Anulare act administrativ fiscal. Decizia 566/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.566/CA
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Leocadia
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurent C "" L I, cu sediul în I, șoseaua, nr.23, județul I, în contradictoriu cu intimații: AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - P I; MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect
anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 688/ca/06.06.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică,lipsă reprezentanții părților.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei. de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 15 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 17 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 688/CA/6.06.2008 a Tribunalului Iașia fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, cu consecința respingerii pe acest considerent a cererii reclamantei - SRL I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală B și Direcția Generală a Finanțelor Publice I, având ca obiect anularea deciziei de impunere nr.325/11.01.2006 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr.253/10.01.2006 și a procesului verbal nr.21921/22.12.2005 și 7913/9.05.2005.
A reținut instanța de fond că obiectul acțiunii de față îl reprezintă decizia de impunere nr. 325/11.01.2006 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I prin care s-a respins cererea reclamantei de rambursare a sumei de 115.045 lei reprezentând TVA pentru perioada 01.01. - 31.12.2004.
Împotriva acestei decizii de impunere reclamanta a formulat contestație, fiind emisă decizia nr. 33/2006 prin care s-a suspendat soluționarea contestației până la rezolvarea cauzei penale.
Prin sentința civilă 1072/E/2007 a Tribunalului Iași, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 660/CA/2007 a Curții de APEL IAȘIa fost anulată decizia nr. 33/06 și s-a dispus obligarea organului fiscal la soluționarea pe fond a contestației reclamantei.
Față de cele expuse rezultă că reclamanta a optat pentru procedura administrativă de soluționare a contestației împotriva deciziei de impunere în conformitate cu dispozițiile art. 205-208 OG92/2003.
Raportat la prevederile art. 218 alin. 2 din OG92/2003 reiese împrejurarea că instanța nu poate fi sesizată pentru exercitarea controlului de legalitate asupra actului administrativ fiscal decât după finalizarea procedurii administrative, prin emiterea unei decizii care să analizeze în fond raportul juridic fiscal.
Astfel, obiectul acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă doar decizia dată în soluționarea contestației, iar odată cu atacarea acestei decizii poate fi examinată și decizia de impunere emisă de pârâtă.
Rămânerea în pasivitate a organului fiscal competent nu are relevanță în cauză, reclamanta având la dispoziție conform art. 24 din Legea 554/2004 mijloace procedurale suficiente și eficiente pentru a fi pusă în executare sentința civilă 1072/2007 a Tribunalului Iași.
De asemenea, reclamanta nu înțeles nici să renunțe la calea administrativ-jurisdicțională, cu respectarea procedurii prevăzută de art. 6 alin. 3 din Legea 554/2004.
Având în vedere considerentele sus menționate, aspectele concrete deduse judecății și dispozițiile legale incidente, instanța a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii este întemeiată și a admis-o respingând acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamanta - SRL I, considerând că în mod eronat instanța de fond a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii sale, în cauză neavând în realitate vreo relevanță prevederile art.218 al.2 din OG 92/2003, ori cele ale art.24 din Legea 554/2004, din moment ce societatea recurentă a fost prejudiciată prin rămânerea în pasivitate a organului fiscal, de natură a contraveni art.6 paragraf 1 din CEDO privitor la termenul rezonabil de soluționare a litigiilor de instanțele de judecată.
Consideră recurenta că prin respingerea ca inadmisibilă a acțiunii pe care a formulat-o, în baza textelor de lege sus-evocate, instanța nu face decât să tergiverseze și mai mult soluționarea cererii sale de restituire a sumei negative de TVA, reținută de organul fiscal încă din anul 2004, în condițiile în care ar fi trebuit să se pronunțe cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și Agenției Naționale de Administrare Fiscală, invocată la termenul din 29.05.2008 în fața primei instanțe.
Intimata nu a formulat întâmpinare, depunând însă decizia Ministerului Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală nr.69/26.06.2008, privind soluționarea contestației formulate de - SRL I, înregistrată sub nr.1315/25.01.2006 și reînregistrată la nr.12909/21.05.2008, prin care a fost desființată Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală sub nr.325/11.01.2006, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr.255/10.01.2006, a procesului verbal 7913/9.05.2005 și a procesului verbal 21921/22.12.2005, urmare soluționării contestației reclamantei privitoare la neaprobarea la rambursare a sumei de - lei reprezentând soldul sumei negative a TVA la data de 31.12.2004.
S-a dispus prin aceeași decizie ca în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, altă echipă de inspecție fiscală decât cea care a încheiat actul contestat, să efectueze verificarea care să vizeze strict aceeași perioadă și același obiect al contestației, urmând să fie avută în vedere și verificarea impozitului pe profit aferent aceleiași perioade, verificare ce a fost amânată până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, corect a reținut instanța de fond că atât timp cât recurenta a optat pentru calea administrativ-jurisdicțională de exercitare a controlului asupra deciziei de impunere nr.325/11.01.2006 emisă de I, prin care a fost obligată la rambursarea sumei de - lei cu titlu de TVA, avea obligația obținerii unei decizii care să soluționeze fondul contestației, doar aceasta putând fi supusă cenzurii în cadrul procedurii speciale prevăzută de Codul d e procedură fiscală, respectiv la instanța de contencios administrativ.
Ori, în speță reclamanta a promovat acțiunea introductivă din prezenta cauză solicitând - la 21.04.2008 - anularea deciziei de impunere nr.325/11.01.2006, deși în paralel demarase și calea administrativ-jurisdicțională, în care a obținut decizia 33/28.03.2006 (de suspendare a soluționării contestației până la rezolvarea plângerii penale), decizie supusă separat cenzurii instanței de contencios administrativ în dosarul - al Tribunalului Iași, dosar soluționat (irevocabil prin decizia Curții de APEL IAȘI 1056/12.11.2007), în sensul admiterii contestației și a obligării organului fiscal să se pronunțe pe fondul contestației reclamantei.
Așa fiind, corect instanța de fond a considerat ca inadmisibilă acțiunea reclamantei din prezenta cauză, având ca obiect anularea unui act de impunere, aflat în curs de soluționare deja în procedura administrativ-jurisdicțională, pentru care însăși contestatoarea a optat în condițiile legii, aceasta dispunând de instrumente procedurale specifice pentru a determina organul fiscal să urgenteze procedura de soluționare a contestației, fără a-i fi recunoscută posibilitatea de a urma în paralel, două căi de atac împotriva aceluiași act, raportat principiului " una non datur recursus ad alteram" ( fiind o cale, nu se mai admite utilizarea alteia).
În acest context, al admiterii unei excepții dirimante ce făcea inutilă abordarea fondului (respectiv cea privind inadmisibilitatea acțiunii), rezultă că prima instanță nu mai avea obligația verificării celorlalte excepții ce priveau fondul cauzei - și anume cele referitoare la stabilirea calității procesuale pasive a pârâților -, cum eronat se pretinde de recurentă, din moment ce astfel de verificări nu puteau avea vreo influență în ce privește caracterul inadmisibil al acțiunii, verificat cu prioritate de instanța de fond.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile 688/CA/2008 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondată a cererii de recurs promovată de reclamanta - SRL
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamanta - SRL I împotriva sentinței civile nr.688/CA din 6.06.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2008.
Cu opinie separată,
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
09.2009.-
2 ex.-
OPINIE SEPARATĂ
În cauza de față, opinia separată se referă, în exclusivitate, la disp.art.304 pct.5 din Codul d e procedură civilă, raportat la art.105- 108 din Codul d e procedură civilă, în sensul că în fața instanței de fond au fost ridicate excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscal și inadmisibilitatea acțiunii, excepții asupra cărora părțile au pus concluzii la termenul din 29 mai 2008, însă instanța s-a pronunțat numai cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, excepție ridicată din oficiu de instanță.
Chiar dacă excepția inadmisibilității acțiunii a fost considerată dirimantă în comparație cu excepția lipsei calității procesuale pasive a F și F, totuși, procedural, instanța de fond avea obligația ca, măcar în considerentele sentinței pronunțate, să facă referire cu privire la această excepție pe care de fapt a lăsat-o nesoluționată și chiar nemotivată, deși principiile procedurale o cer în mod imperativ.
Judecător,
-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Leocadia
