Anulare act administrativ fiscal. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 6/ Dosar nr-
Ședința publică din 5 ianuarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - JUDECĂTOR 3: Mirena
- - - judecător
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ B împotriva sentinței civile nr. 800/CA/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul reclamant personal și asistat de avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Socială
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Socială B este formulat în termenul legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar conform art. 15 lit.t coroborat cu art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Intimatul reclamant nu a depus la dosar întâmpinare.
Avocat depune la dosar în ședință publică împuternicire avocațială și întrebat fiind declară că nu are cereri de formulat, probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind formulate alte cereri, probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul ales al reclamantului solicită respingerea recursului aratând că prin Sentința civilă nr. 320/04.07.1994 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul civil nr. 1072/1994, s-a stabilit cu putere de lucru judecată că reclamantul a avut domiciliul obligatoriu în mun. B și astfel a avut de suferit împreună cu familia sa în urma din 15 1987 de la Această hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă prin nerecurare, a intrat în puterea lucrului judecată și are forță juridică obligatorie. S-a făcut dovada calității de persoană ce a avut de suferit de pe urma. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 800/CA/06.10.2009 Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s- admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția De Muncă Și Socială B, și în consecință, s-a dispus anularea Hotărârii nr. 118/24.07.2008 emisă de pârâtă; s-a constatat calitatea reclamantului de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la din 15 1987.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de către reclamantul să se revoce Hotărârea nr. 118/24.07.2008 a Direcției de Muncă și Socială B și pe care de consecință să se constate calitatea reclamantului de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorilor anticomuniste de la din 15 1987, în conformitate cu art. 18 alin. 1 lit. a și c coroborat cu art. 19 alin. 1 din Legea nr. 341/2004 modificată de nr.OUG 6/2008.
Pârâta Direcția de Muncă și Socială B prin Hotărârea nr. 118/24.07.2008 a respins cererea reclamantului cu motivarea că din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petentul a fost privat de libertate pentru efectuarea de cercetări și astfel nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 19 alin. 2 din nr.OUG 6/2008.
Potrivit art. 19 din nr.OUG 6/2008 pentru modificarea Legii recunoștinței față de eroii - martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Române din decembrie 1989 nr. 341/2004:
"(1) Constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la din 1987 se face, la cererea persoanei interesate către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației 15 1987.
(2) Dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de liberate, în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una din următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Potrivit sentinței civile nr. 320/04.07.1994 a Tribunalului Brașovs -a stabilit în mod irevocabil că reclamantul a avut de suferit (împreună cu familia acestuia) în urma din 15 1987 de la, fiind strămutat în localitatea
Chiar dacă doar tatăl reclamantului - - a fost condamnat în urma participării acestuia la revolta susmenționată (așa cum pârâta recunoaște prin emiterea Hotărârii nr. 144/2008), strămutarea reclamantului (minor la data revoltei) împreună cu părinții acestuia, se constituie întru motiv care se circumscrie spiritului Legii nr. 341/2004, lege edictată pentru repararea suferințelor pricinuite participanților la Revolta anticomunistă de la din 15 1987, dar și pentru membri familiilor acestora care au avut de suferit alături de participanții la revoltă.
Față de aceste considerente, tribunalul în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ și art. 19 din nr.OUG 6/2008 urmează să admită acțiunea reclamantului, să anuleze Hotărârea nr. 118/24.07.2008 și să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 341/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Socială B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art 304 pct 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu menținerea actului administrativ contestat.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că petentul a depus la Direcția de Muncă și Protecție Socială B o cerere însoțită de o serie de înscrisuri printre care și sentința civilă nr. 320/04.07.1994 pronunțată în dosarul nr. 1072/1994 al Tribunalului Brașov, din care rezultă că reclamantul a avut stabilit domiciliu obligatoriu, conform art. 1 alin.1 lit.d DL nr. 118/1990. Întrucât acesta s-a aflat în imposibilitatea de a dovedi că în urma participării tatălui său la evenimentele din 15 1987 de la, a fost arestat pentru cercetări și, având în vedere ca astfel nu îndeplinește cumulativ condițiile art. 19 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.6/13.02.2008, Direcția de Muncă și Protecție Socială Bar espins cererea reclamantului prin Hotărârea nr. 118/24.07.2008, hotărâre ce face obiectul acțiunii. Recurenta precizează că la data evenimentelor de la, reclamantul era minor, astfel încât împotriva acestuia nu puteau fi luate măsuri de cercetare penală și arest preventiv, reclamantul fiind născut la data de 4.02.1983 în localitatea F, jud. Se invocă dispozițiile art. 19 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului din 13.02.2008 și art. 21 alin. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/13.02.2008.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, probele cauzei, se constată următoarele:
Instanța de fond a analizat probele administrate și, în urma coroborării lor, a reținut starea de fapt expusă. Faptul că reclamantul era minor la acea dată nu înseamnă că nu a avut de suferit în urma măsurilor luate împotriva tatălui său, participant activ la această revoltă. Acesta a locuit cu părinții și a trăit în același regim restrictiv cu aceștia.
Instanța de recurs constată fondat recursul doar pentru considerentul că instanța de fond nu a precizat temeiul de drept aplicabil, întrucât de acesta depinde întinderea drepturilor reclamantului, respectiv dacă se încadrează sau nu în dispozițiile art. 18 lit. a din Legea nr. 341/2004, modificată, act normativ care trebuie interpretat și prin prisma art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării, conform căruia " exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație ".
Cu privire la această problemă instanța a reținut că drepturile solicitate sunt drepturi patrimoniale în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, reclamanta având o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 14 din Convenție, instanța a constatat că prin hotărârea pârâtei reclamantul a fost exclus de la acordarea drepturilor solicitate, deși s-a aflat într-o situație similară cu alte persoane - părintele său - care a participat la revoltă, existând prin urmare o diferență de tratament între reclamant și această persoană aflată într-o situație similară cu a sa, astfel că instanța a constat că există o încălcare a art. 14.
În mod constant, în jurisprudența CEDO s-a reținut că, în sensul art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau dacă nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit" (a se vedea, în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, p. 16, & 33).
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege citat anterior, astfel că reclamanta a dovedit temeinicia cererii sale. Instanța a avut in vedere și soluția pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului in cauza Beian împotriva României.
Ca urmare, se vor aplica dispozițiile art. 312 alin 1 Cod procedură civilă în sensul considerentelor expuse.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva sentinței civile nr.800/CA/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul următor:
Constată că reclamantul are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la din 1987 conform art.18 alin.1 lit.a coroborat cu art.19 alin.2 lit.b din Legea nr.341/2004 modificată și completată prin OUG nr.6/2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.MR 4.02.2010
Dact.VP 5.02.2010 4 ex
Judecător fond I
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
