Anulare act administrativ fiscal. Decizia 548/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act ad-tiv -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 548
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
La ordine judecarea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003,cu sediul în B,-, împotriva sentinței nr.3291 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns avocat, care substituie în cauză pe avocat, pentru reclamanta intimată lipsă, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la dosar au fost depuse prin corespondență de către recurentă note scrise (11-13 dosar).
Instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, în cauză nefiind date motivele de nelegalitate invocate de recurentă. Depune la dosar concluzii scrise.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr- reclamanta a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B, solicitând desființarea deciziei nr.1106/24.06.2008 emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă solicitarea privind acordarea de despăgubiri pentru bunurile ce au aparținut numitei, cu motivația că nu a făcut dovada vocației succesorale după aceasta.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, după depunerea documentației în condițiile legii speciale ce reglementează modalitatea atribuirii de despăgubiri, a purtat în mod repetat corespondență, fie cu reprezentanții prefecturii sau cu cei din cadrul agenției, care nu i-au adus la cunoștință că dosarul depus este incomplet.
În al doilea rând a arătat că sa, nu a avut moștenitori direcți, astfel că reclamanta a fost singura care a moștenit-o, astfel cum rezultă și din certificatul de moștenitor de calitate nr. 175/24.11.2008, fiind astfel îndreptățită să solicite și să primească despăgubiri.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a depus la dosar Decizia nr. 1107/24.06.2008 emisă de pârâtă.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că din analiza documentelor depuse de către reclamantă la dosarul format la Comisia Județeană S pentru Aplicarea Legii 290/2003, a constatat că nu se regăsește nici un document care să confirme calitatea de moștenitor a reclamantei față de autoarea. (testament, certificat de moștenitor sau certificat de calitate de moștenitor). Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nu consideră necesară solicitarea de către comisiile teritoriale de aplicare a legii a unor certificate de moștenitor sau de calitate de moștenitor, deoarece dovedirea unui drept cade în sarcina celui care îl invocă. Raporturile dintre succesori nu se dezbat nici la nivelul comisiilor anterior menționate, nici la nivelul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Prin sentința nr. 3291/2008, tribunalul a admis contestația, a anulat decizia contestată și a dispus acordarea către reclamantă a despăgubirilor sau compensațiilor cuvenite pentru bunurile imobile avute în proprietate de autoarea sa.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1106 din 24 iunie 2008 Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 (fila 3 dosar) a fost respinsă contestația formulată de reclamanta împotriva Hotărârii nr. 46/4 mai 2007 adoptată de Comisia Județeană S pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
S-a reținut că în vederea dovedirii vocației succesorale a petentei după autoarea nu este depus la dosar nici un fel de document pentru a certifica dreptul petentei de aom oșteni pe autoare. Aceasta face mențiunea că numita este sa, sora mamei sale, dar nu face dovada prin înscrisuri oficiale, respectiv certificate de moștenitor sau testament, că este unica moștenitoare a acesteia.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 290/2003, cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de al Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi.
Conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, de prevederile acestei legi beneficiază nu doar foștii proprietari, ci și moștenitorii legali ai acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, sau moștenitorii testamentari ai acestora, dacă au la data formulării cererii cetățenia română.
După cum se stipulează în art. 5 alin. 1 din Legea nr. 290/2003, care se coroborează cu art. 2 alin. 4 din nr.HG 1290/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cererile prin care se solicită acordarea de despăgubiri sau compensații trebuie să fie însoțite de acte doveditoare certificate de autorități.
În speță, reclamanta a făcut dovada vocației sale succesorale concrete la moștenirea rămasă după, prin certificatul de moștenitor nr. 175 din 24 noiembrie 2004 eliberat de Biroul Notarului Public (fila 5 dosar).
În ce privește dovada refugiului, instanța reține că prin certificatul nr. C-347 din 23 martie 2007 eliberat de Direcția Județeană Ta A rhivelor Naționale (fila 50 dosar) se atestă că s-au identificat în Tabelul Nominal de evacuații, refugiații și dispersații stabiliți în comuna și întocmit la data de 12 iunie 1944, la nr. crt. 126, cap de familie, în vârstă de 46 de ani și, autoarea reclamantei, în vârstă de 41 de ani. Se menționează că au fost evacuați din localitatea, județul, în localitatea, județul
Referitor la bunurile avute în proprietate de, în adresa nr. 369/2005 emisă de Arhivele de Stat - Regiunea (aflată în traducere legalizată la fila 54 dosar) se arată că în documentele fondului de arhivă al Primăriei comunei pe, județul, pentru anii 1925-1940, 1941-1944, nu s-au găsit date, în partea care s-a păstrat, despre averea imobilă a acesteia.
Instanța apreciază că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 2 alin. 4 din nr.HG 1290/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, conform cărora n situația imposibilității dovedite de a procura acte doveditoare, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate.
Potrivit declarațiilor martorelor și, autentificate sub nr. 3801 (fila 67 dosar) și respectiv 3796 din 14 noiembrie 2003 (fila 68 dosar) de, defuncta (născută ) avea la data părăsirii forțate a domiciliului o casă de locuit construită din lemn și cărămidă, compusă din trei camere, bucătărie, cu o suprafață utilă de 80 mp, anexe gospodărești construite din lemn și cărămidă în suprafață utilă de 50 mp, toate ridicate în anul 1931, înainte de a se căsători cu numitul, precum și o suprafață de 238 mp teren aferent construcțiilor, situat în intravilanul localității pe și o suprafață de 2,35 ha teren arabil, situate pe raza localității pe.
În declarațiile date de martorele și, autentificate sub nr. 1433 și respectiv 1434 din 9 mai 2005 de (filele 55, 57 dosar) se arată că bunurile nu au fost înstrăinate până la data refugiului sau ulterior, iar autoarea reclamantei nu a primit despăgubiri pentru acestea.
Împotriva sentinței menționate, a declarat recurs pârâta, învederând următoarele:
Conform art.1 alin.2 din Legea nr. 290/2003 cu modificările și completările ulterioare "De prevederile prezentei legi beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, sau moștenitorii testamentari ai acestora,dacă au la data formulării cererii cetățenia română". Deși intimata susține că a depus la dosar certificatul de moștenitor nr.175 din 24.11.2004, prin care își dovedește calitatea de moștenitoare față de autoarea, iar instanța a constatat acest fapt, Serviciul de Aplicare a Legii nr.290/2003 a constatat că documentul menționat nu se regăsește la dosar. Deși motivul respingerii cererii reiese clar din textul Hotărârii nr.46, nici cu prilejul depunerii contestației și nici ulterior, până la emiterea de către deciziei nr.1106, reclamanta nu a depus la dosar " certificatul de moștenitor" și nici un alt document în acest sens ( dovada adopției, testament, etc.).
Într-adevăr, art.2 alin.4 teza II din nr.HG1120/2006, cu modificările și completările ulterioare, prevede că " - În situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate". Însă această dispoziție legală trebuie coroborată cu prevederile art.2 alin.5 din nr.HG 1120/2006, "Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondenței opurtate cu diferite instituții din România, Ucraina și Republica M, abilitate să producă aceste documente ( adeverințe sau certificate de arhivă), precum și traducerea acestora, după caz". În ceea ce privește dovada proprietății, intimata a depus doar răspunsul negativ primit de la Arhivele de Stat a Regiunii, fără a proba și alte demersuri în acest sens".
Intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat.
Așa cum a reținut în considerente prima instanță, a fost depus la dosar certificatul de moștenitor nr.175/2004, înscris aflat la fila 5 dosar ( notar Public ), astfel încât susținerile recurentului privind lipsa acestuia nu sunt întemeiate. Acest certificat de moștenitor este susținut de actele de stare civilă depuse la dosar ( certificate de deces, naștere și căsătorie - 69-74 dosar). Recurenta nu a depus la dosar nici probă care să contrazică înscrisurile învederate.
Relativ la cel de al doilea motiv de recurs, instanța constată că în mod legal prima instanță a admis proba cu martori, dând eficiență dispozițiilor art.2 alin.4 din HG nr.1120/2006. Reclamanta și- îndeplinit obligația de diligență stipulată de dispozițiile art.2 alin.4,5 din HG nr. 1120/2006, fapt dovedit prin adresa primită de la Arhivele de Stat a Regiunii. Legea nu stabilește un număr minim sau maxim de instituții cărora reclamantul este obligat să se adreseze pentru procurarea dovezilor. În plus trebuie învederat că reclamantul a obținut dovezi în susținerea cererii și de la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, ce atestă că autorul său a fost evacuat (50). Astfel, trebuie reținut că declarațiile de martori nu sunt singurele dovezi ( teza a doua a art.2 alin.4 din nr.HG1120/2006), ele fiind complinite de înscrisuri. Dată fiind această stare de fapt, instanța reține că reclamantul a făcut dovada pretențiilor prin probe concludente și concordante, rezultând cu îndestulătoare evidență caracterul întemeiat al alegațiilor din petitul acțiunii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003,cu sediul în B,-, împotriva sentinței nr.3291 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./6.04.2009
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
