Anulare act administrativ fiscal. Sentința 491/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.491
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.01.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Radu Ionel
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2010, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.01.2010, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea formulată la data de 02.06.2008 reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, a solicitat instanței constatarea nulității absolute parțiale a deciziei administrativ-jurisdicționale nr. 56/CJ.250/2007 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor din cadrul.N și diminuarea debitului în cuantum de 17.343 lei cu valoarea aferentă costurilor anilor I și V de studiu în cadrul Academiei Militare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 07.09.2006 a fost trecut în rezervă ca urmare a demisiei, iar prin decizia de imputare nr. A-190/14.01.2007 a fost obligat la plata sumei de 17343 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de școlarizare. Împotriva acestei decizii a formulat contestație, care a fost respinsa. Urmare a plângerii sale, Comisia de Jurisdicție a țiilor care funcționează în cadrul Ap.N a pronunțat decizia administrativ-jurisdicțională nr. 56/CJ.250/2007, prin care a respins plângerea si a menținut in sarcina sa obligația de plata a sumei de 17343 lei.
În ce privește legalitatea măsurii de imputare a sumei, reclamantul a arătat următoarele:
1. Prin decizia de imputare i se solicita plata sumelor aferente anului I de studiu care, potrivit legii, era asimilat stagiului militar obligatoriu, cheltuielile urmând a fi suportate de către bugetul de stat. În acest sens prevedeau art. 34 și 35 din Legea nr. 46/1996, conform cărora tinerii admiși studenți in primul an la o instituție superioara de învățământ cu profil militar sunt asimilați militarilor incorporați in vederea satisfacerii stagiului militar obligatoriu. Potrivit art. 19 din Legea nr. 45/1994 - cheltuielile necesare organizării, înzestrării, mobilizării, întreținerii si instruirii efectivelor active si în rezerva, precum si finanțării lucrărilor de investiții ale forțelor armate se suporta din bugetul de stat si din alte fonduri legal constituite.
2. Prin aceeași decizie i se solicita plata sumelor aferente perioadei ulterioare avansării sale la gradul de sublocotenent, moment le la care a devenit cadru militar in activitate, având dreptul la solda, echipament, hrana, asistenta medicala, etc. finanțate de la bugetul de stat.
3. Modalitatea de stabilire a debitului este echivoca, nefăcând proba prejudiciului suferit efectiv, evaluarea fiind făcută doar pe baza unor valori estimative cuprinse in niște Ordine de ministru care nu pot să contravină legii.
La dosar, reclamantul a depus, în copie, decizia administrativ-jurisdicționale nr. 56/CJ.250/2007 din 03.12.2007, contractul încheiat cu pârâtul, angajamentul luat în scris în baza Decretului nr. 473 din 20.12.1971 și a HG nr. 612/1992, decizia de imputare nr. A-190/14.01.2007, contestația formulată împotriva acesteia, hotărârea nr. /27.08.2007, prin care s-a soluționat contestația, actele care au stat la baza acestora și alte înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În apărare, a arătat că suma reținută în sarcina reclamantului constituie cota parte a cheltuielilor de întreținere efectuate de Ministerul Apărării pe timpul cât acesta a urmat cursurile Academiei Tehnice Militare și sunt imputabile ca urmare a neexecutării profesiei de cadru militar pentru perioada din contract rămasă de efectuat.
În ce privește motivele de nulitate invocate de reclamant, pârâtul a arătat că sumele imputate au fost calculate în temeiul prevederilor legale, conținute de OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor și Ordinului General nr. 45/1991 al ministrului apărării, precum și Normele tehnice emise în aplicarea Ordinului General nr.45/1991 al ministrului apărării. Sumele reprezentând cheltuielile cu echipamentul și cazarmamentul rechizitele de birou și școlare, materialele de spălat și igienă, reparat și întreținere, au fost determinate pe baza valorilor medii, calculate la data de 01.07.2006. Cheltuielile cu echipamentul din anul V de studiu sunt imputabile, în baza pct. l lit. c) din Ordinul General nr.45/l991 al ministrului apărării. din anul V de studiu nu îndeplinesc atribuțiile specifice unei funcții de ofițer, din statul de organizare/încadrare a unei unități militare și în mod corelativ nu beneficiază de drepturile depline cuvenite unui ofițer.
Referitor la cheltuielile aferente primului an de studiu, pârâtul a arătat că leoarțce perioada de școlarizare cuprinde și primul an de studiu, care nu este asimilat stagiului militar obligatoriu, natura și scopul întreținerii studentului militar pe deoparte și a militarului în termen pe de altă parte, fiind diferite.
La dosar, pârâtul a depus înscrisuri în susținerea deciziei de imputare.
ța a ordonat efectuarea unei expertize contabile, la cererea reclamantului, având ca obiective stabilirea numărului efectiv de zile in care s-a aflat in întreținerea M Ap.N, a numărului de zile in care a fost cazat in cămine si zilele in care a fost cazat in unitati cu militari in termen, a cantității si valorii materialelor predate astfel cum rezulta din borderourile semnate de reclamant, a valorii cheltuielilor de regie conform bazei de calcul Nr.2 raportat la numărul de zile in care s-a aflat efectiv in unitati, a valorii hranei conform bazei de calcul nr. l raportat la numărul de zile in care s-a aflat in unitati, conform evidențelor pârâtului.
Analizând actele dosarului Curtea reține că prin decizia de imputare nr. decizia de imputare nr. A-190/14.01.2007 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 17.343 lei urmare a încălcării obligației contractuale de a îndeplini serviciul ca ofițer activ pe întreaga perioadă asumată prin contract, după absolvirea cursurilor Academiei Tehnice Militare.
Reclamantul a contestat decizia de imputare, iar prin hotărârea nr. /27.08.2007 i s-a respins contestația, soluția fiind menținută prin decizia contestată, argumentele fiind în principal cele expuse de pârât în întâmpinare.
În urma examinării actelor administrative menționate, mai sus, a înscrisurilor care au stat la baza acestora, precum și a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul contabil, Curtea constată că acțiunea este întemeiată, pentru considerentele de mai jos.
Sumele imputate reclamantului au fost calculate pentru toți anii de școlarizare, în raport cu normativele invocate de pârât în întâmpinare, în condițiile în care, așa cum a concluzionat expertul contabil, calculul cheltuielilor efective pentru școlarizare constituie o problemă, în condițiile în care Academia Tehnică Militară nu deține nu deține o metodologie privind calculul acestor cheltuieli. Prin urmare, Curtea reține că în decizia de imputare s-au consemnat sume inexacte, câtă vreme au fost calculate statistic, deși cheltuielile cu efecte personale puteau fi exact cuantificate, în baza documentelor contabile de evidență primară. Sub acest aspect, prezintă relevanță procesul verbal încheiat la data de 25.06.2009, între expertul contabil și reprezentanții Academiei Tehnice Militare (fila 376 din dosar). În acest document, semnat de reprezentanții susnumitei instituții se menționează că în unele cazuri distribuția materialelor a fost făcută În prezenta gestionarului și pe propria sa răspundere, ceea ce impune concluzia că nu au fost întocmite documente contabile.
În plus, trebuie menționat că, așa cum a precizat însușii pârâtul, cheltuielile au fost calculate în baza normativelor prevăzute pentru anul 2006, iar nu conform celor aflate în vigoare la data la care au fost făcute. Acest procedeu, care încalcă principiul tempus regit actum, constituie una din cauzele de nelegalitate a deciziei de imputare.
În ce privește perioada pentru care s-au calculat sumele imputate, Curtea reține că pârâtul a avut în vedere întregul ciclu de școlarizare. Însă, trebuie observat că potrivit art. 34 din Legea nr. 46/1996, în vigoare la data încheierii contractului, tinerii admiși în instituțiile militare de învățământ, cu excepția celor din liceele militare, erau considerați încorporaț
La rândul său, art. 35 din aceeași lege prevedea că elevii școlilor militare si studenții care nu mai continuă studiile sunt trimiși la unități militare pentru completarea serviciului militar pana la 12 luni.
Conform art. 19 din legea 45/1994, Cheltuielile necesare organizării, înzestrării, mobilizării, întreținerii si instruirii efectivelor active si in rezerva, precum si finanțării lucrărilor de investiții ale forțelor armate se suporta din bugetul de stat si din alte fonduri legal constituite.
Din coroborarea textelor citate, se desprinde indubitabil concluzia că reclamantul nu datorează cheltuielile reținute în sarcina sa pentru primul an de școlarizare, întrucât beneficia de gratuitate, fiind asimilat efectivelor incorporate.
În ce privește ultimul an de studiu, Curtea reține că, potrivit art. 9 din Legea nr. 80/1995, cadrele militare în activitate au dreptul, printre altele, la echipament, hrana, asistenta medicala, medicamente, locuința de serviciu, gratuite, și concedii si scutiri medicale plătite.
Art. 36 alin. 1 lit c din aceeași lege prevede că absolvenții anului IV din instituțiile militare de învățământ superior cu durata studiilor mai mare de 4 ani sunt ofițeri în activitate. Acest text se coroborează cu prevederile art. 1 și 2 din lege, conform cărora ofițerii fac parte din cadrele militare, iar sublocotenentul face parte din categoria ofițerilor. Or, așa cum reiese din actele dosarului, reclamantul a fost avansat la gradul de ofițer după absolvirea anului IV de studiu, fiind în consecință ofițer în activitate, care beneficia de toate drepturile conferite de lege, inclusiv cele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 80/1995. Prin urmare, Curtea constată că reținerea cheltuielilor aferente anului V de studiu nu au nicio bază legală, contrar susținerilor pârâtului.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea va admite acțiunea și va anula decizia administrativ-jurisdicțională nr. 56/CJ.250/2007 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor și, ca o consecință firească, va anula și decizia de imputare.
În baza art. 274. proc. civ. va obliga pârâtul la 2004,30 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată, conform actelor din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura in ști,-, sector 2, la sediul ROMANIA & CO., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul în B,--S, sector 5.
Anulează decizia nr. 56/CJ.250/2007 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor și decizia de impunere nr. nr. A-190/14.01.2007.
Obligă pârâtul la 2004,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
țată în ședință publică azi 26.01.2010.
Președinte, Grefier,
Red.RI/4ex.
Președinte:Radu IonelJudecători:Radu Ionel
