Anulare act administrativ fiscal. Decizia 559/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 559/CA
Ședința publică de la 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Leocadia
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta, domiciliată în I,-, -.7,.A,.4,.17, județul I, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN prin Ministerul Economiei și Finanțelor și DIRECȚIA GENENERALĂ FINANAȚELOR PUBLICE JUDEȚULUI - ADMINISTRAȚIA FINANAȚE PUBLICE MUNICIPIULUI I, având ca obiect - anulare act administrativ, recursuri împotriva sentinței numărul 687/CA/06.06.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă recurenta - intimată, asistată de avocat, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți din proces.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Avocat, pentru recurenta-intimată, solicită a se lua act de faptul că nu se mai susține excepția de necompetență.
Interpelată cu privire la renunțarea la a mai susține excepția de necompetență, recurenta-intimată susține într-adevăr înțelege să renunțe la a mai invoca excepția de necompetență materială.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Avocat, pentru recurenta-intimată, depune concluzii scrise și practică judiciară, solicitând a se ține seamă de punctul său de vedere exprimat în scris.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr.687/CA/6.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul procesual ales la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și în consecință respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu acest pârât.
A fost respinsă cererea reclamantei privind anularea adreselor nr. 43640/02.04.2008 și 41105/25.03.3008 formulată în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
S-a admis acțiunea promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, pe care o obligă să restituie reclamantei suma de 3019,26 lei încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare la care se adaugă dobânda legală calculată de la data încasării și până la data restituirii efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39,15 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta a achitat la pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, la data de 07.03.2008, taxa de primă înmatriculare în cuantum de 3.019,26 lei pentru autoturismul Marca Opel.
Cu prioritate instanța de fond a reținut ca fiind admisibilă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reținând că din dispozițiile art.52 alin.1 din Constituție, art. 1 alin. 1, 2 alin. 1 lit. b, e, k din Legea 554/2004, art. 25 alin. 1 Decret 31/1954 rezultă că Statul Român deși are calitatea de persoană juridică, în reglementarea actuală nu este inclus în sfera subiectelor raportului juridic căruia i se aplică legea contenciosului administrativ, neputând fi acționat direct în judecată, acțiunea în contencios administrativ putând fi exercitată doar față de orice organ al său ce acționează în regim de putere publică.
Cazurile în care Statul Român prin Ministerul Finanțelor poate fi chemat în judecată sunt expres și limitativ prevăzute de lege, între acestea nefiind menționate și cererile de natura celei promovate de reclamant decurgând din raporturi juridice la care Statul nu a participat nemijlocit.
Cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I privind anularea celor două adrese menționate în acțiune va fi respinsă ca inadmisibilă. Astfel, adresele respective exprimă punctul de vedere al organelor fiscale cu privire la restituirea taxei către reclamantă, precizând că nu există temei legal pentru restituirea ei doar pentru încasarea taxei, neavând semnificația și conținutul actului administrativ fiscal așa cum rezultă din prevederile art. 41-43 Cod procedură fiscală și nici a deciziei date în sistemul administrativ al căilor de atac.
Pe fond s-a reținut că potrivit dispozițiilor art.214 ind.1, 214 ind.3 din Codul fiscal și pct. 311-312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
Conform art.90 par.1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii CJCE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberării circulației mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Rațiunea reglementării menționate are la bază non discriminarea fiscală între produsele importate și cele indigene.
S-a reținut că în problema impozitării autovehiculelor de ocazie importate, a considerat că art. 90 din tratat vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și cele din import (cauzele C-387/01, și C-290/2005 și C-333/05).
Prin decizia în cauză Costa contra Enel nr. 6/1964 CJCE a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Se consacră astfel un principiu esențial în ce privește raportul dintre dreptul comunitar și dreptul intern, respectiv aplicabilitatea prioritară a dreptului comunitar. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunicat este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza Simmenthal nr. 106/77 din 1978 CJCE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale, norma internă contrară fiind întotdeauna înlăturată de la aplicare, indiferent de forța sa juridică sau de momentul adoptării în raport de cea comunitară.
În România, stat comunitar, nu se percep taxe pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o taxă de înmatriculare pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state europene și reînmatriculate în România după import, fapt ce constituie o discriminare de regim juridic fiscal și contravine dispozițiilor art.90 par.1 din tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor prin crearea unei situații dezavantajoase pentru autovehiculele importate din celelalte țări membre UE.
Suma plătită de reclamantă cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul indicat în acțiune nu este datorată potrivit legislației comunitare în contextul expus, instanța va admite acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I în sensul restituirii sumei de 3019,26 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice I - Administrația Finanțelor Publice I, care apreciază că nu există niciun temei legal pentru restituirea acestei taxe nefiind încadrată în dispozițiile prevăzute de art.214 din Legea 571/2003. Totodată nu s-au avut în vedere nici dispozițiile OUG nr.50/2008 ce a intrat în vigoare la data de 1.07.2008. Prin această dispoziție s-a prevăzut numai restituirea diferenței a acestor taxe achitate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008.
Totodată, recurenții nu sunt de acord nici cu plata dobânzilor solicitate, deoarece acestea au același regim ca și suma solicitată a fi restituită.
Reclamanta solicită admiterea recursului promovat pentru motivul că greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor, deoarece consideră că numai acesta este răspunzător de acțiunile pe care le realizează recurenții-pârâți și I având în vedere că sumele colectate se varsă la bugetul de stat consolidat.
De asemeni, recurenta-reclamantă este nemulțumită și de faptul că greșit a fost respins capătul de cerere privind anularea actelor administrative fiscale nr.43640 din 2.04.2008 și nr.41105 din 25.03.2008.
Curtea examinând motivele de recurs invocate de recurenți precum și dosarul de fond, urmează a reține următoarele:
În mod corect a reținut instanța de fond că potrivit dispozițiilor art.52 alin.1 din Constituție, art. 1 alin. 1, 2 alin. 1 lit. b, e, k din Legea 554/2004, art. 25 alin. 1 Decret 31/1954 rezultă că Statul Român deși are calitatea de persoană juridică, în reglementarea actuală nu este inclus în sfera subiectelor raportului juridic căruia i se aplică legea contenciosului administrativ, neputând fi acționat direct în judecată, acțiunea în contencios administrativ putând fi exercitată doar față de orice organ al său ce acționează în regim de putere publică.
Cazurile în care Statul Român prin Ministerul Finanțelor poate fi chemat în judecată sunt expres și limitativ prevăzute de lege, între acestea nefiind menționate și cererile de natura celei promovate de reclamant decurgând din raporturi juridice la care Statul nu a participat nemijlocit.
Cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I privind anularea celor două adrese menționate în acțiune va fi respinsă ca inadmisibilă. Astfel, adresele respective exprimă punctul de vedere al organelor fiscale cu privire la restituirea taxei către reclamantă, precizând că nu există temei legal pentru restituirea ei doar pentru încasarea taxei, neavând semnificația și conținutul actului administrativ fiscal așa cum rezultă din prevederile art. 41-43 Cod procedură fiscală și nici a deciziei date în sistemul administrativ al căilor de atac.
Referitor la anularea celor două adrese nr.43640 din 2.04.2008 și 41105 din 25.03.2008 emise de și I, în mod corect instanța de fond a respins acest capăt de cerere, deoarece aceste două adrese nu se înscriu în categoria unui act administrativ, astfel că nu pot fi analizate ca atare.
Cu privire la fondul cauzei, de asemeni în mod corect a reținut instanța de fond că potrivit dispozițiilor art.214 ind.1, 214 ind.3 din Codul fiscal și pct. 311-312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
Conform art.90 par.1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii CJCE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberării circulației mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Rațiunea reglementării menționate are la bază non discriminarea fiscală între produsele importate și cele indigene.
S-a reținut că în problema impozitării autovehiculelor de ocazie importate, a considerat că art. 90 din tratat vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și cele din import (cauzele C-387/01, și C-290/2005 și C-333/05).
Prin decizia în cauză Costa contra Enel nr. 6/1964 CJCE a stabilit că legea care se îndepărtează de tratat nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Se consacră astfel un principiu esențial în ce privește raportul dintre dreptul comunitar și dreptul intern, respectiv aplicabilitatea prioritară a dreptului comunitar. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunicat este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza Simmenthal nr. 106/77 din 1978 CJCE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale, norma internă contrară fiind întotdeauna înlăturată de la aplicare, indiferent de forța sa juridică sau de momentul adoptării în raport de cea comunitară.
În România, stat comunitar, nu se percep taxe pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o taxă de înmatriculare pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state europene și reînmatriculate în România după import, fapt ce constituie o discriminare de regim juridic fiscal și contravine dispozițiilor art.90 par.1 din tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor prin crearea unei situații dezavantajoase pentru autovehiculele importate din celelalte țări membre UE.
Suma plătită de reclamantă cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul indicat în acțiune nu este datorată potrivit legislației comunitare în contextul expus, instanța va admite acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I în sensul restituirii sumei de 3019,26 lei.
Așa fiind și având în vedere dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă urmează a se respinge recursurile promovate și a fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței civile nr.687/ca/06.06.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Respinge cererea formulată de privind obligarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2008.
Cu opinie separată
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
15.2009.-
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Leocadia
