Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 571/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.571/CA
Ședința publică de la 07 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți, C, toți cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat, împotriva sentinței civile nr.251 din 17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR C, cu sediul în C,-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurenții reclamanți prin avocat în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 8 dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenții reclamanți precizează că nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurenții reclamanți, avocat solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii nr.251 din 17.03.2009 cu consecința acordării sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă începând cu 01.01.2007 și până în prezent, cât și actualizarea acestora cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective și acordarea pentru viitor a acestor tichete.
Arată că prin respingerea acțiunii se creează o discriminare între recurenții reclamanți și alte categorii de salariați din domeniul bugetar. Se susține că prin legile bugetului de stat s-a restrâns dreptul instituit de Legea nr.142/1998, iar prin aplicarea acestei legi doar la unele categorii de salariați din domeniul bugetar se încalcă dreptul fundamental al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, drept acordat de Constituția României, precum și a prevederilor art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
1.Obiectul și părțile litigiului
Prin acțiunea promovată și înregistrată la data de 02.12.2008 pe rolul Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal sub nr-, reclamanții, C, si, in contradictoriu cu paratul Inspectoratul pentru Calitatea Semintelor si Materialului Saditor C, au solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamanti a contravalorii tichetelor de masă, conform dispozițiilor art.1 din nr.142/1998, pentru perioada 01.01.2004, pana in prezent, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății, precum si in continuare, până la data încetării raporturilor de serviciu dintre părți.
În fapt, reclamanții susțin că au calitatea de salariați în cadrul Inspectoratului pentru Calitatea Semințelor si Materialului Săditor
Reclamanții arată faptul ca aceștia, au dreptul pentru activitatea prestată la acordarea alocației individuale de hrana acordata sub forma tichetelor de masă
Reclamanții arată că neacordarea acestui drept, până în prezent, privit ca o măsură de protecție a angajatului, este de natură a le afecta însăși esența dreptului invocat de către aceștia.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr.251 din 17.03.2009 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamanților reținând în esență, următoarele:
Dispozițiile art.29 alin.2 din nr.188/1999 care prevăd că funcționarii publici beneficiză de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, nu conferă dreptul acestora de a pretinde toate tipurile de prime, sporuri și drepturi salariale existente in legislația română, ci doar pe acelea prevăzute în mod expres pentru categoria funcționarilor publici, fie obligatorii, fie rezultate in urma acordului parților.
Reclamanții ce și-au desfășurat / își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă ( si ), li se aplică în mod direct legislația muncii. Această categorie de personal are dreptul de a primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, ce se poate realiza doar în condițiile în care sunt prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Sub acest aspect nu poate fi vorba de o discriminare între aceleași categorii de salariați prin acordarea tichetelor de masa în alte instituții, acest beneficiu fiind rezultatul diligentelor depuse de anumite instituții și a negocierilor cu proprii salariați, iar nu al dispozițiilor legale in sine.
Astfel, dreptul de a primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, beneficii ce nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care sunt prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărârii, în termen legal au declarat recurs pârâții criticând-o sub aspectele:
- Legea nr.142/1998 a prevăzut și pentru salariații din unitățile bugetare, dreptul de a primi tichete de masă, însă în cazul subsemnaților acest drept nu a fost acordat, creându-se astfel o gravă discriminare față de alte categorii de salariați din domeniul bugetar. Totodată se mai arată că prin legile bugetului de stat s-a restrâns dreptul instituit de Legea nr.142/1998, iar prin aplicarea acestei legi doar la unele categorii de salariați din domeniul bugetar se încalcă dreptul fundamental al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, drept acordat de Constituția României, precum și de prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului;
- atâta timp cât recurenții reclamanți au calitatea de salariați funcționând în cadrul Inspectoratului pentru calitatea semințelor și materialului săditor C, ce reprezintă o instituție bugetară, făcând parte din sectorul bugetar, datorită alocării veniturilor de către stat prin organele abilitate, înseamnă că și subsemnații au dreptul să primească o alocație individuală de hrană sub forma unor tichete de masă, deoarece, prin încasarea unor asemenea alocații să li se asigure o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-și asigura hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se afla în imposibilitatea de a oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă;
- acordarea acestor tichete de masă, reprezintă prin însăși natura sa, o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă al recurenților constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui angajat sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă condiții pentru ca recurenții reclamanți să aibă posibilitatea de a-și procura hrana direct de la locul de muncă;
- atâta timp cât și tichetele de masă reprezintă măsuri de protecție socială, înseamnă că pârâtul angajator avea obligația să le acorde de drept, automat, chiar de la data intrării în vigoare a Legii nr.142/1998, obligație pe care însă angajatorul nu și-a respectat-o, astfel încât nu se poate pretinde că reclamanții nu pot solicita aceste drepturi;
- acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie o restrângere a dreptului la protecție socială al subsemnaților în raport cu alți salariați din sectorul bugetar;
- mai mult, prevederea acordării tichetelor în funcție de alocarea sau nu a unor sume de bani în buget în acest scop este disproporțională întrucât, este pur și simplu lăsată la aprecierea angajatorului care, fie niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea noastră, fie va aloca după preferințe.
4. Curtea
Analizând criticile aduse Curtea va reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele:
Reclamanții sunt angajați ai Curții de APEL CONSTANȚA ocupând posturi în calitate de funcționari publici și personal contractual în cadrul Inspectoratul pentru calitatea semințelor și materialului săditor
Potrivit art.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub formă tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator (alin.1). Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz,ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori (alin.2).
Se constată astfel că, prin textul citat, s-a creat posibilitatea acordării unor tichete de masă categoriilor de salariați enumerați la alin.1, urmând ca angajatorul să suporte integral costul acestora în limita bugetelor aprobate conform legii.
Din redactarea textului, reiese clar că norma are caracter dispozitiv deoarece nu instituie o obligație în sarcina angajatorilor, ci doar o simplă posibilitate ce urmează a fi fructificată doar în măsură în care dreptul la tichetele de masă este prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ca rezultat al negocierilor dintre salariați și angajator sau din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sau în dispozițiile legale care guvernează desfășurarea unei activități.
Aceasta este interpretarea art.1 al.1 din Legea nr.142/1998 anume aceea de a acorda părților din relațiile de muncă în cadrul negocierilor colective de a stabili în favoarea salariaților dreptul la tichete de masă, deoarece în lipsa acestei negocieri, dreptul la tichete nu există "ex lege".
Și în situația instituțiilor bugetare se pot încheia contracte colective de muncă însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale (art.12 al.1 din Legea nr.130/1996).
Astfel s-a restrâns posibilitatea părților de a introduce sau modifica în contractul colectiv de muncă anumite drepturi prevăzute expres de lege deoarece prin art.12 din Legea nr.130/1996 s-a interzis derogarea de la prevederile legale care prevăd sau interzic acordarea anumitor drepturi, rezultă că acele norme au caracter imperativ.
Au astfel caracter imperativ de la care nu se poate deroga prin convenții particulare, dispozițiile din legile bugetelor de stat pentru anii 2004 - 2006 prin care s-a interzis expres prevederea, în bugetele instituțiilor publice, de sume pentru acordarea tichetelor de masă.
În Legea nr.379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, art.24, în Legea nr.511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, art.40, în Legea nr.507/2003 privind bugetul de stat pentru anul 2004, art.46 al.4 se stabilește ca: în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv ale activităților finanțe integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Rezultă din aceste prevederi legale că nu s-ar fi putut acorda sumele pentru tichetele de masă nici dacă angajatorul instituție publică ar fi încheiat un contract colectiv de muncă cu această prevedere, cu atât mai puțin în situația în care acest drept nici măcar nu exista în favoarea salariaților săi, cum este situația în care aceștia invoca direct prevederilor art.1 din Legea nr.142/1998.
În consecință, Curtea a considerat că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică prin respingerea acțiunii precizate ca neîntemeiată, urmând a fi menținută sentința civilă nr.251/17.03.2009 a Tribunalului Constanța prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul recursului contencios administrativ formulat de recurenții reclamanți, C, toți cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat, împotriva sentinței civile nr.251 din 17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR C, cu sediul în C,-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 07 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Red.dec.jud.-/15.01.2010
Tehnored. 2 ex./15.01.2010
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Adriana Gherasim, Kamelia Vlad
