Anulare act administrativ fiscal. Decizia 587/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 587/R-
Ședința publică din 06 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
Judecător: - -, președinte secție
Judecător: - - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 329 din 26 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- reclamantă (fostă, domiciliată în Rm.V, str.- -, -.2,. A,.16, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Constatând că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 30 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, Curtea a reținut recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 13.02.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă V, solicitând anularea mențiunilor din Raportul de evaluare a performanțelor individuale pe perioada 01.12.2005 - 01.12.2006, înscrise de contrasemnatar la data de 10.01.2007, respectiv a ui "nesatisfăcător" acordat de acesta, cu consecința menținerii ui "foarte bine" acordat de evaluator. A solicitat și cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr.559/19.06.2007, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată, obligându-l pe pârât la cheltuieli de judecată.
În motivare, prima instanță a reținut că, deși reclamanta a fost evaluată de către evaluator cu "foarte bine" pentru perioada decembrie 2005 - decembrie 2006, contrasemnatarul - Inspectorul șef al Inspectoratului TERITORIAL D E Muncă V - a schimbat în "nesatisfăcător" fără însă a emite o decizie - așa cum impune art.10 alin.3 din Anexa 3 la HG nr.1209/2003 - și justificând propriul calificativ printr-un înscris emis ulterior, după promovarea acțiunii de față de către reclamantă.
Pe de altă parte, prima instanță a reținut și netemeinicia ui "nesatisfăcător" acordat arbitrar de către contrasemnatar, pentru fapte situate în afara perioadei evaluate ori prin înlăturarea performanțelor profesionale ale reclamantei.
Prima instanță a mai reținut și maniera nelegală de soluționare a contestației administrative de către același inspector șef al ITM V care a fost și contrasemnatar al Raportului de evaluare profesională și care a solicitat ca reclamanta să se supună unei evaluări profesionale (testări) pentru a-i dovedi netemeinicia contestației sale.
Prin decizia nr.910/R/C/28.09.2007 Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis recursul pârâtului V, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași primă instanță.
Instanța de recurs a reținut că prima instanță a încuviințat pârâtului proba testimonială și interogatoriul, alături de proba cu înscrisuri, dar nu s-a preocupat de administrarea primelor două, nici nu a revenit asupra lor și nici pârâtul nu a renunțat la ele. Curtea a apreciat că probele sunt necesare pentru buna soluționare a cauzei și că ele nu pot fi administrate decât de instanța de fond.
În plus, instanța de recurs a stabilit că noul calificativ, acela de "nesatisfăcător", a fost acordat prin Decizie care trebuie privită ca manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice - deci ca act final al procesului volițional, care poate îmbrăca orice formă materială, întrucât legea nu impune o anumită formă - iar nu ca "instrumentum probationis".
În rejudecare, după administrarea interogatoriului și a probei testimoniale, prin sentința nr.329/26.02.2008, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei, a anulat "nesatisfăcător" acordat de contrasemnatar pe Raportul de evaluare a performanțelor individuale ale reclamantei pentru perioada 01.12.2005 - 01.12.2006, a menținut "foarte bine" acordat de evaluator și l-a obligat pe pârâtul V la plata sumei de 2804,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că modificarea Raportului de evaluare de către contrasemnatar nu s-a făcut prin decizie, conform art.10 alin.3 din Anexa 3 la HG nr.1209/2003, ci printr-o Anexă la Raportul de evaluare prin care nu s-a făcut o nouă notare a obiectivelor și criteriilor de performanță ale reclamantei și care să justifice schimbarea ui, ci doar s-a specificat că reclamanta nu și-a realizat sarcinile de serviciu prevăzute în fișa postului, în Regulamentul de ordine interioară și în Regulamentul de funcționare a instituției. Nici în Raportul de evaluare, nici în Anexa la aceasta, contrasemnatarul nu a modificat notele și stabilite de evaluator, ceea ce înseamnă că înscrisul depus la instanță la filele 62-63 dosar a fost întocmit în timpul procesului.
Faptele imputate reclamantei au fost plasate în timp în altă perioadă decât cea evaluată și existența lor nu a fost dovedită.
Martorii audiați la propunerea pârâtului nu au confirmat săvârșirea faptelor imputate reclamantei, ci au făcut afirmații vagi despre modul în care reclamanta își îndeplinea atribuțiile, contraziși de martorii audiați la propunerea reclamantei.
S-a mai reținut nelegalitatea deciziei de a fi verificate cunoștințele reclamantei în vederea soluționării contestației administrative formulate de aceasta, evaluarea profesională făcându-se doar anual și pentru activitatea din anul anterior evaluării.
Împotriva sentinței, în termen legal, a formulat recurs pârâtul, prin inspectorul șef, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. Astfel, în rejudecare, instanța de fond nu a respectat dispozițiile art.315 Cod pr.civilă, considerând că nu există Decizie din partea contrasemnatarului și referire la noile note acordate, deși Curtea de Apel statuase deja dimpotrivă. Tribunalul nu a stabilit în raport de ce moment și potrivit cărei probe a fost întocmit "ulterior" înscrisul de la filele 62-63 dosar. În fapt, contrasemnatarul a corectat notele acordate de evaluator în raport de criteriile pe care acesta din urmă nu le-a avut în vedere și a ajuns la altă notare și alt calificativ în urma cărora reclamanta a refuzat semnarea Raportului de evaluare.
2. Instanța de rejudecare a fondului trebuia să se rezume la verificarea legalității Raportului de evaluare și nu să se substituie organelor limitativ prevăzute de Anexa 3 la HG 1209/2003 abilitate să acorde calificative profesionale.
În acest sens este și decizia nr.3166/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ. În consecință, instanța nu avea posibilitatea să înlocuiască nota sau acordat.
3. acordat de contrasemnatar corespunde performanțelor profesionale ale reclamantei, însă instanța de fond a interpretat greșit probele administrate și a ajuns la altă concluzie. Atitudinea instanței a fost de părtinire a reclamantei pe întreaga desfășurare a procedurii de judecată, inclusiv sub aspectul acordării unor termene de judecată.
Astfel, martora, audiată fără să fie propusă de reclamantă, este fostul conducător al V care a tolerat neperformanța profesională a reclamantei și a favorizat-o prin stimulente substanțiale. făcute de martoră în anii 2000-2004 sunt nule pentru vicii de formă, aprecierile fiind acordate cu superficialitate. Din aceste motive, ele nu pot constitui punct de comparație cu evaluarea prezentă.
Reclamanta a suferit o mustrare scrisă și retragerea salariului de merit. În raport de acestea, retragerea sesizării Comisiei de disciplină nu este decât un gest de clemență din partea conducătorului ITM V față de circumstanțele personale din viața reclamantei, care nu poate fi valorificat în favoarea cesteia.
Tot greșit valorificat a fost și refuzul reclamantei de a se prezenta la testarea organizată în fața unei comisii din care făcea parte și evaluatorul, pentru "aplicarea echidistantă a legii". Niciun text de lege nu permite funcționarului să refuze a-i fi verificate oricând cunoștințele.
Greșit a reținut instanța împrejurarea că unele fapte imputate reclamantei nu au fost săvârșite în anul 2006 și nu a reținut că doar în anul evaluării s-au aflat unele încălcări grave ale atribuțiilor acesteia. Aceste abateri erau grave, ca de exemplu: executarea unora din sarcinile de serviciu de către persoane din instituție; refuzul de a da notele explicative solicitate; activitatea de control desfășurată defectuos.
4. Instanța de fond a evaluat greșit declarațiile martorilor. Martorii pârâtului au arătat explicit împrejurări din care rezultă necompetența profesională a reclamantei, afirmațiile lor coroborându-se cu înscrisurile din dosar. Declarația martorei a fost nelegală și subiectivă, aceasta având interesul de a-și proteja acordat reclamantei. Aceasta din urmă, în perioada anterioară, s-a bucurat de protecție, iar poziția sa nu a fost ocupată pe baza performanțelor ei profesionale.
Părțile au depus la dosar înscrisuri.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
1. Astfel, chiar dacă a făcut aprecieri asupra existenței și legalității "deciziei" contrasemnatarului în condițiile în care instanța de recurs a statuat asupra acestor aspecte, prima instanță nu a încălcat dispozițiile art.315 Cod pr.civilă întrucât nu a soluționat cauza prin prisma respectivelor aprecieri proprii. Prima instanță de recurs a făcut interpretarea dispozițiilor art.10 alin.3 din Anexa nr.3 la HG nr.1209/2003 în privința existenței "deciziei" contrasemnatarului și a formei îmbrăcate de aceasta, nu și cu privire la legalitatea notelor acordate de către contrasemnatar în speță și la referirea la aceste note în chiar "decizia" acestuia.
Instanța de rejudecare în fond a stabilit momentul în raport de care s-a apreciat înscrisul de la filele 62-63 dosar ca fiind întocmit "ulterior", și anume "după ce reclamanta a înaintat acțiunea în instanță". Înscrisul de la filele respective reprezintă notele acordate de contrasemnatar pentru obiectivele îndeplinite de reclamantă și pentru criteriile de performanță atinse de aceasta, nota finală a evaluării și final de "nesatisfăcător". Acest înscris nu s-a dovedit a fi fost întocmit de contrasemnatar în momentul în care a intervenit în Raportul de evaluare și respectiv, a fi fost comunicat reclamantei ca parte a Raportului de evaluare, astfel că este justificată concluzia instanței de fond cu privire la întocmirea "ulterioară".
Simpla afirmație conform căreia reclamanta a refuzat să semneze Raportul de evaluare după parcurgerea ultimei etape - aceea a contrasemnării - nu este suficientă pentru a dovedi legalitatea parcurgerii etapei "contrasemnării".
2. Instanța de judecată are îndatorirea, în raport de dispozițiile art. 11 alin.4 din Anexa 3 la HG nr.1209/2003 raportat la art. 1 alin.1 și art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, de a verifica actul juridic ce face obiectul acțiunii în justiție sub toate aspectele aduse în discuție de partea vătămată. În acest sens, instanța de judecată verifică legalitatea actului inclusiv sub aspectele temeiniciei susținerilor emitentului. Astfel, pentru a înlătura orice abuz, în litigii ca cel din speță, instanța este abilitată să verifice existența faptelor și temeinicia acuzațiilor aduse funcționarului public, fără ca aceasta să constituie o substituire a instanței în rolul organelor de evaluare. În măsura în care se constată existența faptelor și temeinicia acuzațiilor, notarea este atributul exclusiv al evaluatorului/ contrasemnatarului, fără altă apreciere din partea instanței.
Prin urmare, în speță, verificând temeinicia acuzațiilor care au stat la baza noilor notări, instanța de fond a avut posibilitatea legală și de fapt de a înlătura un calificativ acordat de un organ de evaluare și de a menține un alt calificativ al altui organ de evaluare. Deci, instanța de fond nu a stabilit un calificativ propriu pentru activitatea reclamantei, ci a ales stabilit de organul abilitat, cu respectarea legii.
3. Martora a fost audiată la propunerea reclamantei, propunere făcută în scris și depusă la fila 369 dosar, astfel că susținerile recurentului legate de audierea "din oficiu" a martorei nu se confirmă. Proba testimonială a fost încuviințată ambelor părți, așa cum s-a reținut și în prima decizie de recurs, prin încheierea din data de 20.03.2007 (34 dosar).
Afirmații de "părtinire" a reclamantei în defavoarea pârâtului nu pot constitui motiv de recurs în măsura în care nu se concretizează în motive de nelegalitate ori de netemeinicie concrete ale hotărârii judecătorești, ci se plasează la nivelul unor aprecieri generale.
"Acordarea unor termene uneia dintre părți" sau "strigarea cauzei în lipsa altei părți" sunt afirmații generale ce nu corespund caracterului cert, evident, precis pe care trebuie să îl aibă motivele de recurs.
Legalitatea evaluărilor făcute de martora în perioada 2000 - 2004 asupra activității profesionale a reclamantei nu poate fi pusă în discuție în speță, în lipsa unei învestiri a instanței sub acest aspect. Astfel, în mod corect a făcut instanța de fond referiri la anterioare ale reclamantei, evaluări în care aceasta a primit "foarte bine".
Pretinsele gesturi de clemență ale conducătorului ITM V - aceeași persoană cu contrasemnatarul - nu au fost în niciun fel evaluate de instanța de fond, astfel că motivul de recurs ce vizează "valorificarea" gestului în favoarea reclamantei este superfluu.
Refuzul reclamantei de a se prezenta la testarea impusă de conducătorul ITM V, învestit cu soluționarea contestației administrative și tocmai în scopul soluționării acestei contestații, a fost legal și întemeiat.
Dimpotrivă, metoda impusă de respectivul conducător de instituție a fost nelegală, abuzivă, având în vedere că art. 11 din Anexa 3 la HG nr.1209/2003 nu o prevede. Prin urmare, instanța de fond a dat interpretarea corectă faptelor respective în raport de normele legale care le guvernau.
Instanța de fond a stabilit corect că unele fapte pentru care activitatea reclamantei în anul 2006 fost apreciată "nesatisfăcător", au fost săvârșite anterior perioadei evaluate: faptele de la pct.1 și 3 din Anexa la Raportul de evaluare și fapta pentru care reclamanta a primit "Mustrare scrisă" (16, 26, 27 și 30 dosar). Chiar dacă se pretinde cunoașterea consecințelor doar în anul 2006, nu este legală evaluarea activității din anul 2006 prin prisma unor fapte ce exced anului respectiv, săvârșite în alți ani.
4. Instanța de fond a apreciat corect declarațiile martorilor, în condițiile în care martorii reclamantei se contrazic cu cei a pârâtului. Astfel, interpretând în ansamblu proba testimonială, se adeverește faptul că, după schimbarea conducerii ITM V, în anul 2006, între reclamantă și conducătorul instituției au existat discuții legate de modul în care reclamanta și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, însă unele dintre faptele imputate reclamantei, așa cum s-a arătat și mai sus - nu au avut legătură cu activitatea acesteia în anul 2006.
În privința întocmirii situațiilor, declarațiile martorilor sunt contradictorii și nu se coroborează cu alte probe.
Celelalte susțineri din Anexa la Raportul de evaluare sunt nesusținute de probe și unele se plasează la nivelul unor supoziții în urma reclamațiilor primite de ITM
Nu în ultimul rând, Curtea reține și un alt aspect de nelegalitate a contrasemnării efectuate de conducătorul ITM Astfel, conform art. 10 alin. 2 lit. a) din Anexa 3 la HG nr. 1209/2003, contrasemnatar este "funcționarul public ierarhic superior evaluatorului, potrivit structurii organizatorice a autorității sau instituției publice. În mod excepțional, în cazul în care, potrivit structurii organizatorice a autorității sau instituției publice, nu există un funcționar public ierarhic superior evaluatorului, va fi desemnat contrasemnatar funcționarul public care deține cea mai înaltă funcție publică din autoritatea sau instituția publică respectivă, iar atunci când nu este posibil, contrasemnatar va fi adjunctul conducătorului autorității sau instituției publice".
Așa cum se poate observa din lecturarea textului legal, calitatea de contrasemnat nu este conferita de lege niciodată conducătorului instituției publice, pentru că acesta, conform art. 11 alin. 1 din Anexă, este "destinatarul" contestației administrative formulată de cel evaluat împotriva Raportului de evaluare.
În speță, în situația în care nu exista un funcționar public ierarhic superior evaluatorului or, în mod excepțional, un funcționar public care să dețină cea mai înaltă funcție publică din ITM V, calitatea de contrasemnatar revenea adjunctul conducătorului ITM V, iar nu conducătorului însuși.
calității de contrasemnatar cu aceea de conducător al autorității sau instituției publice a fost expres evitată de lege, tocmai pentru a asigura o evaluare obiectivă a activității funcționarului public.
Pentru cele expuse, văzând dispoz. art. 312 alin. 1.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 329 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă (fostă, domiciliată în Rm.V, str.- -, -.2,.A,.16, județul
Obligă pe recurent la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2ex/27.06.2008
Jud.fond G;
Gh.;
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță
