Alte cereri. Decizia 552/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 552/
Ședința public din 15 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
Judector - -
Judector - - --
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V împotriva sentinței civile nr. 156/ din 26 mai 2008 Tribunalului Vaslui, pronunțat în dosarul nr-, având ca obiect alte cereri - tax de prim înmatriculare.
La apelul nominal fcut în ședinț public, lipsesc prțile.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier, din care rezult c la termenul de judecat din 8 decembrie 2008, instanța, constatând recursul în stare de judecat, a rmas în pronunțare, lucrrile efectuate la acea dat fiind consemnate în încheierea de ședinț din acea zi, care face parte integrant din prezenta hotrâre.
Din lips de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea prților s depun la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astzi, 15 decembrie 2008.
Dup deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de faț;
Prin sentința civil nr. 156/ din 26.05.2008 Tribunalul Vasluia admis acțiunea formulat de reclamanta - Trans SRL V, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice V, dispunând anularea actului administrativ fiscal nr. 8936/10.03.2008 și obligând pârâta s restituie suma de 9.733,85 lei, reprezentând taxa special pentru autoturisme, achitat de reclamant prin din 23.07.2007, cu dobânda legal, de la data plții și pân la data restituirii efective, respingând excepția privind tardivitatea plângerii prealabile, precum și cererea privind cheltuielile de judecat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanț a reținut c reclamantul a achitat taxa special conform dispozițiilor Codului fiscal și calculației stabilite de Ministerul Finanțelor, c împotriva actului administrativ-fiscal vtmtor a fost formulat plângere prealabil, conform Legii contenciosului administrativ, c au fost înclcate prevederile art. 90 din Tratatul ce a fost ratificat de România prin Legea nr. 157/2005 și c prejudiciul suferit de reclamant prin lipsa sumei de bani achitat poate fi recuperat numai în acest mod.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice V, care critic hotrârea primei instanțe pe motiv c obligația de plat a taxei nu poate echivala cu un act administrativ de obligare la plat, atâta timp cât obligația a fost instituit prin lege, c în mod greșit s-a considerat c actul care confirm încasarea taxei și adresa prin care petentului i-a fost comunicat imposibilitatea de a restitui taxa achitat, au valoarea de acte administrative și c, prin adoptarea nr.OUG 50/2008, a fost cadrul legal care permite restituirea taxei încasate.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrrilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constat urmtoarele:
Este necontestat faptul c reclamanta a cumprat din Comunitatea European un autoturism, marca Mercedes-Benz, fabricat în anul 2004, c pentru a asigura înmatricularea acestuia în România, a pltit, în mod voluntar, suma de 9.733,85 lei, reprezentând taxa special instituit prin Legea nr. 343/2006, c prin actul înregistrat sub nr. 8936/10.03.2008 contribuabilul a solicitat "returnarea acestei sume de urgenț", pe motiv c "taxa este ilegal, în vdit contradicție cu Tratatul Comunitții Europene, c organul fiscal sesizat a rspuns acestei cereri prin adresa nr. 8936 din 10 martie 2008, în sensul c "nu avem cadru legal pentru efectuarea unei astfel de operațiuni" și c, urmare acestui refuz, s-a promovat prezenta acțiune, prin care se solicit "anularea adresei nr. 8936 din 10.03.2008, prin care pârâta a refuzat restituirea taxei de prim înmatriculare" și "obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9.733,85 lei reprezentând taxa special pentru autoturism și plata dobânzii legale".
Este de asemenea necontestat faptul c, în cursul derulrii procedurii judiciare, contribuabilul a depus la. a municipiului Voc erere, prin care solicit restituirea sumei reprezentând diferența între taxa special pentru autoturisme și taxa de poluare pentru autovehicule și c aceast cerere a fost soluționat, în mod favorabil, prin emiterea deciziei de restituire nr. 37256 din 27.10.2008.
Raportat la aceast situație de fapt, precum și la obiectul vdit neîndoielnic al cererii de chemare în judecat, Curtea consider c prima instanț era obligat s cerceteze și s se pronunțe doar cu privire la legalitatea refuzului pârâtei de a soluționa cererea de "returnare a sumei de 9.733,85 lei", pltit de contribuabil cu titlu de tax special pentru autoturisme, exclusiv prin prisma dispozițiilor legale ce sunt aplicabile raportului juridic fiscal dedus judecții, respectiv prin raportare la prevederile art. 117 Cod procedur fiscal, ce se refer la "restituirea de sume".
Ori, dac s-ar fi examinat situațiile exprese și limitative prevzute, în care un contribuabil poate solicita restituirea de sume, s-ar fi constatat c reclamantul nu se gsește în nici una din ipotezele prevzute de art. 117 Cod procedur fiscal, întrucât acesta nu pune în discuție modul de calcul, sau faptul aplicrii eronate a prevederilor legale, ci însși dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal, prin raportare la art. 90 (1) din Tratatul ratificat prin Legea nr. 157/2005.
În atare situație, prima instanț era obligat s observe c nu se afl în fața unei cereri de restituire, întemeiat pe dispozițiile art. 117 Cod procedur fiscal, ci în fața unei acțiuni în anularea a însți actului de impunere, prin care cel în cauz se considera lezat în drepturile sale, ocrotite de Tratatul la care România este parte.
Drept urmare, prin raportare la natura real a cererii și la dispozițiile legale ce o guvernau, prima instanț era obligat s constate c adevrata cale pe care reclamanta ar fi trebuit s o urmeze, pentru realizarea pretinsului drept, era cea prevzut de art. 205 și urmtoarele din Codul d e procedur fiscal, republicat, care reglementeaz regimul juridic al contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale sau a lipsei acestora.
Prin raportare la acest cadru normativ, pe care contribuabilul era obligat s-l urmeze, în prealabil momentului sesizrii instanței, prima instanț ar fi trebuit s constate c cererea contribuabilului, din data de 10.03.2008, nu îndeplinește cerințele art. 206 Cod procedur fiscal, c ea a fost fcut cu înclcarea termenului prevzut de art. 207 din același act normativ, care este un termen de decdere, și c scrisoarea de rspuns nu poate fi asimilat, în nici o împrejurare și sub nici un motiv, unui act de soluționare a contestației, atâta timp cât acesta nu are forma și conținutul prevzut de art. 211 Cod procedur fiscal și cât timp cererea nu a fost soluționat de organul prevzut de art. 209 din același act normativ.
procedurii, impuse de natura și obiectul cererii, și lipsa singurului act care deschidea calea unei acțiuni în justiție, conform art. 218 alin. 2 din Codul d e procedur fiscal, trebuia s conduc, în mod absolut, la respingerea acțiunii, având în vedere c normele de procedur aplicabile raporturilor juridice fiscale sunt de ordine public, și c ele nu pot fi suplinite de acte svârșite potrivit dreptului comun aplicabil contenciosului administrativ.
Curtea constat de asemenea c reclamantul nu numai c nu a urmat procedura legal ce-i permitea contestarea actelor administrativ fiscale, dar a și prsit procedura aleas în momentul sesizrii instanței, formulând o cerere de restituire a taxei speciale, pltit în baza dispozițiilor art. 2141- 2143din Legea nr. 343/2006 de modificare și completare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în procedura prevzut de nr.OUG 50/2008, cerere care i-a fost satisfcut, prin emiterea deciziei de restituire nr. 37256 din 27.10.2008.
În atare situație, Curtea constat, pe de o parte, c cercetarea legalitții actului de impunere nu era posibil, datorit neurmrii de ctre contribuabil a procedurii prevzute de art. 205 și urmtoarele din Codul d e procedur fiscal, iar, pe de alt parte, c dreptul la restituire și-a gsit recunoașterea și realizarea, dar într-o alt procedur, cu a crui control de legalitate instanța nu a fost investit.
Drept urmare, constatând c cererea contribuabilului a fost soluționat cu neobservarea normelor de drept procesual aplicabile și c neparcurgerea și nefinalizarea procedurii prevzute de art. 205 Cod procedur fiscal constituie un fine de neprimire a acțiunii, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedur civil, va admite recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V, în sensul c va modifica în parte sentința atacat, iar în fond ca respinge ca inadmisibil acțiunea promovat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V împotriva sentinței civile nr. 156//26.05.2008 a Tribunalului Vaslui, sentinț pe care o modific în parte.
În fond, respinge acțiunea introdus de " TRANS" V contra pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 15 decembrie 2008.
Președinte Judector Judector
- - - - - --
-cu opinie separat-
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
22.12.2008
Tribunalul Vaslui -
Opinie separat
În ceea ce privește susținerea potrivit creia reclamanta nu a urmat procedura prevzut de art. 205 și urmtoarele din Codul d e procedur fiscal, este de observat c reclamanta intimat a solicitat restituirea unei sume de la bugetul de stat pe care o consider ca fiind achitat nelegal.
Instituția restituirii sumelor de la buget este reglementat prin art. 117 din Codul d e procedur fiscal, iar procedura de restituire este reglementat prin Ordinul nr. 1899/2004 al Ministerul Finanțelor Publice.
Potrivit Cap. 1 pct. 6 alin. 2 din acest act normativ, numai în cazul restituirii unei sume de la bugetul de stat se întocmește o decizie de restituire care constituie un act administrativ fiscal în sensul prevzut de dispozițiile art. 41 și art. 211 din Codul d e procedur fiscal.
Spre deosebire de situația admiterii cererii de restituire, Ordinul nr. 1899/2004 al Ministerul Finanțelor Publice nu mai impune emiterea unui act administrativ în cazul care organul fiscal respinge cererea de restituire.
Într-o astfel de situație, reclamanta are deschis calea prevzut de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cererea de restituire formulat de aceasta având semnificația și natura juridic a plângerii prealabile din cadrul procedurii stabilite de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În cauz, reclamanta a ales s se supun legislației interne în materie fiscal și mai apoi s apeleze la organul fiscal pentru a recupera suma de bani pe care a pltit-o cu titlu de tax, considerând c a fost pltit fr temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plat fcut din eroare sau fr a exista debit este considerat nedatorat și, deci, este supus restituirii.
Se mai observ c prin adresa comunicat reclamantei însuși organul fiscal îi aduce la cunoștinț c nu exist cadru legal pentru restituirea taxei de prim înmatriculare.
În aceste condiții, în care organul fiscal în loc s îi comunice reclamantei c are posibilitatea de a contesta taxa pltit, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația îi comunic faptul c nu exist nici un mecanism de restituire a taxei, este normal ca aceasta s se adreseze judectorului pentru a verifica dac a fcut sau nu o plat nelegal.
A i se refuza petentei accesul la jurisdicție cu motivarea potrivit creia contestația contribuabilului nu îndeplinește condițiile prevzute de art. 206 din Codul d e procedur fiscal, aspect care este, de asemenea, discutabil, și c aceast contestație nu a fost soluționat de organul competent, înseamn a aduce atingere principiului echitții procedurii și dreptului la un tribunal.
Dac instanța a considerat c cererea de restituire a taxei adresat organului fiscal este de fapt o contestație care nu a fost soluționat, aceasta avea îndatorirea de a se asigura c este soluționat de organul fiscal competent, astfel încât s i se permit reclamantei s își exercite dreptul la calea de atac prevzut de lege și s nu îi fie afectat, în substanța sa, dreptul de acces la justiție.
este și opinia potrivit creia reclamanta a prsit procedura și și-a gsit recunoașterea și realizarea dreptului într-o alt procedur cu care instanța nu a fost învestit.
Este de observat mai întâi, c în legislația actual nu exist instituția prsirii procedurii alese și apoi, c dac instanța nu a fost învestit cu examinarea altei proceduri, atunci nu are posibilitatea de a verifica dac petenta și-a realizat dreptul la restituirea integral a sumei de bani pe care pltit-o cu titlu de tax.
În concluzie, interpretarea dat obiectului acțiunii în justiție -anularea actului de impunere, fr a se arta în concret care este acesta - și obiectului cererii adresate de ctre reclamant organului fiscal - contestație - are drept consecinț privarea reclamantei de punerea în valoare a dreptului su de a accede la justiție.
Faț de cele ce preced, considerm c în recurs trebuia s fie examinat fondul cauzei.
Judector
-- -
și tehnoredactare op.:
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
