Anulare act administrativ fiscal. Sentința 55/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 55
Ședința publică din data de 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ, formulată de reclamantul,domiciliat în comuna, județul P, în contradictoriu cu pârâteleCOMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,--4, județul P șiAUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, Calea, nr. 202, sector 1.
Dezabaterile au avut loc in sedinta publica din data de 20 martie 2009, cand curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronuntarea la data de 25 martie 2009, data la care a pronuntat urmatoarea decizie,
CURTEA:
Prin acțiunea inregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr- din data de 23.04.2009, reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr.427/2008 emis de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și admiterea contestației formulată împotriva Hotărârii nr. 262/24.05.2007 a Comisiei Județene P pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.
n motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca s-a adresat Comisiei Județene pentru Aplicarea. Lg. 290/2003 si a solicitat acordarea de despăgubiri sau compensatii pentru bunurile proprietatea sa sechestrate, retinute sau rămase în comuna D, Regiunea -. A arătat că este fiul defuncților si, care au decedat în comuna Ucraina, fiind deci deportați din localitatea unde s-au născut si au avut gospodăria. În declarația autentică pe proprie răspundere din 18.11.2004 a menționat că s-a născut la data de 6.12.1922 în localitatea D, raion, URSS, în anul 1940 era în armată și din anul 1947 s-a stabilit în comuna, jud.
Din declarația autentică din data de 18.11.2004 a martorilor și rezultă că, fiind prieteni cu petentul, cunosc că acesta a venit în România, fiind în armată, din URSS, în anul 1940, locuit și lucrat în Municipiul P, B și, iar din anul 1947 s-a stabilit în comuna, jud.
A mai arătat reclamantul că în declarația autentică nr. 3106/12.11.2004 se menționează bunurile posedate de autorii săi, care au rămas în D și pentru care solicită despăgubiri bănești sau compensații, bunuri care au corespondent cu cele indicate de martorii și în declarația lor autentică din data de 9 martie 2004, martori care cunoșteau pe autorii săi și știau ce bunuri au posedat și care au rămas în localitatea D, ținutul și care au fost sechestrate când autorii petentului au fost deportați în Ucraina, unde au și decedat.
A concluzionat petentul că dovezile sale sunt clare, deoarece bunurile autorilor săi au rămas toate în comuna D, ținutul. Ca urmare a aplicării Tratatului de dintre România și Aliate semnat la 10 februarie 1947 la, după martie 1944, de Nord și ținutul au fost teritorii cedate URSS; față de actele de stare civilă-certificat deces al autorilor petentului, din care rezultă că aceștia au murit în Ucraina, comuna, se putea concluziona că aceștia au fost deportați, cunoscându-se că după preluare, persoanele din aceste teritorii cedate URSS au fost dislocate din localitatea de domiciliu, ca atare în mod greșit s-a considerat că autorii nu au avut calitatea de refugiați, deși din acte și declarații de martori reieșeau alte situații, contestația sa a fost respinsă cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 8 alin. 3 din Legea nr. 290/2003 coroborat cu art. 28 și 30 din OG nr. 94/2004.
În dovedirea, cererii reclamantul a depus Hotărârea contestată, Nota de fundamentare.
Pârâta a depus la întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Pârâta a arătat că prin contestația împotriva Hotărârii nr. 262/24.05.2007 a Comisiei Județene P pentru Aplicarea Legii 290/2003, reclamantul a arătat că el nu avea cum să fie deporat, fiind pe front, iar părinții săi au fost deportați din Ucraina.
Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003 a respins prin Ordinul nr. 427/2008 contestația pentru aceleași motive ca și Comisia Județeană, reclamantul nu face dovada părăsirii forțate a teritoriului ocupat de către autori.
Pârâta a invocat dispozițiile art.1 din Legea 290/2003 și a arătat că autorii bunurilor, proprietarii deposedați în, de Nord sau trebuie să aibă calitatea de refugiat sau deportat și trebuie să facă dovada conform art. 2 alin. 1 din HG 1120/2006 că au avut în proprietate la momentul refigiului bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii.
În ceea ce privește dovada refugiului și proprietății, se face conform art. 2 alin. 4 teza I din HG 11320/2006 cu acte doveditoare certificate de autorități, în ceea ce privește cazurile în care autorii bunurilor pentru care se solicită despăgubiri în baza Legii 290/2003 au fost deportați în perioada de referință 1940-1944, reclamantul trebuia să dovedească prin înscrisuri deportarea acestora, cu certificate de deces sau reabilitare emise de Procuratura M sau Ucrainei după 1940.
A mai arătat pârâta că actele de stare civilă din care rezultă că autorii și au decedat la 18.11.1980, respectiv 19.11.1980, în comuna, Raionul, nu sunt suficiente în dovedirea refugiului, mai mult, nici autorii, nici martorii, nu specifică despre faptul că autorii au fost deportați.
De asemenea, reclamntul nu depune nici un fel de document certificat de autorități și nu dovedește cu copii ale corespondenței purtate că a efectuat demersuri să procure înscrisuri de la diferite instituții abilitate din Ucraina.
Pârata a depus Hotărârea nr. 262/24.05.2007 a Comisiei Județene, Nota de propuneri, cererea formulată de reclamant, certificat de naștere și căsătorie privind reclamantul, declarația autentică a acestuia, certificate deces autori reclamant, declarația autentică a martorilor.
La termenul de judecată din data de 17.06.2008, pârâta Comisia Județeană P pentru Aplicarea Lg. 290/2003 a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova.
Prin sentința nr. 295/17.06.2008 Tribunalul Prahovaa admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Tribunalul a reținut că ulterior modificării aliniatului 5 al art.8, prin pct. 10 al. articolului unic din Lg. 171/2006, hotararile - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate in condițiile Legii nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, prin urmare modificarea actului normativ menționat stabilește competența raportat la disp. art.10 din Lg. 554/2004, înlăturând mențiunea privind competența materială a tribunalului, iar potrivit art.10 pct.1 din Lg. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la nr-,
Reclamantul a depus la dosar, în dovedirea cererii, cererile formulate către Arhivele Naționale ale Rusiei și Arhivele Naționale ale Ucrainei, Ambasada Ucrainei din România, prin care solicită a i se comunica dacă autorii săi au fost refugiați sau deportați în anul 1940 din localitatea D, răspunsul Ambasadei Ucrainei de a se adresa Arhivei de Stat, legitimație veteran de război, un certificat de arhivă de la Administrația de Stat și a audiat martorii și.
Examinand cauza, din actele și lucrările dosarului, curtea retine urmatoarele:
Reclamantul a solicitat Comisiei Județene pentru Aplicarea. Lg. 290/2003 acordarea de despăgubiri sau compensatii pentru bunurile proprietatea autorilor săi sechestrate, retinute sau rămase în comuna D, Regiunea -, cu motivarea că este fiul defuncților si, decedați în comuna Ucraina, deportați din localitatea unde s-au născut si au avut gospodăria.
A depus declarația autentificată din data de 18.11.2004, cu menționarea bunurile posedate de autorii săi și declarația autentică din data de 18.11.2004 a martorilor și.
Prin Hotărârea nr. 262/24.05.2007 Comisia Județeană P pentru Aplicarea Legii 290/2003 a respins cererea, cu motivarea că reclamantul nu face dovada părăsirii forțate a teritoriului ocupat de către autori.
Reclamantul a formulat contestație împotriva acestei Hotărâri, iar prin Ordinul nr. 427/2008, Serviciul pentru aplicarea Legii 290/2003 a respins contestația pentru aceleași motive ca și Comisia Județeană.
Conform dispozitiilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 290/2003 pentru acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord și, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a ui, precum și ca urmare a celui de al Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile legii.
Art. 1 alin.2 prevede ca de prevederile acestei legi beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, sau moștenitorii testamentari ai acestora, dacă au la data formulării cererii cetățenia română.
Art 5 prevede ca persoanele îndreptățite vor depune cereri proprii, însoțite de acte doveditoare, certificate de autorități, sau de declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea, autentificate.
Prin HG nr. 1120/2006 au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, art 1 din aceasta prevede ca beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 290/2003 cetățenii români deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a ui, precum și ca urmare a celui de-al II-lea Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, precum și moștenitorii legali, până la gradul al IV-lea inclusiv, și moștenitorii testamentari ai persoanelor îndreptățite, iar potrivit art. 2 pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii.
Conform art. 2 si 5, cererile trebuie sa fie însoțite de acte doveditoare certificate de autorități. În situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate, iar imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții din România, Ucraina și Republica M, abilitate să producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhivă), precum și traducerea acestora, după caz.
Curtea constată că reclamantul nu are calitatea de persoană indreptățită în sensul Legii nr. 290/2003.
Reclamantul solicită despăgubiri pentru bunurile care au aparținut părinților săi, aflate în comuna D, Regiunea -, cu motivarea că este fiul defuncților si, decedați în comuna Ucraina, deportați din localitatea unde s-au născut si au avut gospodăria.
Or, reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană indreptățită, a faptului ca părinții săi au avut calitatea de refugiați, că ar fi părăsit forțat regiunea, refugiați sau deportați, din probele administrate în cauză nu rezultă că autorii reclamantului au fost deportați sau refugiați.
În declarația autentică, reclamantul redă bunurile pentru care solicită despăgubiri, invocând faptul că ar fi rămas în, bunuri redate și în declarațiile autentice ale martorilor, fără ca aceștia să facă referiri la faptul că părinții reclamantului ar fi fost deportați sau refugiați, iar bunurile rămase în localitatea din care au fost refugiați sau deportați.
De asemenea, din declarațiile martorilor audiați nu rezultă în mod cert deportarea sau refugiul autorilor reclamantului: martorul îl cunoaște pe reclamant din 1940, perioadă în care martorul locuia în comuna, jud D, raion -, împreună cu părinții săi, au plecat de acolo în perioada războiului, anii 1940 și 1941, și s-au întors în 1942-1943, relatând că același lucru s-a întâmplat și cu părinții reclamantului, oamenii find nevoiți să plece din cauză că au fost alungați, însă cu privire la părinții reclamantului a arătat că aceștia au rămas acolo până la deces; martorul îl cunoaște pe reclamant din 1943, știe că locuia atunci în ținutul cu părinții lui, ulterior nu știe ce a mai făcut, nu a relatat nimic despre refugiu sau deportare.
Actele de stare civilă din care rezultă că autorii și au decedat la 18.11.1980, respectiv 19.11.1980, în comuna, Raionul, nu sunt, de asemenea, suficiente în dovedirea refugiului sau deportării.
În ceea ce privește certificatul de arhivă de la Administrația de Stat, conform căreia din documentele de arhivă ale Primăriei Comunei pentru anul 1941 rezultă că, a deținut 10 ha teren arabil, 0,18 ha pământ nepregătit pentru cultivare, iar in documentele de arhivă pentru anii 1916-1940, 1941-1944 nu se află alte date, acesta nu face în nici un fel dovada refugiului sau deportării autorilor reclamantului.
Pentru toate aceste motive, curtea constată că în mod legal și temeinic pârâtele au constatat că cererea reclamantului, de acordare a despăgubirilor, nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 290/2003, considerente pentru care va respinge cererea formulată impotriva Ordinului nr.427/2008 emis de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Hotărârii nr. 262/24.05.2007 a Comisiei Județene P pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul,domiciliat în comuna, județul P, în contradictoriu cu pârâtele COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 290/2003,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,--4, județul P șiAUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, Calea, nr. 202, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 martie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red/dact
5 ex/21 aprilie 2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu
