Anulare act administrativ fiscal. Decizia 584/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 584/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
JUDECĂTORI: Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta judecător
- -- - președinte de secție
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 207/CA/18.03.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 09 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în vederea deliberării în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 16 2008, apoi la data de 18 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față Curtea constată că:
La data de 03.01.2006 reclamanta, a chemat în judecată pe pârâtul, să oblige pârâtul să schimbe destinația imobilului, proprietatea reclamantului în pensiune.
Acțiunea a formulat obiectul dosarului nr- a Judecătoriei Brașov.
La data de 31 mai 2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Culturii și cultelor B și pe pârâtul de la Direcția Cultură și Culte B solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea avizului nr. 95 din 19.05.2005 acordat numitului din B considerând că prin acest act personal îi produce o vătămare reclamantului motiv pentru care a solicitat obligarea pârâților la plata daunelor produse reclamantului și la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea reclamantului a fost înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr- în care instanța pe baza probelor administrate a pronunțat sentința civilă nr. 207/CA din 18.03.2008 prin care a hotărât respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul din B în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național B din Municipiul B, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 30.10.2007 instanța în baza art. 246. proc. civ a luat act de renunțarea reclamantului la judecată față de pârâții și Ministerul Culturii și Cultelor
Pârâta Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național B nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări.
Pe fondul cauzei instanța reține că avizul nr. 95/19.05.2005 este legal, fiind emis cu respectarea prevederilor Ordinului Ministerului Culturii nr. 2682/13.06.2004, respectiv Normele Metodologice de clasare și evidență a monumentelor istorice aprobate prin ordinul menționat.
Astfel, atâta vreme cât imobilul în litigiu nu constituie monument istoric și nu a fost clasat ca atare conform art. 1 alin. (3) din Legea nr. 422/2001, prin Ordin al Ministrului Culturii, potrivit prevederilor art. 7 alin 2 și art. 15 din Lege, nu are relevanță faptul că imobilul este situat într-o zonă de rezervație de arhitectură, simplul fapt al situației într-o astfel de zonă neconferind un statut deosebit unui imobil comun care nu prezintă interes istoric, cultural sau artistic.
Totodată, se reține că reclamantul nu a făcut dovada că s-a declanșat procedura de clasare a imobilului în litigiu, conform prevederilor art. 12 din Legea nr. 422/2001.
Ca atare, pentru aceste considerente instanța reține că actul administrativ a cărui anulare se cere, avizul nr. 95/19.05.2005 a fost emis cu respectarea condițiilor legale, de organul competent potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 422/2001, acțiunea urmând a fi respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând instanței de recurs admiterea recursului, modificarea sentinței atacate nr. 207 din 18.03.2008 a Tribunalului Brașov în sensul admiterii acțiunii, adică anularea avizului nr. 95 din 19.05.2005 acordat numitului și obligarea pârâtei Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național B la plata cheltuielilor judiciare, taxă timbru și onorar avocat la fond și în recurs.
În dezvoltarea motivelor în recurs se aduc următoarele critici sentinței atacate:
Instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății în sensul că recurenta a solicitat anularea avizului pe motivul că imobilul în care locuiește situat în B- este monument istoric iar prin edificarea unei pensiuni în subsolul și peste construcția existentă se distruge monumentul istoric iar recurentul nu dorește acest lucru considerându-se vătămat prin avizul nr. 95 din 19.05.2005.
Pentru acest motiv a susținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 8. proc. civ.
Recurentul a susținut că instanțe de fond prin hotărârea dată nu a făcut nici o referire la aspectele invocate de reclamant în acțiune și nici la probele depuse de acesta în dovedirea acțiunii.
Se susține că imobilul pentru care s-a acordat avizul contestat în cauză se compune din 2 apartamente din care unul este al beneficiarului avizului și celălalt este al recurentului.
Din acest imobil recurentul are o cotă de 25 % din părțile de uz comun general și o cotă de 40 % din părțile de uz comun speciale ale imobilului, aspecte dovedite cu fotografii și înscrisurile de la dosar.
Se mai invocă faptul că la momentul la care i s-a eliberat avizul 95/2005 nu s-a ținut cont de faptul că mai există un coproprietar al acestui imobil și că este nevoie de acordul acestuia pentru schimbarea destinației imobilului în pensiune, astfel încât nu s-a avut în vedere regimul juridic al proprietății.
Ignorând dreptul său de proprietate Direcția Cultelor Bae liberat avizul pentru extindere și amenajare a construcției existente în pensiune +M, iar de la acest moment a început calvarul deoarece sub apartamentul reclamantului a săpat un beci, a demolat acoperișul apartamentului său, a introdus stâlpi de susținere de beton în apartamentul său, a demolat tavanul apartamentului său.
Recurentul a susținut că în fapt vătămarea în dreptul său s-a consumat încă la momentul în care pârâta Direcția Județeană Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Bad at avizul contestat în cauză iar prin aceasta practic a fost expropriat din imobil și privat de dreptul său de proprietate asupra părților de uz comun cât și exclusive.
Instanța de fond nu a făcut nici o referire la nemotivarea în drept a avizului menționând că pârâta nu a depus întâmpinare, nu a răspuns la interogatoriu și nu a depus documentația care a stat la baza emiterii avizului.
Se susține că avizarea favorabilă a cererii numitului nu indică nici un articol din legea nr. 422 din 2001 monumentelor istorice.
Se susține că s-au încălcat prevederile art. 9, 10 și art. 17 și 23 din Legea 422 din 2001 menționând că imobilul reprezintă o rezervație de arhitectură fiind încălcate art. 28 alin 1 pct. 6, 7 din Lege.
Prin acordarea acestui aviz de către pârâtă, i s-a încălcat dreptul reclamantului recurent la respectarea vieții sale de familie și a domiciliului său încălcându-se astfel prevederile art. 8 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale, deoarece prin acest aviz se îngăduie săparea, demolarea, turnarea stâlpilor de beton în apartamentul reclamantului împrejurări dovedite prin expertiză tehnică din dosarul nr. 12001/197 din 2006.
În esență recurentul a susținut că a făcut dovada impusă de art. 1169. civil și a relei credințe a pârâtei - art. 1899 alin 2 civil conform probatoriului administrat în cauză, precum și dovada vătămării dreptului său conform art. 1 alin 2 și art. 2 litera a, p, și s din Legea nr. 554/2004.
Se mai invocă de asemenea și prevederile art. 304 pct. 9. proc. civ. sentința fiind dată cu încălcarea legii, având în vedere prevederile art. 1 alin. 4 din nr.OG 68/1994 aprobată prin Legea nr. 41/1995 care stipulează că, rezervațiile de arhitectură și urbanism sunt monumente istorice .
Or, la dosarul cauzei, așa cum rezultă și din aviz și din certificatul de urbanism depuse la dosar, imobilul face parte dintr-o zonă de rezervație de arhitectură și drept urmare conform prevederilor legale anterior invocate soluția sau mai bine zis motivarea adoptată de instanța de fond este lipsită de temei legal.
În acest sens, s-a depus la dosar sentința civilă nr. 120/1998, pronunțată de Curtea de Apel Brașov într-o speță cu o situație inversă decât prezenta.
Recurentul a timbrat legal recursul.
Recursul este în termen.
În probațiune, a depus înscrisuri filele 4-16 dosar, copie de pe sentința civilă nr. 120/1998 a Curții de Apel Brașov, copie de pe ordonanța nr. 68/1994 privind Protejarea Național Cultural, ordonanța nr. 27/1992 privind măsuri pentru Protejarea Național Cultural.
Intimata Direcția Județeană Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național B nu a formulat întâmpinare nici alte cereri în recurs și nici și nici Ministerul Culturii și Cultelor.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr. 207/CA/18.03.2008 a Tribunalului Brașov prin prisma criticilor de recurs raportat la prevederile legale aplicabile constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Din analiza întregului probatoriu administrat în cauză rezultă că instanța de fond a soluționat cauza fără a administra toate probele necesare și utile clarificării situației de fapt și de drept deduse judecății, pronunțând astfel o sentință nelegală și netemeinică.
Se constată că la dosarul cauzei la fond nu s-a insistat ca pârâta Direcția Județeană Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național B să depună toată documentația ce a stat la baza emiterii avizului nr. 95/19.05.2005 acordat numitului considerat vătămător pentru reclamant.
De asemenea în cauză nu s-au depus înscrisuri privind clasarea imobilului situat în B,- - monument istoric deși instanța de fond susține prin hotărârea dată că avizul 95 este legal și că nu reprezintă monument istoric și nun a fost clasat fără a face o mențiune la înscrisurile dosarului, dimpotrivă, din înscrisul de la fila 6 dosar - certificat de urbanism emis de Primăria Municipiului B rezultă că acest imobil este situat într-o zonă de rezervație de arhitectură ca atare se impune respectarea prevederilor Legii 50/1991, Legea 422/2001 modificată și completată prin Legea nr. 468/2003.
Verificând înscrisul de la fila 49 dosar fond, rezultă că pentru obținerea autorizației de construire pe lângă alte avize necesare lucrărilor de construcție se impunea și acordul notarial al proprietarilor vecini în speța coproprietarului.
Cum imobilul în litigiu este compus din 2 apartamente din care unul proprietatea recurentului reclamant iar celălalt proprietatea numitului în favoarea căruia pârâta a emis avizul 95/19.05.2005 desigur că era necesar și avizul reclamantului sau acordul acestuia pentru edificarea construcției, schimbarea destinației din locuință în pensiune.
Potrivit înscrisului de la fila 43 dosar rezultă că la data de 24.05.2007 reclamantul recurent s-a adresat pârâtei Direcția Județeană Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național B în scopul întocmirii documentelor de clasare a imobilului în discuție ca monument istoric.
Față de acest înscris rezultă că pârâta nu a dat curs cererii reclamantei iar în cauză nu s-au depus actele privind încadrarea imobilului.
De altfel se constată că la dosarul cauzei instanța a efectuat adresă către pârâtă la fila 58 dosar pentru a depune la dosarul cauzei documentația ce a stat la baza emiterii avizului 95/19.05.2005, cu mențiunea amendării instituției fără ca această adresă să menționeze numele acestuia astfel încât se reține că probatoriul administrat în cauză este incomplect și că se impune completarea acestuia cu înscrisuri pentru o analiză corectă și legală a cauzei și pentru verificarea legalității actului administrativ atacat.
Instanța de recurs apreciază că față de probatoriul existent la dosar, incomplect nu se poate efectua un control de legalitate a actului administrativ atacat emis de pârâtă așa cum impune procedura prevăzută de legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ.
Față de cele reținute mai sus instanța apreciază că de fapt cererea reclamantului a fost soluționată fără a avea la bază documentația ce a stat la baza emiterii avizului 95/19.05.2005 ceea ce echivalează cu necercetarea pe fond a legalități și temeiniciei acestui aviz emis de pârâtă.
Cât privește sentința atacată, se constată că aceasta este nelegală, soluționarea cauzei fiind făcută fără exercitarea rolului activ al Judecătorului, fără un probatoriu complet ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cererii reclamantului, motiv de casare prevăzut de Cod procedură civilă
Având în vedere criticile formulate în recurs raportat la prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă se constată că recursul este întemeiat, fiind incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă în sensul că, instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, iar hotărârea a fost dată cu încălcarea legii respectiv a dispozițiilor nr.OG 68/1994 privind rezervațiile de arhitectură și urbanism - a monumentelor istorice.
Ca atare, recursul fiind fondat urmează a fi admis în baza art. 112 alin 1 iar în consecință sentința atacată va fi casată fiind incidente prevederile art. 318 pct. 5 Cod procedură civilă urmând a fi trimisă, cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov.
Cu ocazia rejudecării cauzei pe fond instanța va avea în vedere toate criticile formulate în recurs și evident completarea probatoriului cu înscrisuri conform celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 207/CA din 18 martie 2008 Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - - -
Grefier
Red. 09.10.2008
Dact. 17.10.2008 / 3 ex.
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
