Anulare act administrativ fiscal. Decizia 52/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 52
Ședința publică din 07.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 2: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier: -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamantîmpotriva sentinței civile nr. 798/23.06.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinităși că intimata-pârâtă a depus, la data de 24.12.2009, întâmpinare, într-un exemplar.
Curtea apreciază că nu se impune comunicarea întâmpinării, neinvocându-se aspecte noi, apoi, având în vedere că părțile au solicitat și judecarea în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Călărași -Secția Civilă sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR-SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII 290/2003 obligarea acesteia la plata către reclamanți a sumei reprezentând a II-a tranșă din despăgubirile în numerar ce i se cuvin, stabilite prin hotărârea nr.8/19.01.2007 Comisiei Județene C pentru aplicarea Legii nr.290/2003 și la plata de cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.798/23.06.2009 Tribunalului Călărași -Secția Civilă pronunțată în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut în esență că, în raport de prevederile art.10 alin.2 din Legea nr.290/2003, și prevederile art.18 alin.5 din HG nr.1120/2006, legiuitorul condiționează acordarea compensațiilor de sumele aprobate anual cu această destinație din bugetul de stat, având în vedere posibilitățile financiare ale țării și prioritățile economice și sociale a căror evaluare este atributul exclusiv al legiuitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că făcând o greșită aplicare a legii, instanța de fond a dispus admiterea acțiunii, fără să țină cont de prevederile art.10 alin. 2 Legea nr.290/2003 și art.18 alin.5 din HG nr.1120/2006 care conțin dispoziții imperative, plata despăgubirilor neputând fi condiționată.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prim prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041.pr.civ. Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Condiționarea de existența la bugetul de stat a unor sume suficiente aprobată anula cu această destinație, întemeiată pe prevederile art.18 alin.5 din HG nr.1120/2006, nu poate fi reținută, întrucât, pe de o parte, s-ar ajunge ca acest drept să fie lipsit de conținut, iar pe de altă parte, hotărârea în cauză s-ar aplica în contradicția cu un act normativ cu o forță juridică superioară.
Prin nematerializarea dreptului recunoscut se ajunge la a se afirma existența unui drept eventual, întrucât nu se poate stabili dacă vreodată sumele aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat vor fi suficiente, menținându-se o stare de incertitudine cu privire la drepturile reclamanților.
Conform dispozițiilor art. 10 alin. (2) despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului B, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1).
De asemenea, conform art.18 alin.5 din HG nr. 1120 din 30 august 2006, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord și, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
În mod cert, reclamantul se încadrează la litera c din art.18 alin.5 din HG nr.1120/2006, iar, deși Hotărârea nr.8 a fost emisă de Comisia Județeană C pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 la data de 19.01.2007, pârâta nu a achitat a doua tranșă de 40% din suma stabilită cu titlu de compensații bănești, invocând lipsa disponibilităților bănești.
Pe de altă parte, nici în răspunsul la cererea formulată de reclamant și nici în fața instanței pârâta nu face nici o dovadă asupra lipsei disponibilităților bănești, în ceea ce privește punerea în executare a Hotărârii nr. 8/19.01.2007 în contextul în care sumele acordate cu acest titlu sunt aprobate anual în bugetul de stat, iar până la data soluționării cererii s-a încheiat un exercițiu bugetar și se află în derulare un alt exercițiu bugetar.
În mod cert, autoritățile publice au obligația de a soluționa cererile formulate de cetățeni în termenele și condițiile prevăzute de lege, iar în contextul în care legea condiționează plata drepturilor de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1), nu înseamnă că autoritățile nu trebuie să aibă în vedere soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, prin găsirea disponibilităților bănești în acel exercițiu bugetar sau cel mult în exercițiul bugetar următor.
În speță, neplata celei de a doua tranșe din cuantumul compensației este de natură să-i vatăme în drepturile sale pe reclamant, drepturi legate de aplicarea dispozițiilor legale privind plata despăgubirilor stabilite, potrivit procedurilor administrative.
Față de aceste considerente, Curtea, văzând dispozițiile art 312.pr.civ. urmează să admită recursul și să modifice în tot sentința recurată în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata către reclamant a tranșei a II-a din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr.8719.01.2007 a Instituției Prefectului Județului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamantîmpotriva sentinței civile nr. 798/23.06.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta la plata către reclamant a tranșei a II-a din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr.8719.01.2007 a Instituției Prefectului Județului
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 07.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR --- - - - - -
GREFIER
RED.HP/HP
2 EX.
Jud fond
Președinte:Diana Magdalena BulanceaJudecători:Diana Magdalena Bulancea, Horațiu Pătrașcu, Raluca
