Anulare act administrativ fiscal. Decizia 570/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILA NR.570 / CA

Ședința publică de la 07 decembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Monica Costea

JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim

JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad

Grefier - - -

S-au luat în examinare recursurile formulate în contencios administrativ de intimații PENITENCIARUL POARTA ALBĂ cu sediul în localitatea Poarta Albă. Județul C și Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 283/23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea, domiciliată în M,-, -.2,.6, județ C, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata contestatoarea, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurenții Administrația Națională a Penitenciarelor și PENITENCIARUL POARTA Albă.

Procedura de citare nu este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual, după care:

Partea prezentă precizează că nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.

Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Având cuvântul pentru reclamant, avocat pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de Administrația Națională a Penitenciarelor și de PENITENCIARUL POARTA Albă și menținerea sentinței recurate ca fiind legală.

Critica recurentelor se limitează la probatoriul administrat, respectiv sunt criticate aspecte legate de faptul că instanța a apreciat înscrisurile depuse ca fiind probe extrajudiciare și a dat întâietate martorilor audiați în instanță.

Apreciază apărătorul intimatei că instanța de fond a făcut o evaluare corectă a situației în raport de probele dosarului. Se arată că recurenții pun la îndoială credibilitatea martorului audiat de instanță, acesta fiind un fost deținut.

Această susținere este în contradicție cu toate înscrisurile depuse de recurenții pârâți care nu reprezintă decât declarații ale altor deținuți, și angajate ale Penitenciarului Poarta Albă amenințate că vor fi înlăturate din funcție dacă nu vor declara împotriva reclamantei.

Mai arată că deși întreaga cercetare se polarizează în jurul deținutului, acestuia nu i s-a luat declarație. la adresa intimatei reclamante reprezintă o coaliție pentru ca reclamanta că fie înlăturată de la locul de muncă, sens în care solicită a se avea în vedere credibilitatea martorului privind schimbarea declarației acestuia. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.

Instanța rămâne în pronunțare.

CURTEA:

Asupra recursurilor în contencios administrativ de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub dosar nr.2984/2006 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor prin Penitenciarul cu regim de maximă siguranță Poarta Albă solicitând ca prin hotărârea pronunțată să se dispună: constatarea nulității Deciziei nr.52/02.08.2006 emisă de Directorul Penitenciarului Poarta Albă; reintegrarea în funcția deținută anterior - funcționar public civil cu statut special - asistent principal I; repunerea în drepturile conferite de art.34 din Legea nr.293/2004, de la data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta în calitate de funcționar public civil cu statut special, în baza referatului Comisiei de disciplină, a fost eliberată din funcție.

În ce privește nelegalitatea deciziei contestate, reclamanta a susținut că, în cauză, nu au fost respectate dispozițiile imperative reglementate de art.63 din Legea nr.293/2003 privind efectuarea cercetării disciplinare prealabile, cât și principiile prevăzute de art.17 din nr.2856/C/2004 în referire la prezumția de nevinovăție, încălcarea dreptului la apărare și al contradictorialității, nelegalități care conduc la nulitatea absolută a deciziei de eliberare din funcție.

Cât privește încălcarea principiului proporționalității de către comisia de disciplină reclamanta a arătat că, în raport de sancțiunile disciplinare enumerate limitativ de art.62 din Legea nr.293/2004 prin aplicarea sancțiunii disciplinare cea mai severă, comisia de disciplină nu a luat în considerare circumstanțele de ordin subiectiv, în sensul analizării dosarului de pregătire profesională, evaluarii activității profesionale în perioada 2001-2005 notată cu calificativul "foarte bine", avansării în funcția de agent principal în urma evaluărilor anuale, inexistenței altor sancțiuni disciplinare (art.63 din lege și art.31 din nr.2568/C/2004.

În ce privește netemeinicia deciziei contestate, reclamanta învederează că în raport de disp. art.60 alin.1 din Legea nr.293/2004, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive pentru calificarea faptei săvârșite ca o abatere disciplinară prin lipsa laturii subiective, și anume lipsa vinovăției și lipsa laturii obiective, condiții esențiale pentru antrenarea răspunderii disciplinare și aplicarea sancțiunilor legale.

A mai arătat reclamanta că, în calitate de funcționar public cu statut special, asistent medical I, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu conform fișei postului și în acord cu respectarea Codului deontologic al personalului din sistemul administrației penitenciare, iar în relațiile cu persoanele private de libertate și-a respectat obligația de protecție a drepturilor și libertăților acestora, precum viața, sănătatea și demnitatea.

În drept, au fost invocate prevederile art.66 din Legea nr.293/2004.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar copia deciziei contestate.

La prima zi de înfățișare, reclamanta și-a completat acțiunea solicitând, în temeiul art.998 Cod civil, obligarea pârâtului și la plata de daune materiale și daune morale în sumă de 10.000 RON.

Prin încheierea nr.1731/08.09.2006 instanța sesizată a constatat natura contencios administrativă a cauzei și a dispus înregistrarea dosarului la Secția de contencios administrativ a Tribunalului Constanța.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr.1690/CA/2006.

Pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, invocând în apărare excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere că nu avea calitatea de titular al obligației ce forma conținutul raportului juridic dedus judecății.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere parcurgerii procedurii disciplinare, realizate conform legii, cât și comportamentul responsabil al reclamantei.

Prin sentința civilă nr.828/01.10.2007 Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a admis în parte acțiunea reclamantei, dispunând anularea Deciziei nr.52/02.08.2006 emisă de Penitenciarul d e Maximă Siguranță Poarta Albă, reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii deciziei și cu obligarea pârâtului la plata către reclamantă a drepturilor bănești cuvenite de la data eliberării din funcție 02.-08.2006, până la data reintegrării efective. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la acordarea de daune morale și capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției -Administrația Națională a Penitenciarelor, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă nr.75/CA/31.01.2008 Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursul pârâtului și a dispus casarea hotărârii atacate, trimițând dosarul primei instanțe pentru rejudecare.

Din considerentele deciziei de casare s-a reținut că materialul probator depus de către recurentă cuprindea declarații de martori contrare celor din instanță, conducând instanța de recurs la concluzia că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, pronunțând o hotărâre pe baza unui probatoriu incomplet și parțial nepertinent, fiind necesar a se suplimenta probatoriul.

Cauza a fost astfel reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanța în vederea rejudecării acestuia.

Cu ocazia rejudecării cauzei, pârâta a depus întâmpinare la dosar, învederând din nou excepția lipsei calității procesual pasive a acesteia, iar pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În temeiul art.137 alin.1 Cod proc. civilă instanța a procedat la soluționarea excepției invocate de către pârâtă, în sensul respingerii acesteia.

Pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor s-a legitimat procesual în conformitate cu disp. art.2 alin.4 din nr.OG68/1999 și ale art.6 lit. t din nr.HG1849/2004, ca reprezentant legal al unității din subordine și nu ca titular al raportului juridic dedus judecății și pentru care răspundea Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Poarta Albă, ca angajator.

Prin sentința civilă nr.283 din 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarului București ca neîntemeiată.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor și PENITENCIARUL POARTA Albă.

S-a dispus anularea deciziei nr.52/02.08.2006 emisă de Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Poarta Albă și s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii deciziei.

A fost obligată pârâta Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Poarta Albă la plata către reclamantă a drepturilor bănești cuvenite de la data eliberării din funcție 02.08.2006 până la reintegrarea efectivă.

A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la acordarea de daune morale.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut tribunalul că prin Decizia nr.52/02.08.2006 emisă de Directorul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Poarta Albă s-a dispus în conformitate cu prevederile art.60 alin.1 și 2, art.61 lit.a, d și o, art.62 lit.f, art.63, art.64, art.66 și art.67 din Lega nr.293/2003 modificată și completară prin nr.OUG47/2007 și ale nr.2794/C/2004 și în baza referatului Comisiei de disciplină, sancționarea disciplinară a reclamantei prin "eliberarea din funcție".

Prin referatul Comisiei de disciplină din data de 01.08.2006, având la bază actele premergătoare (procese verbale, declarații de martori), s-a propus sancționarea reclamantei pentru săvârșirea abaterilor disciplinare constând în aceea că, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, a inițiat o legătură cu persoana privată de libertate, încălcând grav reglementările specifice, prin adoptarea unei atitudini necorespunzătoare față de colegii de serviciu și aducând atingere gravă onoarei, probității profesionale și prestigiului instituției.

Declarațiile martorilor audiați în cauză, pe baza cărora s-a întocmit și Referatul Comisiei de disciplină din data de 01.08.2006 au relevat un comportament neadecvat al reclamantei față de colegii de serviciu și față de persoana privată de libertate.

Astfel, cu ocazia efectuării cercetării prealabile în cauză au fost audiate mai multe persoane, colegi de serviciu cu reclamanta și chiar alte persoane private de libertate, care executau detenții în PENITENCIARUL POARTA Albă, care au declarat că au surprins-o pe reclamantă în ipostaze nepotrivite, chiar indecente cu deținutul.

Prin probatoriul administrat în fața instanței de judecată, atât în primul ciclu procesual, cât și cu ocazia rejudecării cauzei, respectiv declarațiile martorilor, și, s-a reținut că reclamanta a avut un comportament în limitele exercitării atribuțiilor de serviciu în ce îl privește pe numitul, administrându-i acestuia medicația de care avea nevoie, cunoscut fiind faptul că acesta suferea de anumite afecțiuni dermato - venerice și psihice.

Instanța a reținut în acest context că reclamanta a probat cu martorii audiați în cauză că situația de fapt a stat în alt mod decât cea reținută de organul de control.

Mai mult, era firesc ca instanța să acorde întâietate declarațiilor martorilor audiați în fața acesteia, celelalte declarații depuse la dosar de către pârâtă fiind extrajudiciare.

Pârâta nu a administrat în fața instanței de fond probe prin care să susțină cele consemnate în decizia atacată de către reclamantă, instanța formându-și convingerea pe baza unor probe administrate nemijlocit în fața sa.

În consecință, instanța a reținut că reclamanta a avut un comportament regulamentar, fiind chiar apreciată profesional de către directorul instituției, nefiind întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii disciplinare.

Nu în ultimul rând, art.17 alin.1 lit.e din nr.2856/C/2004 reglementează principiul proporționalității potrivit căruia "trebuie respectat un raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia și sancțiunea disciplinară propusă a fi aplicată".

Ori, în speță, aplicarea celei mai grave "sancțiuni" - eliberarea din funcție - apare ca nejustificată față de considerentele expuse.

Pentru aceste motive, instanța a admis acțiunea și, în conformitate cu art.18 din Legea nr.554/2004, a anulat decizia nr.52/2006, a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior, cu consecința acordării drepturilor bănești cuvenite până la data reintegrării efective.

În ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata de daune morale, instanța a respins-o apreciind că anularea actului administrativ dedus judecății cu consecința acordării de despăgubiri, sub forma drepturilor bănești de care reclamanta a fost lipsită ca urmare a eliberării din funcție, constituie măsuri suficiente pentru repararea prejudiciului pretins.

Totodată, conform art.998 Cod civil, obligarea la plata unor daune morale trebuie să fie probată, ori în cauză nu există dovezi cu privire la existența unor daune morale care să fi fost produse împotriva reclamantei.

Cu privire la acordarea de daune materiale, instanța a constatat că reclamanta a renunțat la judecarea acestei cereri cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei în primul ciclu procesual.

Împotriva acestei soluții au formulat recurs PENITENCIARUL POARTA Albă și Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul său, recurentul PENITENCIARUL POARTA Albă a criticat sentința primei instanțe pentru că a fost dată fără a fi avute în vedere toate mijloacele de probă (declarațiile extrajudiciare ale martorilor propuși de recurent nu au fost luate în considerare de instanță), apreciind în mod eronat că declarațiile martorilor propuși de reclamanta intimată sunt de natură a infirma rezultatele întregii activități desfășurate de Comisia de Disciplină din cadrul instituției angajatoare.

A opinat recurentul PENITENCIARUL POARTA Albă că au fost puse sub semnul îndoielii de către instanța de judecată documente oficiale emise de o instituție publică, obținute în urma parcurgerii unei proceduri legal prevăzute și desfășurate, apreciindu-se de către instanță ca fiind reale declarațiile martorilor ce sunt foste persoane private de libertate, care au executat pedeapsa chiar în penitenciarul unde a lucrat ca asistentă medicală.

În ceea ce privește declarația martorului a învederat recurentul că acest martor este un fost deținut, care și-a executat pedeapsa privativă de libertate în perioada 06.06.1997 - 09.01.2006, fiind ulterior transferat la Penitenciarul Rahova, astfel că nu a cunoscut direct și nemijlocit evenimentele despre care a relatat.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 Cod proc. civ.

În recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților - Administrația Națională a Penitenciarelor Bac riticat sentința primei instanțe apreciind că în mod greșit a fost luată în considerare declarația unui martor propus de reclamantă în cel de-al doilea ciclu procesual, în detrimentul întregii activități desfășurate de comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului Poarta Albă.

Examinând ambele recursuri prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod proc. civ. Curtea reține caracterul lor nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit deciziei de casare nr. 75/CA/31.01.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA, s-a dispus suplimentarea materialului probator cu ocazia rejudecării fondului cauzei, fapt pentru care intimata reclamantă a solicitat să fie încuviințată proba testimonială cu martorul, declarația acestuia fiind coroborată cu cele date de martorii și în primul ciclu procesual al dosarului nr- al Tribunalului Constanța.

În virtutea rolului activ, instanța de judecată, potrivit dispozițiilor art. 129, alin. 5 Cod proc. civ. este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, astfel că, în lumina celor suscitate, instanța de fond a solicitat părților să suplimenteze materialul probatoriu administrat anterior casării sentinței civile nr. 828/01.10.2007 a Tribunalului Constanța, atitudinea procesuală a pârâților fiind de pasivitate și neprezentare în fața primei instanțe.

În aceste condiții, în mod firesc, în vederea aflării adevărului, au fost luate în considerare, pe de o parte, declarațiile martorilor audiați în fața instanței de judecată, iar pe de altă parte, declarațiile persoanelor aflate în câmpul de activitate al recurentului pârât, luate de către comisia de disciplină a Penitenciarului Poarta Albă, cu ocazia efectuării cercetării disciplinare prealabile asupra numitei.

Dat fiind caracterul contradictoriu al probelor administrate de părțile litigante, dintre care cele cu caracter extrajudiciar, ale recurentului pârât, nu au fost susținute prin reiterarea în fața instanței a celor consemnate în etapa cercetării, judecătorul fondului a apreciat corect că se impune a da eficiență juridică declarațiilor martorilor audiați în mod direct și nemijlocit pe parcursul cercetării judecătorești, fiind răsturnată prezumția de adevăr asupra abaterilor disciplinare reținute în sarcina intimatei reclamante.

Sunt neîntemeiate criticile ambilor recurenți în ceea ce privește punerea sub semnul îndoielii a documentelor oficiale emise de o instituție publică, obținute în urma parcurgerii unei proceduri legal prevăzute și desfășurate, cât timp caracterul acestora de acte oficiale nu determină o pondere sporită în aprecierea probelor, regimul juridic al acestor înscrisuri fiind acela de dovezi extrajudiciare care au condus la stabilirea unei stări de fapt, ce a determinat luarea unei sancțiuni disciplinare față de intimată, iar în contestarea deciziei prin care s-a dispus aplicarea sancțiunii, legea permite administrarea de probe în vederea înlăturării aspectelor reținute în actul sancționator contestat.

Pentru aceste considerente, Curtea reține că prima instanță a făcut o evaluare justă a dovezilor depuse la dosarul cauzei, iar hotărârea recurată este legală și temeinică, urmând ca, în raport de prevederile art. 312 Cod proc. civ. să fie menținută prin respingerea recursurilor declarate în cauză ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile formulate de intimații PENITENCIARUL POARTA ALBĂ cu sediul în localitatea Poarta Albă. Județul C și Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 283/23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea, domiciliată în M,-, -.2,.6, județul C, având ca obiect anulare act administrativ, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 07 decembrie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Jud. fond:

Tehnored.jud.-

2 ex./25.01.2010

Președinte:Monica Costea
Judecători:Monica Costea, Adriana Gherasim, Kamelia Vlad

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 570/2009. Curtea de Apel Constanta