Anulare act administrativ fiscal. Decizia 487/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 487/CA
Ședința publică de la 28 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe
recurenta Universitatea de Medicină și farmacie GR. I, cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-
anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței civile nr.384/CA/19.05.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, și că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 28 septembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă 384/CA/19.05.2009 Tribunalul Iașia admis cererea formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie " Gr. ", cu sediul în I,strada - nr. 16, județul
A anulat decizia nr. 1091/15.12.2008 emisă de către Rectorul - de Medicină și Farmacie " Gr. ".
A luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererii de obligare a pârâtei la plata de daune materiale și morale.
A obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli judiciare în cuantum de 1.000 lei.
În motivarea sentinței a reținut instanța că reclamantul este cadru didactic al pârâtei Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. " Facultatea de Medicină I, având titlul științific de "profesor doctor".
La data de 15.12.2008, rectorul - de Medicină și Farmacie " Gr. " I emite decizia nr. 1091, potrivit căreia, examenele la disciplina "" din cadrul Facultății de Medicină, în sesiunile ordinare și extraordinare, se vor susține în fața unei comisii formate din 3 cadre didactice din cadrul acestei discipline, fără prezența reclamantului.
Cu alte cuvinte, s-a decis excluderea reclamantului de la realizarea activității de evaluare a studenților.
Potrivit art. 79 și art. 80 alin 1 lit. g din Legea nr. 129/1997, în componența normei didactice intră și activitatea de evaluare, această activitate regăsindu-se și în fișa postului didactic al reclamantului (fila 149 dosar), aspect ce este confirmat, de altfel, și de către pârâtă.
Prin urmare, reclamantul are un interes legal, născut și actual în a contesta un act administrativ cu efecte directe asupra carierei sale profesionale.
Tribunalul apreciază că decizia nr. 1091/15.12.2008, emisă de către pârâtă este nelegală,în primul rând, pentru nerespectarea obligației de motivare.
Legiuitorul, dând în competența instanței de contencios administrativ dreptul de a anula actele administrative făcute cu încălcarea legilor, a investit această instanță cu plenitudinea dreptului de controla.
Scopul Legii nr. 554/2004 este cel de a face posibilă întotdeauna anularea unui act administrativ abuziv iar a limita dreptul de examinare al instanței de contencios administrativ doar la aspectele pur formale ale actului ar reprezenta o deviere de la intenția legiuitorului, făcând posibilă menținerea în realitatea socială și juridică a unui asemenea act abuziv.
Motivarea actului administrativ este cu atât mai necesară încât instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, instanța având rolul de a controla această forță discreționară.
Astfel, pârâta și-a motivat decizia nr. 1091/15.12.2008 invocând prevederile din Legea nr. 84/1995 și rezoluția comisiei de disciplină întrunită în data de 18.11.2008.
Tribunalul consideră că aceste mențiuni nu îndeplinesc condițiile unei motivări complete și precise, ceea ce echivalează cu absența motivării.
Instanța apreciază că rezoluția comisiei de disciplină nu poate reprezenta un considerent real al actului administrativ contestat.
În acest sens, chiar pârâta, prin concluziile scrise depuse la dosar, a încercat să inducă ideea că există o independență între procedura răspunderii disciplinare începute împotriva reclamantului și măsura luată prin decizia nr. 1091/15.12.2008, măsură ce nu ar fi fost efectul sancționării disciplinare a reclamantului.
Este adevărat că reclamantul a fost supus unei proceduri de sancționare disciplinară, ce a fost finalizată la nivelul instituției pârâte cu emiterea deciziei nr. 1040/25.11.2008.
Însă, această decizie a fost desființată definitiv prin sentința civilă nr. 518/27.03.2009 a Tribunalului Iași, așa încât sancționarea disciplinară a reclamantului nu mai poate constitui un argument valabil al deciziei de înlăturare a acestuia din comisiile de examinare.
Din altă perspectivă, susținerea, ca temei al deciziei luate, a principiului autonomiei universitare, fără nici o detaliere, nu poate conduce la concluzia că actul administrativ a fost motivat, din moment ce, examinând doar acest principiu cu un înalt grad de generalitate, instanței îi este practic cu neputință a reface raționamentul avut în vedere de autoritatea ce a emis actul și de a înțelege motivul exact al măsurii luate.
Este incontestabil că pârâta beneficiază de dreptul de a se conduce, de a-și exercita libertățile academice fără nici un fel de ingerințe, de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații în concordanță cu legislația și strategia de dezvoltare a învățământului superior, dar exercitarea acestei autonomii nu se poate realiza abuziv, cu nerespectarea legilor statului (art. 8 alin 1 lit. a din Carta - de Medicină și Farmacie Gr. I).
Împotriva sentinței civile 384/CA/19.05.2009 a Tribunalului Iașia declarat recurs "Gr."
Susține recurenta că intimatul, prin modul în care proceda la examinarea studenților, a creat neconcordanțe, nu a prezentat catalogul disciplinei, ajungându-se la situația de a opera în catalog rezultatele obținute de studenți conform dovezilor de promovabilitate prezentate de aceștia.
Având în vedere situația creată, recurenta invocă încălcarea Regulamentului de studii universitare al I, art. 3.4 lit. "e" și susține că, în temeiul regulilor ce reglementează autonomia universitară. Decizia contestată a fost emisă în concordanță cu normele legale.
Mai susține recurenta că reclamantul nu și-a probat afirmațiile, nefiind suficientă o simplă clamare a respectării cerințelor legale și nefiind evidențiat vreun element de nelegalitate.
Prin întâmpinare intimatul a răspuns criticilor formulate, solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Prin Decizia nr. 1091/15.12.2008 s-a hotărât că examenele la disciplina din cadrul Facultății de Medicină, în sesiunile ordinare și extraordinare se pot susține în fața unei comisii formată din 3 cadre didactice, fără prezența intimatului.
Această decizie nu cuprinde nici o motivare, nici un aspect faptic de natură să sugereze măcar ce s-a avut în vedere la luarea unei măsuri atât de radicale, iar simpla referire la dispozițiile Legii 84/1995 și la rezoluția Comisiei de disciplină din data de 18.11.2008 nu acoperă lipsa motivării.
Procedura de sancționare disciplinară a reclamantului a fost anterioară emiterii deciziei în prezent contestată, s-a finalizat prin emiterea deciziei 1040/25.11.2009, desființată prin sentința civilă 518/27.03.2009 a Tribunalului Iași, astfel încât la baza emiterii deciziei 1091 nu putea sta o situație de fapt avută în vedere la emiterea primei decizii.
Principiile autonomiei universitare, invocate de către recurentă nu sunt edictate în scopul de a-i permite eludarea unor dispoziții legale imperative, cum ar fi cea care impune motivarea în fapt și în drept a unei decizii cu caracter sancționator.
Pe de altă parte, hotărârea de a-l îndepărta pe intimatul cadru didactic de la activitățile specifice de evaluare a studenților, pe o durată nedeterminată, vine în totală contradicție cu normele legale și regulamentele interne ce stabilesc obligațiile cadrului didactic universitar și natura activităților la care acesta trebuie să participe.
În consecință, măsura luată împotriva intimatului, nemotivată, pretins bazată pe o situație de fapt nereținută în conținutul actului emis și care a fost răsturnată în fața instanței de judecată, este una cu caracter discreționar și abuziv, astfel încât soluția dată de prima instanță, de anulare a deciziei este legală și temeinică, urmând a fi menținută prin respingerea recursului conform art. 312 Cod procedură civilă.
Conform articolului n274 Cod procedură civilă recurenta, ca parte căzută în pretenții, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimat, suma reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Universitatea de Medicină și Farmacie Gr. I împotriva sentinței civile nr.384/CA din 19.05.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - I -
Grefier
Red.
22.10.2009
Tehnored.
2 ex.
27.10.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
