Anulare act administrativ fiscal. Decizia 584/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 584/CA
Ședința publică de la 02.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roșculeț Leocadia
JUDECĂTOR 2: Pinte Violeta Elena
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta în contradictoriu cu intimata Direcția de Muncă și Socială Județului I, având ca obiect anulare act administrativ - recurs împotriva sentinței civile nr. 326/CA/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat care depune împuternicire avocațială pentru recurenta, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, obiectul litigiului, părțile, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la al doilea termen de judecată și faptul că, prin serviciul registratură al instanței, intimata a depus precizări, duplicatul fiind comunicat recurentului.
Prin procesul - verbal nr. 14/27.10.2009 s-a procedat la înlocuirea judecătorului I -, președintele completului de judecată 2, pentru termenul din data de astăzi, care se află în imposibilitate de a se prezenta la serviciu, fiind în concediu de odihnă, cu judecătorul stabilit prin planificarea de permanență.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul la concluzii.
Avocat, pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, urmând ca instanța să aibă în vedere și dispozițiile art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004.
Solicită cheltuieli de judecată și depune chitanța seria B nr. 39 din 20.10.2009 în valoare de 500 lei.
Instanța declară dezbaterile închise, conform art. 150 din Codul d e procedură civilă și rămâne în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași, la nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Socială I anularea deciziei nr. 15501/18.02.2008 și obligarea acesteia la plata indemnizației lunare în sumă de 600 lei pentru fiecare din minorii gemeni și, născuți la 08.09.2007, de la data încetării concediului de maternitate.
În susținerea acțiunii, reclamanta a arătat că, în mod greșit, prin decizia nr. 15501/2008 s-a decis acordarea unei singure indemnizații pentru creșterea copilului, deși a născut gemeni, context în care a fost discriminată, invocând în acest sens decizia nr. 1947/2007 a Înaltei Curți de casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal prin care s-a admis excepția de nelegalitate a prevederii cuprinse în art. 2 din nr.HG 1825/2005.
Tribunalul Iași, prin sentința nr. 326//16.04.2009, a respins excepțiile privind prematuritatea, tardivitatea, lipsa procedurii prealabile, exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției de Muncă și Socială a jud. I în ce privește capătul de cerere referitor la anularea deciziei nr. 15501/2008.
Prin aceeași sentință, prima instanță a respins capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 15501/2008 formulat de reclamanta, domiciliată în I,-,. 913, tronson I,. 6,. 21, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Socială a jud. I cu sediul în I,-, - 6-7 și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției de Muncă și Socială a jud. I în ce privește capătul de cerere referitor la plata indemnizației lunare pentru fiecare dintre minorii gemeni.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dreptul reclamantei la indemnizație lunară pentru creșterea copilului era născut la data introducerii acțiunii, aspectele criticate de aceasta vizând cuantumul indemnizației prin raportare la numărul copiilor născuți, că pârâta a depus un borderou din data de 22.02.2008 prin care se face doar dovada depunerii la poștă a deciziei contestate de reclamantă, în vederea comunicării prin corespondență simplă (filele 83 - 92 dosar), că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării efective a deciziei nr. 15501/2008 către reclamantă la data de 22.02.2008, decizia fiind comunicată abia la data de 25.11.2008 conform înscrisului de la fila 8 din dosar.
S-a reținut că după această dată reclamanta a parcurs procedura prealabilă cerută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, conform dovezii aflate la fila 23 din dosar, iar ulterior s-a adresat instanței de judecată în termenul prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Instanța a avut în vedere că nu s-a dovedit reaua-credință a reclamantei în promovarea acțiunii de față, nefiind incidente dispozițiile art. 723 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă, în cauză instanța a constatat că Direcția de Muncă și Socială I are calitate procesuală pasivă numai pentru primul capăt de cerere, fiind emitentul deciziei contestate de reclamantă.
Pentru capătul de cerere referitor la acordarea indemnizației lunare și pentru al doilea copil, a reținut că prin Ordonanța Guvernului nr. 116/2007 a fost înființată Agenția Națională pentru Prestații Sociale ale cărei agenții teritoriale au atribuții de aplicare a legislației privind acordarea și plata prestațiilor sociale, de stabilire a dreptului la prestații sociale și efectuare a plății acestora, conform art. 17 alin. 1 lit. a și k din ordonanță și, prin urmare, pentru recalcularea indemnizației, reclamanta trebuia să se adreseze Agenției pentru Prestații Sociale I, aspect care de altfel i-a fost comunicat și de pârâta Direcția de Muncă și Socială I în răspunsul la plângerea prealabilă.
În privința legalității și temeiniciei deciziei nr. 15501/18.02.2008, emisă de pârâtă, instanța a reținut că prin aceasta s-a aprobat pentru reclamantă plata indemnizației pentru creșterea copilului în cuantum lunar de 600 lei și că reclamanta contestă cuantumul indemnizației lunare pentru creșterea copiilor de 600 lei, însă recalcularea acesteia și pentru al doilea copil este de competența Agenției pentru Prestații Sociale I, conform art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 116/2007 în vigoare la data contestării deciziei, instituție cu care reclamanta nu a înțeles să se judece, instanța fiind ținută a respecta principiul disponibilității în cadrul procesului civil.
Tribunalul a considerat că decizia atacată nu mai poate fi anulată întrucât prin aceasta s-a recunoscut dreptul reclamantei la plata indemnizației prevăzute de art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 148/2005, iar în prezent contestarea cuantumului indemnizației nu mai poate fi analizată de pârâta emitentă a deciziei respective deoarece atribuțiile sale au fost preluate de altă instituție specializată.
Împotriva sentinței nr. 326//16.04.2009 a Tribunalului Iașia declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că prima instanță, în virtutea rolului său activ, ar fi trebuit să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză și a Agenției pentru Prestații Sociale
Recurenta reclamantă a susținut că decizia pe care a atacat-o i-a fost comunicată de pârâta Direcția de Muncă și Socială a Județului I la data de 25.11.2008, or, la acea dată i-ar fi fost imposibil să formuleze plângere prealabilă și să o depună la Agenția pentru Prestații Sociale în condițiile în care decizia i-a fost comunicată de Direcția de Muncă și Socială a Județului
Recursul este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 4 și 5 din Codul d e procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Din examinarea acestor texte de lege rezultă că în cauzele de contencios administrativ judecătorul are îndatorirea să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a anumitor subiecte de drept. În această situație nu este afectat principiul disponibilității părților deoarece reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual prin indicarea persoanelor chemate în judecată în cererea inițială de învestire a instanței de judecată ori ca urmare a formulării unei cereri completatoare, cu respectarea prevederilor art. 132 din Codul d e procedură civilă.
În prezenta cauză, punerea în discuție a lărgirii cadrului procesual, în sensul chemării în judecată a unei terțe persoane, era absolut necesară în raport cu situația concretă în care s-a aflat reclamanta. Astfel, aceasta a chemat-o în judecată în mod firesc pe Direcția de Muncă și Protecție Socială I, instituție publică ce a emis actul administrativ atacat la data de 18.02.2008 (fila 7 din dosarul primei instanțe) și care i l-a comunicat la data de 25.11.2008.
Având în vedere însă susținerile pârâtei emitente a actului atacat (fila 18), în sensul că de la data de 01.11.2008, prin reorganizarea Direcției de Muncă și Protecție Socială I s-a înființat Agenția Socială pentru Prestații Sociale I, instanța de judecată trebuia să realizeze o lămurire a situației de fapt și a împrejurărilor de drept referitoare la această reorganizare, astfel încât să i se dea posibilitatea reclamantei ca, în aplicarea prevederilor art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004, să completeze sau nu cadrul procesual.
Numai în acest fel este posibilă corectarea judiciară a situației injuste în care a ajuns reclamanta ca urmare a desființării și înființării repetate a unor instituții publice cu aceleași competențe.
Față de dispozițiile legale sus menționate, hotărând fără a permite reclamantei să completeze cadrul procesual, instanța de fond, urmând o procedură neechitabilă, a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală.
Justificarea Tribunalului referitoare la încălcarea principiului disponibilității nu poate fi primită deoarece introducerea în cauză a altei persoane nu se face de către instanță, din oficiu, contrar voinței părților, ci, la cerere, de către părți.
În consecință, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi admis, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, care va face aplicarea prevederilor art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 129 din Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul promovat de reclamanta împotriva sentinței nr. 326//16.04.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.11.2009.
Președinte judecător judecător
- - - - - - -
Grefier
și tehnoredactat:, 2ex
Primă instanță: Tribunalul Iași
Judecător:
Președinte:Roșculeț LeocadiaJudecători:Roșculeț Leocadia, Pinte Violeta Elena, Obreja
