Anulare act administrativ fiscal. Decizia 49/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 49/
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în M C,-, jud.H, împotriva Sentinței civile nr. 1168/27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 12.01.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 13.01.2010 și apoi la 15.01.2010.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1168/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dos. nr-, s-a dispus admiterea acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului H și, în consecință, a dispus anularea înștiințării nr. 51179/14.04.2009 a șefului Serviciului de Poliție Rutieră din cadrul H prin reclamantului i s-a suspendat dreptul de a conduce.
A dispus respingerea ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat.
Pentru a pronunța în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 15.04.2009, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamantul a solicitat instanței anularea actului administrativ, indicat mai, prin care i s-a adus la cunoștință că nu are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice o perioadă de 120 zile, începând cu data de 10.04.2009, arătând că, în timpul cât s-a soluționat plângerea contravențională, ce i-a fost respinsă irevocabil, nu a condus timp de 120 zile, motiv pentru care nu a predat permisul organelor de poliție. La data de 01.04.2009, arată în continuare reclamantul, a fost invitat la postul de poliție, unde i s-a adus la cunoștință că trebuie să predea permisul de conducere, permis ce i-a fost reținut ulterior eliberându-i-se o dovadă fără drept de circulație la data de 09.04.2009, ulterior fiind restituit permisul, măsură pe care reclamantul o consideră abuzivă, deoarece termenul de suspendare a dreptului de a conduce curge de la data respingerii plângerii contravenționale, termen ce a expirat.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că în fapt permisul i-a fost reținut în trafic la data de 09.04.2009.
Pe fondul cauzei, prima instanță reține că prin decizia civilă 524/R/18.09.2008 s-a dispus respingerea recursului reclamantului împotriva sentinței civile 1018/2008 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, dosar în care obiect al cauzei îl reprezenta plângerea contravențională formulată de același reclamant împotriva procesului verbal de constatare a contravenției seria - nr. -/23.03.2008 întocmit de Serviciul Poliției Rutiere H, act prin care s-a dispus și ridicarea permisului de conducere al reclamantului în vederea suspendării dreptului său de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile.
Având în vedere plângerea contravențională formulată, se arată în continuare în hotărârea atacată, în baza art. 118 alin. 3 din OUG195/2002, permisul i-a fost restituit reclamantului.
La data de 09.04.2009, pentru că reclamantul nu a depus permisul la organele de poliție, un agent din cadrul postului de poliție al comunei de a reținut, în trafic, permisul de conducere reclamantului, eliberând și dovada seria - nr. - fără drept de circulație. Potrivit referatului cu nr. 51179/14.04.2009 s-a propus de către Serviciul Poliției Rutiere H suspendarea exercitării dreptului reclamantului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, motiv pentru care la data de 14.04.2009 șeful Poliției Rutiere Hae mis înștiințarea 51179, act atacat de reclamant, înștiințare prin care i se aduce la cunoștință reclamantului suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice o perioadă de 120 de zile începând cu data de 10.04.2009 pentru încălcarea, la data de 23.03.2008, a prevederilor art. 102 alin. 3 lit. a din OUG195/2002.
În raport cu această stare de fapt, instanța de fond consideră că nicio dispoziție legală nu condiționează aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice de predarea permisului de conducere de către contravenient; nici măcar în situația anulării permisului de conducere nu se poate ridica forțat permisul de la contravenient. Prima instanță concluzionează că aplicarea sancțiuni complementare nu este condiționată de predarea permisului de conducere, existența materială în mâinile contravenientului neavând nicio implicație din punct de vedere legal cu privire la dreptul său de a conduce autovehicule.
Cu toate că art. 121 din OUG195/2002 era abrogat la data aplicării sancțiunii contravenționale complementare, HG1391/2006 reglementează în continuare modul de aplicare a acestei sancțiuni a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, precum și momentul din care operează sancțiunea. Astfel, își continuă raționamentul prima instanță, art. 210 alin. 2 din HG1391/2006 prevede că dacă dovada înlocuitoare a permisului de conducere este eliberată fără drept de circulație, suspendarea operează din momentul aplicării sancțiunii contravenționale complementare prin procesul - verbal de constatare a contravenției, sancțiunea fiind aplicată prin acest proces verbal. S-a formulat plângere contravențională, astfel că executarea sancțiunii complementare a fost suspendată pe timpul soluționării irevocabile a plângerii, conform art. 118 alin. 2 din OUG195/2002. Ca atare, instanța de fond consideră că sancțiunea complementară a fost aplicată printr-un alt act administrativ, respectiv prin înștiințarea nr. 51179/14.04.2009, fapt ce contravine legii, motiv pentru care această înștiințare este lovită de nulitate absolută.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâtul H solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii introductive de instanță. Recurentul susține că hotărârea este nelegală, argumentând că în mod eronat prima instanță a considerat înștiințarea 51179/14.04.2009 ca fiind act administrativ, în fapt acest act este doar o comunicare făcută către intimat că operează începând cu data de 10.04.2009 sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 120 de zile. Or, pretinde pârâtul, sancțiunea a fost aplicată prin procesul verbal al constatării contravenției cu nr. -/23.03.2008. Totodată, pârâtul arată că prin dovada de restituire nr. 51218/26.03.2008, prin care i s-a restituit permisul până la data soluționării irevocabile a plângerii contravenționale, i s-a adus la cunoștință intimatului că în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, în cazul în care este menținut procesul verbal de contravenție, urmează să predea permisul de conducere Serviciului Poliției Rutiere.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Starea de fapt, prezentată pe larg de prima instanță, este corect consemnată, și anume, cronologic: la data de 23.03.2008, ca urmare a depistării în trafic a intimatului, la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare HR - 02 -, agentul de poliție aflat în exercitarea serviciului de control și supraveghere a circulației pe raza localității, jud. H, a întocmit procesul verbal de constatare a contravențiilor cu seria - nr. -/23.03.2008 ca urmare a săvârșirii contravenției constând în conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice, sancțiunea complementară fiind ce a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, odată cu ridicare permisului de conducere; la data de 23.03.2008 intimatul a formulat plângere contravențională, respinsă prin sentința civilă nr. 1018/09.06.2008 a Judecătoriei Miercurea Ciuc ( 42 - 44 dos. Trib. H), recursul acestuia fiind respins prin decizia nr. 524/R/18.09.2008 în dos. nr- al Trib. H ( 38 - 41; după ce inițial, în baza acestei sancțiuni contravenționale constatate prin procesul verbal mai - menționat, i-a fost reținut permisul de conducere prin dovada seria -- -/23.03.2008 ( 62 dos. Trib. H) prin dovada emisă la data de 31.03.2008 i-a fost restituit permisul de conducere intimatului, în cuprinsul acestei dovezi aducându-i-se la cunoștință dispozițiile art. 118 alin. 4 și 5 din OUG195/2002 potrivit cărora în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii prin care instanța dispune respingerea plângerii formulate împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției urmează să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere ( 55 dos. Trib. H); ca urmare a solicitării cu nr. 51179/27.03.2009 ( 35 dos. Trib. H) prin care - Serviciul Poliției Rutiere H solicita Postului de Poliție de, jud. H, să procedeze la ridicarea permisului de conducere ca urmare a menținere definitive și irevocabile a procesului verbal de constatare a contravenției, organele de poliție de la acest post a procedat la ridicarea permisului la data de 09.04.2009 seria - - -/09.04.2009, dovadă eliberată intimatului și în care se consemna fără drept de circulație ( 34); prin înștiințarea cu nr. 51179/14.04.2009 Serviciul Poliției Rutiere - Hac omunicat intimatului că pentru încălcarea la data de 23.03.2008 a prevederilor art. 102 alin. 3 lit. A din OUG195/2002 s-a suspendat exercitarea dreptului de conducere pe o perioadă de 120 de zile începând cu data de 10.04.2009, fiind încunoștiințat și despre faptul că dacă va fi depistat în această perioadă conducând un autoturism pe drumurile publice fapta va fi considerată infracțiune la regimul circulației ( 32 dos. Trib. H).
Așa cum s-a arătat în hotărârea atacată, intimatul a solicitat anularea ultimului act menționat, aflat la 32 dos. Trib.
Prima chestiune, și cea mai importantă, este cea invocată atât în primul ciclu procesual, cât și în recurs, de către pârâtul - recurent, cea privind natura actului a cărui anulare se solicită, și anume dacă este sau nu act administrativ care, astfel, să poată fi supus controlului judecătoresc.
Art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ definește actul administrativ ca fiind acel act "unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".
Din argumentele primei instanțe ar rezulta că raportul juridic de tip administrativ este dispoziția de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul pe o perioadă de 120 de zile începând cu data de 10.04.2009.
În fapt, argumentele primei instanțe nu pot fi primite, actul a cărui anulare se solicită neputând fi caracterizat ca fiind un act administrativ, astfel cum îl definește legiuitorul la art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autoturismul nu s-a dispus, cum greșit reține instanța de fond, prin înștiințarea nr. 51179/14.04.2009, ci suspendarea a fost dispusă prin procesul verbal de contravenție seria - nr. -/23.03.2008, acesta fiind actul prin care s-a dispus sancțiunea contravențională complementară.
Că este așa, o spune chiar legiuitorul la art. 118 alin. 2 din OUG195/2002, care prevede că "plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești".
Or, în cazul de față, este evident că atât timp cât a fost suspendat executarea sancțiunii complementare constatată prin procesul verbal din 23.03.2008, este evident faptul că de fapt raportul juridic născut în baza acestui act contravențional a fost suspendat atâta timp cât a durat procesul în fața instanțelor.
Odată cu menținerea irevocabilă a procesului verbal de contravenție, și, explicit, și a sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice, tot legiuitorul român, în normele de aplicare ale OUG195/2002 prevede, la art. 210 alin. 2 din Hotărârea nr. 1391/04.10.2006 de aprobare a Regulamentului, imperativ că atunci când dovada înlocuitoare a permisului de conducere este eliberată fără drept de circulație, suspendarea exercitării dreptului de a conduce operează din momentul aplicării sancțiunii contravenționale complementare stabilite prin procesul verbal de constatare a contravenției.
Situația de fapt se încadrează întocmai în situația de drept reflectată anterior. Astfel, prin dovada de reținere a permisului de conducere fără drept de circulație, cu nr. - - -/09.04.2009 s-a pus în aplicare sancțiunea complementară stabilită prin procesul verbal de contravenție, comunicarea din 14.09.2009 nefiind altceva decât o operațiune administrativă ulterioară punerii în aplicare a procesului verbal de contravenție, înștiințarea cu nr. 51197/14.04.2009 neavând caracteristica unui act administrativ, pentru că nu a născut, modificat sau stins un raport juridic, ci doar a reprezentat o simplă comunicare a unei situații de fapt și de drept deja cunoscută de intimat.
În acest context, faptul că intimatului de altfel i s-a adus la cunoștință faptul că era obligat să se prezinte în termen de 15 zile la organele de poliție pentru predarea permisului de conducere, o reprezintă dovada de restituire din 31.03.2008, preluată sub semnătură de intimat, unde acesta ia la cunoștință ca atunci când hotărârea judecătorească de menținere a sancțiunii contravenționale aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției rămâne irevocabilă, urmează să se prezinte la organele de poliție în termen de 15 zile pentru predarea permisului, în caz contrar perioada de suspendare, ca sancțiune aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției, urmează a se majora cu 30 de zile.
Așadar, rezultă fără putință de tăgadă, din chiar textele actelor normative mai precizate, ca și din desfășurarea evenimentelor, că intimatul nu s-a prezentat la organele de poliție pentru predarea permisului de conducere, cu toate că textul art. 118 alin. 4 din OUG195/2002 este imperativ, și mai ales că avea cunoștință intimatul despre acest text tocmai prin dovada din 31.03.2008, că actul a cărui anulare s-a solicitat nu naște, nu modifică și nici nu stinge un raport juridic care să constea în suspendarea, printr-un al doilea act administrativ, altul decât cel din 23.03.2008, exercitării dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice, ci este o simplă operațiune administrativă ulterioară. Dimpotrivă, raportul juridic constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce s-a născut ca urmare a emiterii actului din 23.03.2008, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției, act ce a fost suspendat în ce privește executarea pe parcursul procesului contravențional, suspendare ce a expirat însă la momentul aplicării sancțiunii complementare contravenționale, aplicare care s-a făcut prin dovada cu seria - - -/09.04.2009, act ce nu a fost atacat, însă, de intimat.
Ca atare, instanța de recurs constată că sunt justificate argumentele recurentului potrivit cărora înștiințarea din 14.04.2009, cu nr. 51197, nu poate fi considerată act administrativ și, în consecință, nu poate face obiectul contenciosului administrativ.
Chiar și în ipoteza în care ar fi fost atacată dispoziția de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice, o astfel de solicitare nu ar fi putut fi primită din cel puțin două rațiuni: ar fi însemnat ca instanța de contencios administrativ să nu fie competentă tocmai pentru că suspendarea se poate dispune doar prin act ce are natură contravențională, sancțiunea fiind una de natură contravențională, prevăzută ca atare la art. 102 alin. 3 lit. A din OUG195/2002; tocmai această sancțiune contravențională complementară a făcut obiectul sentinței civile nr. 1018/09.06.2008 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 524/R/18.09.2008, așa încât ar fi însemnat ca instanța să se pronunțe, în prezenta cauză, încă odată asupra unui litigiu ce deja a fost tranșat, ceea ce, desigur, este inadmisibil.
În fine, instanța nu poate primi argumentul primei instanțe, potrivit căruia nu se prevede în niciun text de lege că permisul nu trebuie predat efectiv, sancțiunea constând doar în faptul că intimatul era obligat de a nu conduce pe drumurile publice, pentru că legiuitorul, după cum s-a arătat mai, a prevăzut expres la art. 118 alin. 4 din OUG195/2002 că intimatul era obligat ca în termen de 15 zile să se prezinte la organele de poliție în vederea predării permisului de conducere.
Pentru toate acestea, instanța va admite recursul formulat, va modifica integral hotărârea atacată și va respinge acțiunea introductivă de instanță, astfel cum a fost formulată de intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Inspectoratul de Poliție al Județului H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței nr. 1168/27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în comuna de, sat., nr. 1421, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./1.03.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
