluția legislativă criticată care consacră dreptul de a ataca în justiție decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul sancționat prin această decizie.
Articolele 442, 451 din Legea nr. 95/2006 reglementează răspunderea disciplinară a medicilor, prevăzând, în esență, posibilitatea formulării unei plângeri împotriva unul medic la colegiul al cărui membru este acel medic, examinarea dosarului de către o comisie de disciplină teritorială, posibilitatea contestării deciziei acestei comisii de către medicul sancționat, persoana care a făcut sesizarea, Ministerul Sănătății Publice, președintele colegiului teritorial sau președintele Colegiului Medicilor din România la Comisia Superioară de Disciplină și, în final, așa cum prevede textul de lege criticat, dreptul medicului sancționat de a ataca în contencios administrativ decizia de sancționare dată de Comisia superioară.
Articolul 451 din Legea nr. 95/2006 are o redactare limitativă, care împiedică accesul la justiție al acelor persoane ale căror drepturi sau interese ar fi vătămate prin decizia Comisiei superioare de disciplină, excepție făcând doar medicul sancționat, care poate ataca decizia de sancționare.
Răspunderea disciplinară a medicilor își are temeiul în obligațiile ce izvorăsc din prevederile legilor și regulamentelor profesiei medicale, ale Codului d e deontologie medicală și ale regulilor de bună practică profesională, ale Statutului Colegiului Medicilor din România ori ale deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, obligații a căror nerespectare prejudiciază onoarea și prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România, Prin urmare, această formă specială de răspundere vizează strict raporturile dintre medic, pe de o parte, și categoria profesională din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiul Medicilor din România, ale căror interese sunt prejudiciate, de cealaltă parte.
Acest cadru al răspunderii disciplinare justifică soluția legislativă criticată care consacră dreptul de a ataca în justiție decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul sancționat prin această decizie,
Aceasta nu are însă semnificația restrângerii dreptului "persoanei care a formulat plângerea împotriva medicului de a obține în justiție repararea drepturilor sau intereselor sale vătămate prin conduita medicului. În acest sens, trebuie observat că art. 442 din Legea nr. 95/2006 prevede că: "Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravențională sau civilă, conform prevederilor legale".
De menționat este și faptul că decizia Comisiei Superioare de Disciplină este un act administrativ jurisdicțional adoptat în urma unei anchete disciplinare. ai raportului juridic disciplinar sunt medicul și organizația profesională tocmai de aceea legiuitorul a enumerat limitativ persoanele care au claritatea de a solicita anularea unei decizii a Comisiei Superioare de Disciplină.
În același context, Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate în 2 spețe similare a pronunțat decizia nr. 871 din 10 iulie 2008, prin care a respins excepția de neconstituționalitate invocată față de prevederile art. 451 din Legea nr. 95/2006.
Așa fiind și având în vedere dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă se vor admite recursurile formulate de Colegiul medicilor din România și și a modifica în tot sentința recurată în sensul că se va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și ca o consecință se va respinge acțiunea introdusă de reclamantul ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină și împotriva sentinței civile nr.295/A din 02.04.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și Colegiul Medicilor din România - Comisia Superioară de Disciplină, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - I -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
27.10.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
